Viitorul industriei auto: maşinile electrice încărcate wireless (VIDEO)

Trimite pe email

22.07.2011 |

7 Comentarii

Viitorul industriei auto: maşinile electrice încărcate wireless (VIDEO)     automobil, electric, benzina, masina, autovehicul, masina electrica, incarcare, baterie, wireless + zoom

Galerie foto (1)

Acum mai bine de un secol se inveta primul automobil care funcţiona pe baza unor motoare termice. Tehnologia a evoluat, motoarele şi maşinile au evolut, iar astăzi am ajuns să discutăm despre automobilul electric. Multe dintre acestea au ieşit sub formă de prototipuri, dar câţiva producători auto au decis să scoată pe piaţă modele de serie. Unul dintre inconvenientele maşinilor electrice îl constituie reîncărcarea bateriilor, proces care durează mult şi care solicită conectarea la o priză. Acest lucru ar putea fi depăşit în curând, graţie unei metode wireless de reîncărcare a bateriilor maşinilor electrice.
Această tehnologie este deja aici, fiind implementată în automobilul Citroen C1 de o companie britanică. Astfel, spre deosebire de maşinile electrice obişnuite, aceasta nu necesită conectarea la o priză.
"Încărcarea bateriilor se face fără fir. Parchezi, scoţi cheia din contact şi reîncărcarea începe automat", a declarat Anthony Thomson, director executiv HaloIPT, compania britanică ce a instalat această tehnologie.
Procesul foloseşte inducţia electromagnetică pentru a transfera energia electrică dintr-un suport fixat în asfalt către unul poziţionat sub maşină. Acest sistem ar putea fi instalat în parcările supermarketurilor sau în garaje, iar atunci când şoferul parchează, cei doi suporţi se aliniază şi doar cu o apăsare de buton, reîncărcarea bateriilor începe.
Fenomenul de inducţie electromagnetică a fost descoperit de fizicianul britanic Michael Faraday în 1831. El a dscoperit faptul că două foiţe poziţionate foarte aproape una de cealaltă şi un curent electric ce trece doar prin una dintre aceastea dau naştere unui câmp magnetic. În cazul reîncărcării unei maşini, cele doi foiţe sunt încastrate într-un suport. Sistemul a fost dezvoltat de Universitatea din AUckland, Noua Zeelandă şi comercializat de HaloIPT.
Oficialii HaloIPT au declarat că energia electrică poate fi transmisă şi în condiţii nefavorabile ale vremii. Suporţii rămân perfect operaţionali şi siguri în orice condiţii, transmiţând energia chiar şi printr-un strat de zăpadă. De asemenea, cei de la HaloIPT cred că lucrurile se vor îmbunătăţi în viitor şi vor apărea o mulţime de staţii de reîncărcare în majoritatea oraşelor mari.

Autobuzele din Italia
O "flotă" de autobuze echipate cu suporţi traversează două oraşe italiene, Genova şi Torino, încă din 2002. Suporţi corespunzători au fost încorporaţi în pavajul anumitor staţii ale autobuzelor pentru a încărca vehiculele.
"Autobuzele sunt dotate cu semne care indică faptul că sunt electrice, iar oamenii spun că le place să circule cu ele, având în vedere că aceste autobuze sunt mai silenţioase decât cele ce funcţionează pe motorină" a mărturisit Mathias Wechlin de la Conductix-Wampfler, o companie germană care promovează această tehnologie.
Wechlin a adăugat că pe timpul încărcării oamenii stau în interiorul autobuzelor, lucru care, spune el, este absolut sigur din moment ce intensitatea câmpului magnetic produs este în limitele recomandate de Comisia Internaţională privind protecţia împotriva radiaţiilor neionizante (ICNIRP).
Cu toate că problema de siguranţă poate părea într-adevăr îngrijorătoare, profesorul Paul Mitcheson de la Colegiul Imperial din Londra, care a studiat efectele electromagnetismului asupra oamenilor, spune că nu ar trebui să fie nicio problemă.
"Întregul concept de încărcare wireless, în mod eficient, a vehiculelor se bazează pe câmpul din apropiere şi racordarea neradioactivă de cuplare între punctul de încărcare şi receptorul de pe vehicul. Nu este posibil să proiectăm un sistem care nu emite deloc radiaţii. Dar un sistem bine conceput poate avea niveluri neglijabile de radiaţii, cu mult sub limitele de siguranţă prevăzute de către IEEE (Institutul de Inginerie Electrică şi Electronică)," a adăugat Wechlin.
Sistemul wireless creşte semnificativ timpul de funcţionare al autobuzui, datorită faptului că nu mai are nevoie să se retragă la depou la fiecare câteva ore pentru reîncărcare şi schimbarea bateriei. Astfel, autobuzele sunt încărcate la sfârşitul traseului, procedura durând între 5 şi 10 minte. În acest fel ele pot circula de la ora 7 până la 20 fără întrerupere.
Inducţia electromagnetică nu este singura metodă de reîncărcare fără fir. Compania WiTricity, creată de Marin Soljacic, profesor la MIT, a brevetat o nouă metodă de transfer a energiei electrice fără fir în cantităţi şi la distanţe mult mai mari comparativ cu inducţia. Tehnica poartă denumirea de rezonanţă magnetică de înaltă performanţă şi implică alinierea câmpurilor magnetice a doi suporţi cu o frecvenţă apropiată.
"Când cuplezi un suport în perete, electrictatea care trece prin acesta este convertită într-un câmp magnetic ce rezonează la o anumită frecvenţă. El crează un al doilea câmp magnetic care oscilează în jurul celei de-al doilea suport care este plasat sub maşină şi care va fi convertit în electricitate ce va reîncărca bateria", a declarat Eric Giler, director executiv WiTricity.
Succesul acestui sistem a fost salutat de constructorul japonez Toyota, care în martie 2011 a semnat un contract cu cei de la WiTricity.
Indiferent de sistemul folosit, producătorii de maşini speră ca introducerea încărcării fără fir a maşinilor electrice va conduce la adoptarea lor pe scară mai largă, reducând dependenţa de petrol.
Sursa: BBC News

Mega-racheta construită de NASA pentru a duce oamenii pe Marte ar putea distruge totul în jur (GALERIE FOTO)

Trimite pe email

23.08.2014 |

1 Comentarii

Noul vehicul spaţial dezvoltat în prezent de NASA - Space Launch System (SLS) - va revoluţiona explorarea spaţiului cosmic.      Imagine: NASA + zoom

Galerie foto (8)

NASA lucrează în prezent la construirea unui nou vehicul spaţial - Space Launch System (SLS) - care ar urma să transporte capsula spaţială cu ajutorul căreia oamenii ar putea explora în viitor Planeta Roşie. Dar un impediment major este faptul că racheta ar produce un zgomot atât de puternic, încât specialiştii se tem că undele sonore ar putea avaria clădirile din jur şi ar putea afecta sănătatea oamenilor.
Înalt de 117 metri, SLS va putea furniza peste 4 milioane de kg-forţă de propulsie la decolare şi va cântări aproape 3.000 de tone.Mega-racheta va revoluţiona explorarea spaţiului cosmic, dar construirea ei se loveşte de unele obstacole majore.

SLS - reprezentare artistică    Imagine: NASA

NASA testează deja modele mai mici – printre care un model cât 5% din mărimea reală -, ca urmare a temerilor că racheta s-ar putea dovedi prea zgomotoasă. 

NASA testează un model cât 5% din mărimea reală a SLS, pentru a studia problema zgomotului produs de motoare.    Imagine: NASA

Studii anterioare au arătat că energia acustică emisă de motoarele unei rachete este se concentrează în sunetele din gama de frecvenţe joase şi mijlocii. Aceste tipuri de unde sonore ar putea  afecta personalul din imediata apropiere a poligonului de lansare, ar putea dăuna auzului astronauţilor şi ar putea avaria construcţiile din jur. Testele efectuate de NASA vor ajuta la proiectarea unui sistem de lansare care să nu aibă impact sever, dar să fie suficient de puternic pentru a face faţă sarcinilor deosebite pe care le au în vedere proiectanţii săi.
Mega-racheta va avea 4 motoare ce reprezintă o versiune îmbunătăţită a motorului folosit în misiunile spaţiale dintre anii 1981 şi 2011. 

Modelul de motor ce va fi folosit pentru SLS. Mega-racheta va avea 4 asemenea motoare.    Imagine: NASA

SLS - reprezentare artistică    Imagine: NASA

NASA a semnat un contract de 2,8 miliarde USD cu Boeing pentru construirea SLS, cea mai mare rachetă proiectată până în prezent. Primele zboruri de testare sunt programate pentru anul 2017.
Vor exista 2 versiuni ale rachetei: 

• una, mai mică, va cântări 2494 de tone, va avea o înălţime de 98 m şi va putea transporta 70 tone metrice de încărcătură. 
• versiunea „masivă”, de 117 m înălţime, capabilă să transporte 130 de tone metrice, va fi cel mai puternic vehicul de acest fel din istoria de până acum a omenirii. 

SLS - cea mai puternică rachetă construită de om.    Imagine: NASA

SLS - mult mai puternic decât orice rachetă construită de NASA până acum.     Imagine: NASA

Racheta va fi utilizată pentru a transporta astronauţii pe Staţia Spaţială Internaţională şi va permite explorarea asteroizilor, a planetei Marte şi chiar a spaţiului de dincolo de graniţele Sistemului Solar. 
Racheta ar putea lansa sonde robotice spaţiale, precum Europa Clipper (o misiune care ar putea explora satelitul Europa al lui Jupiter) pe traiectorii directe spre planetele din zona exterioară a Sistemului Solar, fără a mai fi necesară utilizarea gravitaţiei planetelor pentru accelerarea sondei, ceea ce ar reduce durata călătoriei acesteia până la destinaţie. Pentru Europa Clipper, durata ar putea fi redusă la jumătate, dacă s-ar folosi SLS, comparativ cu utilizarea altor sisteme de lansare. 
Iar o misiune de aducere a unei mostre de pe Marte ar putea fi realizată cu ajutorul unei singure rachete în loc de trei, dacă s-ar folosi SLS.
Oamenii de ştiinţă întrevăd şi alte utilizări ale acestui sistem de lansare ce va revoluţiona cercetarea spaţială, precum colectarea de mostre de pe corpuri cereşti îndepărtate, cum ar fi satelitul saturnian Enceladus.
Sursa: Mail Online

Cum funcţionează cel mai mare aruncător de flăcări din lume? Maşinăria infernală care arde totul în cale (VIDEO)

Trimite pe email

Roxana Ruscior | 02.08.2014 |

0 Comentarii

+ zoom

Galerie foto (1)

Livens Large Gallery Flame Projector este cel mai mare aruncător de flăcări din lume, fiind o armă temută, folosită prima dată de britanici în timpul Primului Război Mondial.
Aruncătorul de flăcări poate incendia orice, pe o distanţă de 30-40 de metri.
În timpul războiului au fost utilizate multe arme chimice letale, care acum sunt interzise prin lege, dar acest lansator era cea mai înfricosătoare armă folosită de britanici.
Exemplarul din acest video este o replică realizată de echipa emisiunii Tv Time Team.
Modelul a fost construit după indicaţiile istoricilor de la Universitatea din Glasgow, care au găsit rămăşiţele acestei maşinării infernale în oraşul Mametz din Franţa, în anul 2010.
În timpul războiului au fost folosite doar patru aruncătoare de acest fel, care erau în stadiul de experiment. Două din ele au fost distruse înainte de a fi folosite, în timpul Bătăliei de pe Somme.
Celelalte două aparate au fost folosite lângă Diksmuide, pentru a răspândi groază în rândul armatei germane.
Este posibil să fi avut un rol important în luptă, pentru că în această zonă pierderile armatei britanice au fost mult mai mici ca în alte părţi ale frontului.
Un aruncător de flăcări de acest fel avea 17 metri lungime şi cântărea 2,5 tone.
Sursa: Gizmodo

Cât de repede ajung tehnologiile să fie depăşite?

Trimite pe email

31.07.2014 |

0 Comentarii

+ zoom

Galerie foto (1)

Avansul tehnologiilor din ultimii 50 de ani nu a încetat să-i surprindă prin viteza de derulare pe toţi specialiştii care au studiat acest fenomen extrem de interesant şi tototdată complex.
Nicăieri acest lucru nu poate fi sesizat mai bine ca în domeniile gadget-urilor, electronicii şi industriilor de armament, cercetare sau comunicaţii.
Înainte să fie înlocuite de alte device-uri, discurile de vinil au dominat lumea întreagă timp de peste 50 de ani. Casetele audio au fost extrem de populare circa 30 de ani înainte să fie detronate de CD-uri care au fostla apogeu timp de 20 de ani. Era CD-urilor s-a încheiat odată cu apariţia MP3-urilor cu capacitatea lor uluitoare de a înmagazina muzică.
Cercetătorii fenomenului de înlocuire a tuturor aparatelor electronice cu produse mai noi şi mai performante estimează că tendinţa de creştere a acestuia se va amplifica în viitorul apropiat.
Aceiaşi specialişti estimează că la ora actuală orice tip de televizor devine deja depăşit după doi ani de la apariţia sa pe piaţă. În cazul aparatelor de fotografiat fie ele digitale sau DSLR-uri, se estimează că într-un interval mediu de circa un an de zile apar pe piaţă modele noi up-datate.
Însă viteza cu care apar modele noi şi mai performante decât cele precedente de gadget-uri utile este cea mai mare în cazul smart-phone-urilor unde în medie la fiecare 6 luni apar noi modele de device-uri de acest tip.

Ultima piedică în calea cipurilor implantate în corp a fost depăşită. Invenţia care ne permite să fim „hackeri” ai propriului trup (VIDEO)

Trimite pe email

20.05.2014 |

0 Comentarii

Noul dispozitiv este mai mic decât o pastilă     + zoom

Galerie foto (4)

Cercetătorii de la Universitatea Stanford au depăşit ultimul prag ce împiedica adoptarea dispozitivelor medicale electronice implantabile, descoperind cum pot alimenta aceste dispozitive fără a fi nevoie să folosească fire.
Dezvoltarea extraordinară a nanotehnologiei a redus dimensiunile senzorilor şi a altor componente necesare pentru a deveni un „hacker” al propriului corp, însă bateriile nu au cunoscut un progres similar în ceea ce priveşte miniaturizarea.
Din acest motiv, cercetătorii pot crea dispozitive implantabile care pot stoca şi transmite date şi care pot livra medicamente, sau tatuaje electronice, însă nu există o metodă practică de alimentare a acestor dispozitive, specialişti fiind nevoiţi să recurgă la baterii voluminoase sau la fire care să ducă la o baterie situată în altă parte.
Acum, pentru prima dată, cercetătorii au reuşit să elimine nevoia de baterie, deschizând calea spre dispozitive operate fără fir, cum ar fi pacemakere, sisteme de livrare de medicamente şi aparate de monitorizare internă a corpului.

Noul dispozitiv poate fi introdus în corp printr-un cateter    

„Prin această metodă de transfer de putere, putem miniaturiza ultimul element care face ca dispozitivele medicale să fie atât de mari”, explică John Ho, coordonatorul studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences în care este detaliată cercetarea.
„Putem să facem dispozitivul electronic să fie de dimensiunile unui bob de orez. Poate fi folosit pentru a alimenta oriunde în corpul uman, inclusiv în inimă sau în creier”, explică specialistul.

Noul dispozitiv este mai mic decât un bob de orez    

Tehnica a fost deja folosită pentru a crea un pacemaker funcţional pentru un iepure, dispozitivul fiind cu „mai multe ordine de mărime” mai mic decât cele deja existente. Cercetătorii se pregătesc de testele pe oameni, iar tehnologia ar putea părăsi în curând domeniul medical pentru a deveni disponibil în produse electronice destinate publicului larg, cum ar fi trackere implantate în mâini sau picioare, microfoane conectate prin Bluetooth ce sunt instalate în apropiere de corzile vocale şi alte tehnologii bionice.
Echipa condusă de inginerul Ada Poon a apelat la o metodă denumită „mid-field wireless transfer”, ce se bazeaz pe ideea că undele electromagnetice călătoresc diferit în funcţie de tipul de material pe care îl întâlnesc în cale. Poon a folosit această descoperire pentru a concepe o sursă de alimentare ce generază un tip special de unde ce îşi schimbă caracteristicile atunci când trece din aer în piele (într-un mod similar în care undele sonore călătoresc mai repede şi la distanţe mai mari prin şinele de tren decât prin aer, permiţând vibraţiilor roţilor să fie auzite înainte ca trenul să poată fi auzit). Prin această metodă, sursa de alimentare concepută de Poon poate depăşi limitele convenţionale, penetrând mai adânc în corp. Bobinele minuscule din dispozitivul implantabil vor putea recepţiona undele în interiorul corpului pentru a alimenta dispozitivul.

Noul dispozitiv este mai mic decât o monedă     

Poon crede că metoda sa ar putea duce la conceperea unor microimplanturi programabile, precum senzori ce monitorizează funcţiile vitale esenţiale, electrostimulatori ce modifică semnalele neuronale din creier şi sisteme de livrare de medicamente ce aplică substanţa exact la locul dorit.
 
 
Tehnologia a fost deja testată pe iepuri şi porci, iar dacă testele pe oameni vor fi încununate de succes, în câţiva ani vom putea să devenim „hackeri” ai propriului corp.
Surse: Stanford, Motherboard

"Bestia" care va revoluţiona transportul de marfă din SUA. Bolidul viitorului care poate apărea pe şosele din 2015

3 Comentează şi tu

Ultimul update 2 apr 2014

Compania americană Walmart se pregăteşte de intrarea într-o "epocă verde". Gigantul retailer american a prezentat săptămâna trecută la salonul Mid-America Trucking Show prototipul noului camion pe care vrea să îl introducă pe drumurile din SUA în viitorul apropiat. Design futurist, emisii reduse de CO2 şi o greutate cu aproape două tone mai mică decât ale "strămoşilor" săi.

Noul vehicul gândit pentru cei de la Walmart are în componenţă materiale folosite la maşini de curse, precum fibra de carbon şi are o formă cu 20% mai aerodinamică. În plus, cabina va avea un singur loc, însă mai mult spaţiu pentru şoferul acesteia şi o mai bună vizibilitate. De asemenea, uşa cabinei va fi una futuristă, care va culisa spre spatele camionului.

Prototipul Walmart, care foloseşte o turbină ce combină gazele naturale cu alţi combustibili, se potriveşte cu noile standarde de consum solicitate de preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama. Nu a fost anunţată însă data oficială la care noile camioane vor apărea în flota retailerului american.
6.500 de tractoare, 55.000 de trailere şi 7.000 de şoferi se estimează că va avea Walmart până în 2015

Lentilele de contact care ne vor ajuta să vedem perfect pe întuneric

Trimite pe email

Roxana Ruscior | 22.03.2014 |

0 Comentarii

Lentilele de contact care ne vor ajuta să vedem perfect pe întuneric     (Foto Shutterstock) + zoom

Galerie foto (1)

Cercetătorii vor să realizeze un tip de lentile „inteligente”, care să permită utilizatorului să vadă perfect noaptea, în infraroşu.
Dispozitivul va fi conceput din straturi de grafen, care vor forma astfel un senzor capabil să capteze orice lungime de undă luminoasă, de la lumina ultravioletă, la cea vizibilă şi la infraroşie.
Deja a fost construit un mic prototip, de mărimea unei unghii, iar experţii cred că pe viitor senzorul va putea fi folosit de soldaţi sau de alte persoane are au nevoie de o vedere perfectă pe întuneric.
Zhaohui Zhong, de la Universitatea din Michigan, spune că aceşti senzori vor fi foarte subţiri şi pot fi integraţi pe lentile de contact sau pe un telefon mobil.
Grafenul este materialul ideal pentru realizarea acestei lentile, pentru că el absoarbe orice tip de lumină.
Sursa: Daily Mail

Apaşul contra Rechinului Negru - Care este cel mai bun elicopter de atac din lume ?

Trimite pe email

Nicu Pârlog | 31.10.2013 |

7 Comentarii

Elicopter de atac     (Foto: Shutterstock.com) + zoom

Galerie foto (9)

Oamenii au fost mereu curioşi să afle care este câştigătoarea titlului de cea mai bună armă la secţiunea sa. Fie că vorbim de cel mai bun pistol, cea mai bună armă de asalt, mitralieră, avion de vânătoare, tanc sau rachetă intercontinentală, dorinţa de a poseda cea mai bună unealtă de ucis a dus nu doar la naşterea cursei înarmărilor, dar şi la adevărate provocări de ordin tehnologic, strategic şi militar. În ceea ce priveşte elicoperele de interceptare şi atac, până nu demult americanii deţineau supremaţia în domeniu prin variantele celebrului deja Apache. Dar iată că în prezent poziţia acestuia este pe cale să fie spulberată de un nou emisar al morţii venit din Rusia. Cu silueta sa înfricoşătoare şi date tehnice de invidiat, elicopterul Hokum Ka 50 Ciornîia Akula, sau Black Shark cum i se spune în mediile de specialitate, pare să fie cel mai bun elicopter de luptă din întreaga lume. Sau nu?

Paris de la 0€ › Rezervă bilete de avion prin

 

Ce înseamnă elicopter de atac ?

 

 

Dacă luăm în consideraţie că avioanele de atac au ajuns deja la a cincea generaţie, tindem să credem că elicopterele de luptă au bătut cumva pasul de loc, având în mare acelaşi principiu de funcţionare şi siluetă de zbor precum primele elicoptere. Chiar şi celebrul Apache funcţionează pe aceleaşi principii, cu toate că în versiunile sale recente au fost încorporate numai puţin de 26 noi tehnologii.

 

Cu toate acestea, noile generaţii de elicoptere de atac au dus la apariţia unor aparate de luptă extrem de performante, cu parametrii zborului mult îmbunătăţiţi, aparatură de bord avansată şi armament impresionant. Din aceste motive, noile elicoptere au performanţe cu mult mai bune decât aparatele similare de acum 20-30 ani. Sunt construite din materiale mai uşoare şi mai rezistente, au o autonomie de zbor cu mult superioară modelelor anterioare, motoare mai puternice, sisteme de navigaţie mult mai precise, sisteme ati-radar eficiente tot mai eficiente şi multe altele.

 

Elicopter Apache deschizând focul cu rachete    (Foto: Shutterstock.com)

 

Concepute ca nişte aparate de zbor cu funcţii multiple, elicopterele de atac de ultimă oră au devenit nişte structuri de-a dreptul modulare, acest concept fiind tot mai apreciat odată cu emergenţa aparatelor de zbor multi-rol.

 

Elicopterele de luptă pot fi clasificate în două mari categorii – elicopterele echipate cu mitraliere şi rachete şi elicopterele moderne de atac. Ambele sunt în dotarea forţelor armate, în timp ce  prima categorie vizează elicoptere utilitare, de tip cargo sau recunoaştere care pot fi modificate pentru ataşarea de armament, a doua cuprinde doar elicopterele special construite pentru luptă. 

 

Conceptul elicopterelor de atac a evoluat odată cu conflictele Franţei în Algeria şi primul Război din Indochina (1954-1962). Primele folosiri la sară largă a elicopterelor de luptă au debutat odată cu Războiul din Vietnam, căci până în acel moment elicopterele erau folosite mai mult pentru transportul de trupe, identificări şi evacuarea răniţilor.

 

Elicopter Ka 50    (Foto: Shutterstock.com)

 

Celebrul Huey UH-IC, a fost iniţial un astfel de elicopter de transport care a fost modificat prin adăugarea de aripi secundare ataşate de fuzelaj, aripi prevăzute cu rachete şi mitraliere. Celelalte elicoptere modificate au fost cele de tip Sikorsky şi Chinook CH-47.

 

Pe timpul perioadei 1960-1970, sovieticii au dorit de asemenea să deţină elicoptere d eatac. În acest scop au modificat eleicopterele militare de transport de tip MI-8 cu subaripi pentru rachete şi mitraliere. A fost punctul de început pentru crearea elicopterului MI-24, devenit celebru în timpul luptelor din Afganistan din deceniul 1980. Cursa pentru apariţia celui mai bun elicoper de atac era în plin avânt.

 

 

Apaşul cel încercat în lupte 

 

 

 Elicopterul american de tip Apache este un alicopter de atac cu două motoare creat de către compania McDonell Douglas (în prezent Boeing). Acest monstru redutabil din metal şi materiale revoluţionare a intrat în folosinţa forţelor armate americane încă din anul 1984, find dein acel moment exportat cu succes în numeroase alte ţări precum Egipt, Israel, Olanda, Japonia, Arabia Saudită, Marea Britanie şi Emiratele Arabe Unite.

 

Elicopter Apache la sol    (Foto: Shutterstock.com)

 

 La ora actuală peste 800 de astfel de aparate sunt încă în serviciul armatei americane, în timp ce mai mult de o mie de exemplare au fost deja exportate. Elicopterul Apache a fost pentru prima dată folosit în luptă în timpul acţiunilor militare americane din Panama, în anul 1989. A fost folosit apoi intensiv în timpul Operaţiunii Furtună din Deşert din Irakul anului 1991.

 

Ulterior a mai participat la operaţiunile militare din Turcia, Bosnia şi Kosovo. Varianta sa îmbunătăţită, Apache Long Bow, a fost lansată în anul 1997, iar cel mai nou model, anume AH-64D Longbow a fost dat în funcţiune în timpul Operaţiunii Anaconda din Afganistan. Spre deosebire de modelele anterioare, AH-64D Longbow este echipat cu un radar extrem de performant de tip Longbow Millimetre Wave Fire Control Radar, o carlingă modernizată, un nou sistem de control al tragerilor, rachete aer-aer Stinger, rachete Longbow Hellfire, rachete Hydra 70, şi un tun rotativ M230E1.

 

Elicopter Apache    (Foto: Shutterstock.com)

 

Varianta sa îmbunătăţită din prezent beneficiază de un tun rotativ cu bandă de tip Boeing M230 montat imediat sub fuselaj. Tunul mitralieră are capacitatea de a trage 625 proiectile pe minut, iar elicopterul poate transporta încărcătoare cu 1.200 proiectile. Este echipat cu rachete aer-sol de tip Lockheed Martin / Boeing AGM-114D Longbow Hellfire, care pot atinge ţinte situate la 12 kilometri. Drept radar, noul Apache beneficiază de un dispozitiv de tip Northrop Grumman millimetre-wave Longbow radar.

 

Apaşul se poate înălţa cu o rată de 889 metri în intervalul unui minut. Viteza sa maximă atinge 279 km./oră, iar cea de croazieră este de 260 km./oră. Poate sta în aer timp de peste trei ore. Cântăreşte 5.165 kilograme, şi cu rezervoarele pline şi tot armamentul ataşat, poate decola cu greutatea totală de 10.433 kilograme. Are un plafon de zbor de 3.206 metri, iar radarul său acoperă o rază de 2889 metri.

 

Elicopter Apache în momentul tragerii    (Foto: Shutterstock.com)

 

Cu aceste performanţe de partea sa, nu este de mirare că Apache şi-a construit reputaţia de cel mai eficient elicopter de luptă din ultimii ani. În plus, de partea sa sunt numeroasele misiuni de luptă efectuate îndeosebi în cadrul războaielor recente din Irak şi Afganistan.

 

 

Rechinul care-şi zdrobeşte concurenţa ?

 

 

În tot acest răstimp, când americanii deţineau supremaţia mondială la capitolul elicoptere de atac, experţii militari sovietici lucrau în secret la un aparat de zbor care să nu doar să-l egaleze pe Apache , dar să-l şi întreacă. Aşa a apărut cel mai bun elicopter din prezent al Armatei Ruse, şi cel mai bun elicopter de luptă din lume în concepţia unor experţi militari .

 

Elicopter Kamov Ka-50    

 

Este vorba de aparatul botezat Rechinul Negru, valabil în două versiuni Kamov KA-50 şi Kamov KA-52. Încă de la începuturi, Rechinul Negru a fost creat ca un elicopter de atac suplu, compact, puternic şi manevrabil. Precum toate tipurile de elicoptere produse de compania Kamov, şi acesta are un rotor co-axial contra-rotativ, cu două elice mari situate una deasupra celeilalte, şi nicio elice mică în coadă. Odată ce elicea dincoadă este principalul limitator de viteză al deplasării orizontale a oricărui elicopter, Rechinul Negru a deventi astfel cel mai iute elicopter de atac din lume.

 

Avantajele sale în faţa unui Apache sunt destul de impresionante. Carlinga pilotului unui „Rechin Negru” este protejată de blindaje dintr-un oţel special care pot respinge proiectile de calibrul 20 mm. Geamurile sunt antiglonţ şi au grosimea de 55 mm. Rezervoarele de combustibil, sistemele de transmisie, cele hidraulice şi alte componente vitale ale oricărui aparat de zbor sunt şi ele blindate cu straturi din aliaje speciale.

 

Elicoptere Ka-52    

 

Lamele elicelor sunt alcătuite dintr-un aliaj de plastic cu compoziţie secretă care permite zborul chiar dacă elicea a fost lovită în plin. Structura elicopterului este alcătuită în proporţie de 35 % din materiale compozite, extrem de rezistente la impact. Trenul de aterizare şi fuselajul au fost puternic întărite pentru a rezista la un impact cu solul. În plus, Rechinul Negru are două motoare, astfel încât dacă unul este distrus, celălalt poate prelua toate funcţiile celui afectat.

 

Această nouă senzaţie a elicopterelor de atac a fost creat cu scopul principal de a lichida elicopterele inamice, tancurile şi avanposturile terestre. Viteza sa maximă este de 315 km./oră în zbor orizontal , dar în picaj atinge şi 350km./oră. Are un tun rotativ de calibrul 30 mm. de tip Shipunov 2A42,  două mitraliere de 23 mm, poate transporta patru bombe de 250 kilograme fiecare, precum şi o multitudine de rechete de diferite dimensiuni.

 

Beneficiază şi de tehnologie stealth comparativă cu cea a rivalului său american, iar piloţii au parte de sacune ejectabile. Fiind un elicopter foarte recent, nu a primit botezul focului decât în perioada ultimului Război din Cecenia, unde a fost de altfel unul dintre factorii care au facilitat victoria fără drept de apel a forţelor guvernamentale ruse.

 

Elicoptere Ka-50 deasupra Moscovei    

 

Costul unui singur Rechin Negru este de circa 500 milioane ruble sau 16 milioane $. Până la nivelul anului 2011, doar 16 elicoptere Ka-50 au fost construite.

 

Cât despre rezultatul real al unei înfruntări dintre Apaş şi Rechinul Negru, ar fi bine ca acesta fie obţinut doar în simulatoarele de zbor sau pe baza estimărilor experţilor. Ambele aparate de zbor se pot distruge unul pe celălalt. Într-o astfel de ecuaţie care are în vedere lupta dintre cele mai bune elicoptere de luptă din lume,nu trebuie neglijat nici factorul uman, care în cele din urmă  va înclina balanţa. Şi cum în orice gen de luptă, rezultatul este decis de butada „Cine ce face, înaintea cui”, acesta este deschis oricărei părţi.

http://www.descopera.ro/

A fost creată metoda prin care furtul unei maşini devine imposibil

Trimite pe email

10.09.2013 |

3 Comentarii

A fost creată metoda prin care furtul unei maşini devine imposibil     (Foto: Shutterstock.com) + zoom

Galerie foto (1)

Un nou sistem care monitorizează undele cerebrale ale şoferului ar putea preveni furturile de autoturisme care transportă bani sau alte bunuri de valoare, spun oamenii de ştiinţă.

Parole, sisteme de scanare a irisului şi recunoaşterea amprentelor permit autentificarea celui care accesează un site sau o clădire. Însă vehiculele, care pot fi furate cu uşurinţă chiar şi atunci când există pasageri în ele, au nevoie de o formă de verificare continuă.
Inginerul Isao Nakanishi, absolvent al Universităţii Tottori, din Japonia, a dezvoltat un sistem care poate detecta dacă vehiculele care transportă bani sau alte bunuri de valoare au fost furate. Cum funcţionează sistemul? El măsoară semnalele EEG (electro-encefalografice) ale şoferului. 
În acest caz, şoferul va fi nevoit să poarte o cască care conţine senzori capabili să-i măsoare în mod continuu undele cerebrale. Dacă sistemul detectează undele cerebrale greşite, vehiculul se va opri din mers în siguranţă. 
Semnalele EEG vor fi setate pe baza unei mostre programate din timp realizate în timp ce viitorul şofer şofează în condiţii normale. Deoarece aceste semnale sunt generate intern, un impostor nu le-ar putea falsifica, spun oamenii de ştiinţă. 
Pe de altă parte, sistemul poate detecta când un şofer este intoxicat cu droguri sau alcool, deoarece undele cerebrale ale individului arată diferit în astfel de situaţii. 
Sursa: Live Science

Vizitaţi cea mai înaltă clădire din lume: Burj Khalifa va putea fi explorată vizual cu Google Street View (VIDEO)

Trimite pe email

26.06.2013 |

1 Comentarii

Burj Khalifa va putea fi explorată vizual cu Google Street View.     (Foto: Shutterstock.com) + zoom

Galerie foto (1)

Clădirea cu 163 de etaje, înaltă de 828 de metri, va putea fi vizitată virtual graţie tehnologiei Trekker, lansată de Google în urmă cu un an: camere de luat vederi montate pe rucsacuri speciale purtate de operatori permit obţinerea de vederi spectaculoase atât de la nivelul solului, cât şi de la înălţime.

După Marele Canion, este rândul celei mai înalte construcţii din lume să beneficieze de punerea în valoare a înfăţişării ei spectaculoase, cu ajutorul acestei noi tehnologii.
Burj Khalifa (din Dubai), cea mai înaltă structură construită de om, se laudă, în afară de înălţime şi număr de etaje, şi cu alte recorduri: cele mai rapide ascensoare din lume (35 km/h) şi piscina situată la cea mai mare înălţime (la etajul 76 al clădirii).
Deşi este un obiectiv turistic spectaculos din multe puncte de vedere, nu mulţi oameni au posibilitatea de a o vizita realmente.
Proiectul Google Street View urmăreşte să aducă priveliştile oferite de Burj Khalifa la îndemâna unui număr cât mai mare de utilizatori. Adaptând tehnologia camerelor de luat  vederi, pentru a le permite o mobilitate cât mai mare, Google a lansat astfel tehnologia Trekker: în loc de a fi montate pe maşini, camerele speciale sunt purtate de operatori umani, care se deplasează cu uşurinţă pe teren accidentat, scări şi alte locuri unde utilizarea maşinilor nu este posibilă.
În clipul de mai jos, puteţi vedea operatorii în acţiune, captând imagini ce redau atât interiorul spectaculoasei clădiri, cât şi priveliştea din jur, ce poate fi văzută de la etajele superioare ale construcţiei.
Sursa: The Atlantic