Fantoma şi Întunericul – Povestea celor mai periculoşi lei din istorie
Leu şi leoaică înfuriaţi
+ zoom
Galerie foto (8)
În anul 1898 o pereche de lei au hotărât să încerce gustul cărnii de om. A urmat un carnagiu în adevăratul sens al cuvântului, în care circa 135 de oameni au căzut victime celor pe care băştinaşii africani oripilaţi de groază i-au numit în dialectul local swahili, Kivuli şi Giza, adică Fantoma şi Întunericul. Timp de nouă luni de zile, ferocele carnivore îşi luau victimele în puterea nopţii. Erau de neoprit, atacurile lor nefiind anticipate de nimeni. Din această cauză, cei doi lei şi-au dobândit o imagine de-a dreptul supranaturală, aureolată bineânţeles şi de magia neagră omniprezentă în credinţele băştinaşilor. Regatul lor de sânge şi groază s-a sfârşit totuşi după apariţia în zonă a unul locotentent-colonel din armata britanică. Totuşi, cei doi lei nu s-au predat uşor, după cum vom vedea!
Când leii ne privesc ca pe nişte prăzi
Indubitabil, oamenii s-au temut dintotdeauna de lei. Şi se tem chiar şi
în zilele noastre, când populaţiile de lei au scăzut cu mult sub cele de
acum o sută şi mai bine de ani.
Dintotdeauna i-am privit pe lei cu un amestec de fascinaţie, teamă,
admiraţie şi chiar invidie. Nu-i deloc de mirare, dacă ţinem cont că timp
de mii de ani, cu mult înainte de apariţia armelor performante care au
făcut prăpastia de netrecut dintre lei şi oameni, aceste carnivore
magnifice ne priveau nu doar ca pe nişte prăzi, ba chiar ca pe unele
dintre victimele cele mai uşoare.
Singurul factor care a dus la evoluţia omenirii aşa cum o ştim astăzi,
concomitent cu punerea sub protecţia împotriva atacurilor marilor
carnivore, de la crocodili şi rechini la lei şi urşi, a fost cel
tehnologic.
Apariţia arcului cu săgeţi, a suliţelor speciale destinate vânătorii,
culminând evident cu armele de foc performante din prezent, a constituit
momentul care a dus nu doar la limitarea atacurilor marilor carnivore
la adresa comunităţilor umane, ci şi factorul care duce la dispariţia
iminentă a acestor splendori ale Naturii, evident, dacă nu se iau măsuri
drastice în direcţia salvării lor.
Leu mascul din Parcul Naţional Tsavo
Alături de tigru, leopard, şi mult mai rar, jaguar şi pumă, leul
se numără printre felinele mari perfect capabile să ucidă fără greutate
chiar şi pe cei mai puternici şi solizi oameni.
După cum se va vedea, chiar dacă leul în cauză este bătrân sau
suferă de un handicap fizic uşor, actul uciderii unui om nu-i va crea
probleme.
Conform scrierilor vânătorilor de odinioară şi cercetătorilor
fenomenologiei actului prădării de către om a marilor carnivore, reieise
că leii mâncători de oameni sunt mai îndrăzneţi şi mai adgresivi decât
tigrii cu obiceiuri similare. Astfel de lei, au fost observaţi atacând
oamenii din sate nu doar pe timpul nopţii, ci şi ziua în amiaza mare.
Lei furioşi
La fel ca în cazul tigrilor şi leoparzilor care devin mâncători de
oameni, leii ajung să vâneze bipezi din aceleaşi cauze generale, anume
bătrâneţe, foame şi răniri vechi sau noi care incapacitează leii din
urmărirea şi uciderea prăzilor lor obişnuite.
După cum aminteam, pentru lei, oamenii sunt prăzi mult mai uşor de prins
şi ucis comparativ cu bivolii, antilopele, zebrele, gazelele şi alte
animale aflate în lista de vânătoare a leilor.
Într-o întâlnire accidentală cu un leu, un om neînarmat cu arme de foc performante este „una dintre cele mai neajutorate creaturi de pe faţa Pământului” după cum bine spune reputatul specialist Charles Guggisberg în lucrarea sa „Simba-Viaţa şi Obiceiurile Leilor”.
Calea ferată a morţii
În anul 1898, Kenya de astăzi era doar una dintre numeroasele colonii
ale Imperiului Britanic. Pentru a facilita dezvoltarea în zonă, precum
şi comerţul, autorităţile britanice de atunci au decis construirea unei
căi ferate care să lege Uganda de portul Mombasa. În luna martie a
aceluiaşi an, construirea liniei ferate a ajuns în dreptul răului Tsavo,
una dintre cele mai sălbatice regiuni ale Kenyei, în prezent Parcul
Naţional Tsavo, cea mai mare rezervaţie naturală a acestei ţări.
Totul părea a merge de minune, fără incidente majore în această zonă
presărată adesea cu atacuri şi rebeliuni ale triburilor turbulente.
Când, la un moment dat, dezastrul a lovit. Fără niciun fel de
avertisment prealabil, în regiune şi-au făcut apariţia doi lei, fraţi
după toate aparenţele. Imediat după apariţia lor, au început să sosească
şi primele rapoarte sumbre despre victime umane.
Fantoma şi Întunericul se află astăzi expuşi împăiaţi în colecţiile Muzeului din Chicago
Cei doi lei, începuseră să vâneze doar oameni. Victimele lor erau alese
cu precădere dintre muncitorii care lucrau la construirea căii ferate.
Aproape în fiecare noapte, atacurile lor se soldau cu câte o victimă
care era apoi târâtă şi devorată sub întunericul protector al savanei. Timp
de aproape nouă luni, cât au durat atacurile, leii au atacat doar
muncitorii indieni şi africani, posibil din cauză că aceştia dormeau în
corturi.
Orice mijloc de a-i speria, goni sau ucide se dovedea a fi total
ineficient. Echipele au încercat să se apere prin menşinerea necontenită
de focuri aprinse pe timpul nopţii, înconjurarea taberei cu garduri
înalte făcute din spini. Nimic nu mergea. Leii treceau fără teamă prin
garduri şi nu erau deloc intimidaţi de foc. Evident, nu a durat mult
până când muncitorii angajaţi au intrat într-o panică care se generaliza
rapid. Oamenii erau deja convinşi că leii care nu erau opriţi
de nimic, nu erau lei, ci nişte spirite rele venite din iadurile
mitologiilor africane.
John Henry Patterson fotografiat lângă „Fantoma” pe care tocmai o împuşcase
. Tot mai mulţi fugeau de la lucrări, nemaiţinând cont de promisiuni sau
ameninţări. Pentru prima dată în istorie, o pereche de lei ajunsese să
pună sub semnul întrebării definitivarea uneia dintre cele emai
importante căi ferate de pe Continentul Negru. Exasperate, autorităţile
i-au cerut locotenent-colonelului John Henry Patterson, cel mai bun
vânător britanic din zonă, să ucidă cât mai rapid leii.
Patterson a înţesat la început împrejurimile taberei cu zeci de
capacane, dar fără niciun rezultat. După mai multe nopţi petrecute
într-un copac, unde pândea cu arma în mână, ofiţerul britanic a reuşit
pe data de 9 decembrie 1898 să ucidă în sfârşit Fantoma.
Craniile Fantomei şi Întunericului epsuse în Muzeul din Chicago
Întunericul,
fratele Fantomei a mai continuat să mai ucidă câţiva oameni, când, după
douăzeci de zile de pânde succesive, Patterson a reuşit să-l ucidă şi
pe el. Întunericul a primit două gloanţe în piept, şi unul în cap, care
i-a fost fatal. Conform mărturiilro sale, Întunericul a murit urlând de
furie în timp ce încerca disperat să urce în copac spre ucigaşul său...
Muncitorii s-au întors la muncă şi în primăvara anului următor au reuşit să termine podul de peste râul Tsavo.
Victime oameni, victime lei...
Satisfăcut de încheierea cu succes a misiunii, locotenent-colonelul
Patterson a vândut ulerior trupurile leilor Muzeului din Chicago pentru
suma (considerabilă pe atunci) de 5.000 $. Oamenii erau uluiţi în
special de aparenţa celor doi lei masculi. Spre deosebire de ceilalţi
lei, Fantoma şi Întunericul nu aveau coame dezvoltate precum ai leilor
din Serengetti, spre exemplu.
De fapt, coamele mici şi rare sunt o trăsătură adaptivă a populaţiei de
lei din Tsavo. Câmpiile Tsavo sunt mai aride decât alte zone similare
din Africa, iar aici temeraturile sunt mai ridicate. În consecinţă leii
din Tsavo s-au adaptat acestor condiţii. Nişte coame tipice le-ar crea
diverse probleme. Dar s-a dovedit că de-al lungul timpurilor nu lipsa
coamelor a atras atenţia asupra leilor din Tsavo, ci reputaţia lor de
vânători de oameni.
Leu şi leoaică
„Timp
de secole caravanele necustorilor arabi de sclavi treceau prin Tsavo în
drumul lor spre portul Mombasa. Rata deceselor umane era deosebit de
ridicată, iar în Tsavo sunt unele dintre cele mai mari roiuri de muşte
tse-tse din Africa. Nimeni nu se obosea să îngroape cadavrele sclavilor,
astfel încât leii de aici au prins gustul cărnii de om. Conform unor
estimări istorice doar în decursul secolului 19, mimim 80.000 de oameni
mureau anunal în timp ce caravanele de sclavi traversau ţinutul Tsavo ”, declară Samuel Kasiki, director în cadrul Kenya Wildlife Serivice.
Cercetătorul Bruce Patterson (nu are nicio legătură de rudenie cu
locotenent-colonelul care a ucis Fantoma şi Întunericul) care a studiat
recent populaţiile de lei din Tsavo susţinte că leii de aici nu sunt
deloc mai predispuşi să atace oameni decât alte populaţii de lei
sălbatici din Africa. Prin urmare, el consideră că atacurile leilor de
astăzi din Tsavo asupra oamenilor au drept cauze directe pătrunderea
omului în teritoriile lor, şi prezenţa leilor bătrâni pentru care
oamenii sunt părzi mai uşoare.
De fapt, unul dintre leii care au ucis acum peste 100 ani, circa 135 de
oameni în regiune, avea caninii rupţi şi o infecţie dentară. Mai mult
decât atât, cercetătorii americani Kerbis Peterhans şi Thomas P. Gnoske
din cadrul Muzeului din Smithsonian au descoperit că în jurul anilor
1890-1900, în regiunea Tsavo a izbucnit o puternică epidemie de pestă
bovină care a ucis aproape în totalitate bivolii şi vitele, lăsându-i pe
leii de aici fără prăzile lor obişnuite. Noile cercetări au scos la
iveală şi faptul că Fantoma şi Întunericul au mâncat între 28-30
persoane, restul de până la 135 fiind doar ucise.
Nu au fost singurii lei specializaţi în vânătoarea de oameni. Între anii
2002-2004, un leu pe nume Osama a terorizat teritoriul Rufiji din
Tanzania vecină. Până să fie împuşcat, Osama a ucis peste 50 de oameni
din opt sate. Unii cercetători au dat vina pe faptul că osama avea un
abces purulent la unul dintre molari, dar expertul în viaţa leilor Craig
Packer din cadrul Universităţii din Minnesota susţine că mulţi lei
mâncători de oameni aveau o dentiţie intactă.
Alt leu de legendă a fost Namelieza sau Vicleanul, în traducere directă.
Acesta a fost un leu care a omorât 43 d eoameni lângă Kasawa, Zambia.
Cea mai periculoasă haită de lei a fost cea denumită Mâncătorii
de Oameni din Njombe. Aceştia erau o haită compusă din cincisprezece lei
care au ucis sute de oameni între anii 1932-1947, undeva în sudul
Tanzaniei. Spre deosebire de alţi lei nărăviţi la oameni, leii din
Njombe, călătoreau pe timpul nopţii spre satele pe care le atacau apoi
în timpul zilei. Toţi au fost în cele din urmă vânaţi până la unul de
către vânătorul George Rushby.
Leu mascul într-o grimasă de furie
Astăzi, numărul leilor din Africa scade vertiginos de la an la an. Sunt
ucişi de vânătorii occidentali care caută doar exemplarele impunătoare,
vânaţi ritual de triburile masai şi otrăviţi cu furadan de crescătorii
de vite. Experţii afirmă pe bună dreptate că în aceste condiţii, leul va
dispare imediat după ruda sa tigrul, care se află deja pe panta
inevitabilă a extincţiei.
Fără îndoială că va fi un mare păcat. O lume fără prezenţa
maiestuoasă a leilor ar fi cu mult mai ştearsă şi urâtă. Cu atât mai
mult cu cât, în cele mai multe cazuri, oamenii sunt vinovaţi de
atacurile leilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu