Evadarea din iarnă: scurt tratat de supravieţuire în anotimpul rece
Tabără de iarnă
Sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (8)
Cu iarna nu-i de glumit
Tragicul accident aviatic recent din Munţii Apuseni a evidenţiat nu doar necesitatea cunoaşterii noţiunilor de supravieţuire în frig, ci şi faptul că, oricine poate ajunge oricând să fie izolat în mijlocul naturii pe timp de iarnă. De
la adăpostul corporatisto-boem al existenţei noastre desfăşurată timp
de 90% din durata unui an în mediu citadin, uităm prea des de capriciile
sorţii şi ale hazardului.
Înapoi la ierni şi geruri aprige, trebuie să ne reamintim că frigul
poate ucide oriunde, nu doar la poli sau pe culmile munţilor. Şi nu doar
iarna...
De altfel, au existat cazuri de oameni blocaţi în camere frigorifice pe
timpul verii care au suferit la fel de mult precum cei rătăciţi iarna pe
munte fără echipament corespăunzător.
Surpavieţuirea în doi măreşte şansele de a răzbi cu bine Sursa foto: Shutterstock
Un aspect care se dovedeşte deseori fatal, constă în subestimarea şi
neînţelegerea corectă a periculozităţii iernii, căci aproape de fiecare
dată frigul atacă prin surprindere. Dacă eşti atent, chiar fără
experienţa unor cursuri de supravieţuire în natură, poţi sesiza la timp
acel moment. Propriul corp te anunţă din timp prin semnale precum
instalarea tremuratului şi clănţănitul dinţilor. Este semnalul să te
trezeşti, să te mobilizezi şi să acţionezi. Nu-l ignora! Frigul
odată instalat în organism (intrat în oase, cum se mai spune) te va
împiedica serios să lupţi împotriva instalării îngheţului, urmat de
degerături şi chiar de moarte.
Pregătirea hranei pe un foc improvizat pe timp de iarnă Sursa foto: Shutterstock
Înainte de tot şi toate, trebuie să ştii că cea mai eficientă
armă contra unui asemenea deznodământ de nedorit este propria ta tărie
de spirit.
Un spirit puternic, de neclintit, dublat de credinţa că vei
scăpa, şi bineînţeles de o doză sănătoasă de umor şi speranţă, sunt mai
preţioase decât cele mai performante şi moderne haine şi echipamente de
iarnă!
Haine şi echipament
Reţine că simpla idee de a rezista în frig fără haine potrivite până în
momentul în care vei fi găsit (a seciti salvat) este una pur utopică.
Iarna, în mijlocul sălbăticiei hainele groase sunt mai importante chiar
decât hrana sau focul. Evident, cum poţi să-ţi faci un foc sau să-ţi
cauţi ceva de mâncare când eşti îmbrăcat subţire între zăpezi?
Dacă s-a întâmplat să ajungi în frig fără haine potrivite, nu dispera
totuşi. Caută în maşină, cabană, epavă, orice poate servi drept
veştmânt. Pături, prosoape, huse de scaune, rufe, batiste, draperii,
perdele, saci. Orice fel de ţesătură naturală sau sintetică poate fi
folosită pentru optimizarea hainelor, locului de dormit sau adăpostului.
Adăpost de noapte improvizat în pădure Sursa foto: Shutterstock
Termoizolaţia, adică capacitatea hainelor de a păstra şi
înmagazina căldura poate fi crescută prin introducerea de iarbă uscată,
muşchi de copac, fulgi, lână şi chiar hârtie (aşa au scăpat de moartea
prin îngheţare mulţi soldaţi de pe Frontul de Est al celui de-a Doilea
Război Mondial) între haine şi chiar în ciorapi.
Nu uita că te protejezi mai bine de frig prin mai multe haine, fie ele
mai subţiri îmbrăcate una peste alta pe principiul foilor de ceapă,
decât printr-o singură haină groasă.
De asemenea, nu te mulţumi să-ţi acoperi doar corpul. S-a
demonstrat ştiinţific că trupul omenesc pierde multă căldură prin
extremităţile sale. Nu neglija acoperirea capului, încheieturilor
mâinilor, gleznelor, genunchilor şi a degetelor. Căciula este vitală!
Deşi capul are doar 6-7 5 din suprafaţa totală a omului, prin el se
pierde peste 30% din căldura corporală. Pentru a opri pierderea de
căldură la nivelul capului este bun orice fle de înveliş, decât să laşi
capul gol în ger, ploaie sau viscol. Dacă nu ai mănuşi, improvizează
imediat unele noi din perechi suplimentare de ciorapi traşi peste mâini
(dacă ai) sau cârpe, fulare sau chiar pungi de hârtie umplute cu fân sau
frunze uscate. Buna circulaţie este vitală pentru evitarea
degerăturilor.
Atenţie mare ca îmbrăcămintea să nu fie foarte strânsă pe corp, mâini,
picioare sau gât. La fel şi în cazul încălţămintei, şireturile nu
trebuie să fie strânse. Dacă plouă, improvizează o pelerină din saci de
plasi, covoare, pături sau bucăţi mari din scoarţă de mesteacăn puse sub
haine. Dacă ai dat cumva peste piei de animale, te poţi înveli sau
înfăşura cu ele, dar cu blana spre interior şi pielea la exterior. Blana
purtată spre interior prezintă o termoizolaţie ideală, iar dosul
lunecos al pielnii nu reţine zăpada.
În cazul unui ger brusc şi năpraznic, dacă nu ai mănuşi şi nu poţi
improviza unele din alte tipuri de haine, reţine că poţi spinteca şi
jupui un mamifer mic (iepure, marmotă, bizam, sau orice alt mic rozător
sau carnivor prins), după care-i tragi pur şi simplu pielea peste cap ca
şi cum ai da jos un ciorap. În manşonul de blană astfel obţinut îţi
poţi băga mâinile şi le salvezi astfel de la degerături. Reţine
că în cazul unui moment de supravieţuire iarna, ai nevoie de toate
degetele întregi şi sănătoase pentru a scăpa cu bine de acolo.
Cuţitul este cea mai importantă unealtă de supravieţuire indiferent de anotimp Sursa foto: Shutterstock
Dacă ai de traversat pe jos o mare întindere de zăpadă, trebuie să ştii
că mersul devine foarte anevoios şi dificil după puţin timp. În plus,
rişti să-ţi intre apă în încălţăminte, iar pe timpul nopţii gerul să-ţi
provoace degerături grave.
Acesta este motivul pentru care atât populaţiile umane nordice, cât şi
exploratorii polari au apelat din cele mai vechi timpuri la aşa numiţii
pâslari sau rachete de zăpadă. Rachetele de zăpadă pot fi alcătuite pe
loc din crengi de brazi, molid, salcie şi bucăţi de plasă.
Ai mare grijă de haine şi de echipament. Chiar dacă frigul aparent s-a îmblânzit, nicio haină nu trebuie aruncată. Oricând i se poate găsi o utilizare în rol de aşternut sau obiect de semnalizare. Asta dacă nu revine frigul...
Reţine că hainele curate asigură o izolare termică mult mai bună decât
cele murdare. De asemenea, foloseşte momentele din timpul popasurilor
pentru a repara şi coase îmbrăcămintea ruptă şi deteriorată.
Foc şi încălzire
Focul este aproape la fel de important precum îmbărcămintea adecvată. Ba
chiar mai important decât aceasta, dacă ai ajuns fără haine potrivite
în inima iernii. Focul nu doar că te încălzeşte, dar cu ajutorul lui
poţi prepara mâncarea, usca hainele. Îl poţi folosi şi ca mijloc ideal
de semnalizare, precum şi în ţinerea la distanţă a animalelor
periculoase. Îţi dă curaj şi optimism, iar mentalul funcţionează mai
clar cu un foc aprins lângă tine (fapt dovedit ştiinţific).
Înainte de a aprinde un foc iarna, în pădure sau câmp deschis, trebuie
să te înarmezi de la început cu multă răbdare. Drept sfaturi vitale,
reţine că focul trebuie aprins întotdeauna ÎNAINTE de lăsarea nopţii. El
nu trebuie aprins dacă nu ai nevoie de el. Pregăteşte şi adună mereu,
chiar de diminează, vreascuri, rămurele uscate, orice alt combustibil
disponibil. Chiar dacă sunt ude, le poţi usca lângă focul pe care-l
faci. Nu face niciodată focul sub un copac cu ramuri plin de zăpadă!
Reţine că te încălzeşti mult mai bine cu 2-4 focuri mici între care stai
ghemuit astfel încât căldura lor să radieze din toate părţle spre tine,
decât cu un singur foc.
Mereu să amenajezi dinainte locul unde faci focul. Nu face focul direct
pe sol, la întâmplare. Dacă solul e îngheţat şi nu poţi săpa o vatră sau
nu găseşti pietre pentru ea, poţi folosi în schim obiecte precum bucăţi
de tablă, capace de roţi, resturi de avion sau automobil. În jurul
focului la care prepari hrana ridică nişte pereţi care să reflecte
căldura.
Nu face niciodată un foc prea mare care îţi consumă toate
rezervele de lemn, decât doar dacă vrei să-ţi semnalizezi prezenţa
pentru a fi salvat. Chibriturile sunt foarte preţioase. Nu le irosi.
De asemenea, trebuie să înveţi să faci focul fără chibrituri, cum îl
făceau strămoşii noştri. În acest scop, strânge cu tine amorse. Ele pot
fi iască, iarbă uscată, aşchii subţiri de lemn, sfori despletite, scame
de la haine, fire de lână, ace uscate de brad sau pin. Păstrează-le cu
grijă să fie tot timpul uscate. Vreascurile şi combustibilul
trebuie adunaţe în rezerve cât mai mari posibile, căci nu se ştie cât
timp va dura până când vei fi salvat.
Focul în zăpadă este reuşit doar de experţii în supravieţuire
Strânge deci orice poate arde, de la bălegar uscat la crengi, buşteni,
cărbuni. Încearcă orice material găseşti, dar pentru început aprinde o
cantitate mică, să vezi dacă arde şi câtă căldură degajă. Inclusiv
lemnele verzi ard dacă sunt puse într-un foc puternic. Benzina,
motorina, uleiurile industriale, parafina, spirtul, parfumul lichid pot
aprinde uşor focul. Dar NICIODATĂ nu le turna sau arunca direct pe un foc aprins!
În şcolile de supravieţuire serioase sau forţele speciale militare (cum
ar fi la noi trupele de cercetaşi sau vânători de munte ) se învaţă
aprinderea focului cu cele mai diverse şi neaşteptate obiecte comune,
cum ar fi bricheta, lentila convexă de la ochelari, cu cremenea şi
amnarul, prin frecarea a două lemne, cu pulberea dintr-un cartuş, şi
chiar cu acumulatorul de maşină, motocicletă, barcă cu motor, etc.
În funcţie de obiectele şi mijloacele disponibile, se poate improviza cu
succes o sobă dintr-o cutie metalică găurită în prealabil în partea
superioară.
Adăpost şi salvare
Când eşti rătăcit iarna în sălbăticie trebuie să te mişti tot timpul
pentru a rămâne încălzit, dar pe cât posibil evită să transpiri. Dacă
munceşti la un adăpost sau tai lemne, nu te îmbrăca cu toate hainele,
decât dacă afară este viscol.
Dacă ai ghinionul să te surprindă un viscol puternic, foarte curând
rişti să te pierzi cu firea şi nu vei mai gândi şi acţiona corect şi
coerent. Dacă nu găseşti rapid nişte copaci, stânci sau vehicul unde să
te adăposteşti, ascunde-te pur şi simplu în zăpadă, dar lasă un orificiu
prin care să respiri. Nu adormi! Aşteaptă până când viscolul se
domoleşte.
Adăpost temporar de iarnă Sursa foto: Shutterstock
După care apucă-te imediat să-ţi încropeşti un adăpost provizoriu, până
când vei fi salvat sau obligat să-ţi faci unul permanent. El te va apăra
de frig, ploaie, zăpadă, viscol, animale. Trebuie să aibă o aerisire
mică, şi mai ales trebuie să pui pe jos un strat izolator cât mai gros
compus din tot ce ai la îndemână: covoare interioare de maşină,
spătarele scaunelor din maşină, rucsacuri, veste de salvare, ziare,
hârtii, ramuri de conifere, crengi, iarbă uscată, muşchi. Adăpostul
trebuie să nu fie expus căderilor de pietre sau avalanşelor şi să fie
cât mai reperabil din avion sau elicopter. Nu construi un adăpost mare
din simplul motiv că într-un spaţiu interior mic, căldura se păstrează
mult mai bine.
Nu strică niciodată să aprofundezi nişte cursuri de supravieţuire unde
înveţi cum să faci un adăpost cu mâinile tale. Ai grijă să nu uiţi unde
ţi-ai făcut adăpostul, căci eşti în zone necunoscute, iar dacă se lasă
noaptea, ceaţa sau viscolul rişti să uiţi unde l-ai făcut. Marchează
prezenţa adăpostului printr-un steag improvizat sau o prăjină lungă pusă
lângă el, sau orice altceva care poate fi văzut de la depărtări.
Foarte importantă, vitală chiar este cunoaşterea semnelor care
anunţă înrăutăţirea vremii, alături de nişte noţiuni de bază de
meteorologie.
Nu uita că animalele presimt înrăutăţirea vremii. Învaţă să le
descifrezi comportamentul. În general, păsările şi mamiferele îşi
încetează brusc activitatea şi îşi caută adăpost cu ceva timp înainte de
venirea viscolului de zăpadă sau a gerului.
Optimismul este un mare secret al supravieţuirii în natură pe timp de iarnă Sursa foto: Shutterstock
Vremea urâtă mai este anunţată şi de apariţia unui halou în jurul
soarelui, apariţia pe piscurile izolate a unor nori denşi care se mişcă
rapid pe verticală, răsăritul soarelui în ceaţă, sau vântul care batea
noaptea dinspre vale spre înălţime.
Foarte importantă pentru supravieţuirea în natură pe timpul
iernii este alimentaţia, care trebuie să conţină cât mai multe calorii
şi zaharuri din motive evidente.
După cum spuneam însă la începutul articolului, cele mai importante secrete ale supravieţuirii în
medii ostile precum iarna în sălbăticie, rămân tot speranţa,
optimismul, simţul umorului, experienţa, condiţia fizică şi mai ales
cunoaşterea tehnicilor şi metodelor de supravieţuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu