Incredibila poveste a lui D.B. Cooper: teroristul care nu a fost prins niciodată
Portret clasic de terorist al aerului.
Sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (5)
Un individ obişnuit şi cererile sale neobişnuite
Înarmat cu o centură de explozibili şi un detonator în mâna dreaptă,
Cooper a cerut autorităţilor americane suma de 200.000$ (suma ar
echivala în zilele noastre cu circa 2, 3 milioane $) în bancnote de 20$,
plus patru paraşute. Tot el a ordonat piloţilor să aterizeze precum era
plănuit în aeroportul Tacoma din Seattle. Acolo, omul s-a ţinut de
cuvânt. I-a eliberat pe cei 36 de pasageri, a încasat răscumpărarea şi a
urcat la manşa avionului cu intenţia de a ajunge în Mexic.
Doar că avionul nu a ajuns niciodată în Mexic, ci a aterizat în Reno, Nevada, fără D.B. Cooper la bord...
Când avioanul se afla la altitudinea de 3.000 de metri, deasupra
munţilor şi pădurilor izolate din statul Washington, D.B. Cooper a sărit
din avion direct în mister şi neştiut. Căci din acel moment nu se mai
ştie nimic despre el. S-au scris cărţi şi editoriale nesfârşite, s-au
făcut filme despre soarta sa, mai multe decât atât, în anul următor doi
escroci au încercat să obţină suma de 45.000$ de la un jurnalist
american în schimbul unui interviu în exclusivitate cu un alt escroc
care se pretindea D.B. Cooper, dar degeaba.
Omul parcă intrase în pământ. Numele său era un pseudonim, identitatea
sa a rămas necunoscută, iar corpul său nu a fost găsit nici în zilele
noastre. Nimeni nu ştie dacă mai trăieşte, sau care este adevărata sa
identitate. Dosarul FBI-ului cu privire la cazul deturnării zborului 305
a rămas încă deschis. Ani de-a rândul zeci de agenţi au interogat peste
800 de suspecţi, şi peste 20.000 de documente au fost acceptate,
studiate şi depozitate. Niciuna dintre ele nu a dus la soluţionarea
cazului.
Cât despre Cooper, FBI-ul a creat două portrete robot ale atentatorului,
după descrierile celor două stewardeze care au stat cel mai mult în
preajma sa, dintre totţi pasagerii zborului. Ambele femei au dat
descrieri aproape identice ale individului. Ambele femei au dat
descrieri aproape identice ale individului.
Agenţii au trasat şi un portret psihologic al suspectului.
Pentru a reuşi o astfel de faptă, fără îndoială că individul era un om
cu calităţi deosebite. Foarte posibil să fi avut un trecut în armată,
probabil în trupele speciale aeropurtate. La bordul aeronavei, suspectul
băuse bourbon scump şi fumase ţigară după ţigară. Era totuşi un individ
politicos şi manierat care nu bruscase pe nimeni. Singura dată când a
ameninţat a fost în momentul în care a cerut banii şi paraşutele.
Nimeni nu fusese rănit în decursul incidentului, ba mai mult, D.B.
Cooper a eliberat pasagerii ostatici chiar înainte să-şi primească
răscumpărarea cerută. Singura urmă rămasă a fost cravata scumpă care a
lăsat-o în avion înainte să sară. FBI-ul a reuşit să extragă mostre de
ADN uman de pe cravată şi în deceniile următoare a găsit mai mulţi
suspecţi în direcţia aceasta.
Saltul spre necunoscut şi naşterea unei legende americane
Unul dintre ei era un individ pe nume Duane Weber. În anul 1996, văduva
lui Weber a declarat autorităţilor că soţul i s-a confesat pe patul de
moarte, declarând că el fusese Dan Cooper, atentatorul niciodată prins.
Doar că în urma unei noi analize a ADN-ului cu ajutorul tehnologiei din
anul 2001, urma să reiasă că Duane Weber nu era unul şi acelaşi cu D.B.
Cooper.
Mulţi alţi agenţi federali l-au bănuit pe un individ pe nume Richard
McCoy. La cinci luni de zile după isprava lui Cooper, noul suspect, care
era un veteran al Războiului din Vietnam, a încercat o ispravă
asemănătoare sărind dintr-un avion deasupra statului Utah, cu o valiză
cu 500.000$ cash. A fost prins imediat şi condamnat la 45 de ani de
închisoare. Doar că McCoy a evadat în anul 1974 fiind apoi ucis într-un
schimb de focuri cu poliţia. Încă ceva. McCoy nu corespundea descrierii
dată de stewardeze.
Au mai urmat numeroşi suspecţi în acest caz, cei mai proeminenţi fiind
Kenneth Christiansen şi Bobby Drayton. Însă FBI-ul şi-a dat seama că
niciunul dintre sutele de suspecţi interogaţi nu era unul şi acelaşi cu
D.B. Cooper. Cum investigaţiile continuau, autorităţile au văzut că
supoziţia conform căreia suspectul ar fi fost un paraşutist de elită
începea să se clatine. Evident că omul avea unele cunoştinţe de bază
legate de pilotarea de avioane şi paraşutism, însă doar un nebun sau un
om fără experienţă în salturi cu paraşuta ar fi sărit în condiţiile în
care a sărit D.B. Cooper
. În primul rând condiţiile erau total improprii saltului. Cooper sărise
deasupra Munţilor Cascade, iar distanţa dintr eel şi vârfurile brazilor
era extrem de impredictibilă. Ploua, era frig şi în vântul cumplit de
rece, costumul de om de afaceri al lui Cooper nu i-ar fi ţinut deloc
cald. La sol, temperatura era la limita îngheţului. Mulţi agenţi
federali credeau că individul nu supravieţuise căderii. În sprijinul
acestei supoziţii stau mărturie zecile de bancnote ale căror serie
corespundea cu cele primite de Cooper, descoperite în anul 1980 de un
băiat care se juca în zona în care individul sărise din avion.
Cercetările amănunţite din zonă au dus la descoperirea unui craniu.
Numai că era craniul unei femei...
Până în anul 2008, bancotele erau singura dovadă a prezenţei lui Cooper
în zonă, însă în acel an, s-a descoperit o paraşută undeva în sud-vestul
statului Washington. Doar că era confecţionată din mătase naturală, pe
când cele patru paraşute primite de Cooper erau confecţionate din nylon.
Dacă individul a supravieţuti cu bine căderii şi a reuşit să
ajungă în civilizaţie unde şi-a făcut pierdută urma, astăzi ar trebuie
să aibă undeva în jurul vîrstei de 80 de ani. Însă omul este şi astăzi
pe lista persoanelor căutate de către autorităţile americane. Între
timp, legenda sa a ocolit mapamondul.
Lui D.B. Cooper i s-au dedicat emisiuni, filme documentare, pe Internet
există forumuri de discuţii la adresa sa. Cazul său a dus la
reconsiderarea măsurilor de securitate cu privire la zborurile interne
din Statele Unite. Cât despre D.B. Cooper, omul a devenit probabil fără
să vrea şi un idol al tuturor comunităţilor anarhiste şi antisistem din
Occident, comunităţi care văd în el un om ideal conform concepţiilor
lor, un om care a luptat cu sistemul şi nu doar că l-a învins, dar l-a
şi umilit prin faptul că s-a sustras capturării sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu