Unde e cel mai probabil să existe viaţă extraterestră? Pe lumi precum Pandora din „Avatar”

Trimite pe email

08.01.2013 |

0 Comentarii

+ zoom „Munţii plutitori” - una dintre caracteristicile cel mai impresionanate ale Pandorei. Galerie foto (1)

Corpuri cereşti asemeni mirificei Pandora, din filmul „Avatar” - un satelit natural al unei planete mari - ar putea adăposti viaţă cu probabilitate mult mai mare decât planetele, cred astronomii, care au ajuns la această concluzie după ce au descoperit 15 noi planete care orbitează în aşa-numita „zonă habitabilă” din jurul unor stele.

Zona habitabilă - sau „zona Goldilocks”, cu o numesc astronomii - este acea regiuen dintr-un sistem stelar în care temperaturile sunt „nici prea calde, nici prea reci”, ci au valori care permit apei să existe în stare lichidă.
Toate cele 15 planete nou-descoperite fac parte din  categoria gigantelor gazoase, asemănătoare ca dimensiuni cu Neptun sau Jupiter. Cercetările sunt încă în desfăşurare, pentru moment doar una dintre cele 15 fiind confirmată ca exoplanetă, cu certitudine de 99,9%. Celelalte încă sunt „candidate” la titlul de exoplanetă, până când datele adunate vor permite o caracterizare mai precisă.

Numeroşi membri ai publicului, astronomi amatori, i-au ajutat pe profesionişti să descopere aceste planete, în cadrul proiectului Planet Hunters, organizat de Universitatea Yale, SUA.

Asemenea planete nu sunt potrivite pentru a adăposti viaţă - cel puţin viaţa aşa cum o cunoaştem noi pe Terra -, dar ele pot avea „luni”, adică sateliţi naturali (cum este Luna pentru Pământ), iar aceşti sateliţi ar putea avea păduri, oceane şi fel de fel de vieţuitoare - întocmai ca Pandora, „luna” imaginară din filmul „Avatar”, cred oamenii de ştiinţă.

Planeta confirmată - denumită PH2 b - orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui, din constelaţia Lebăda, la o distanţă de câteva sute de ani-lumină faţă de Terra.

Unul dintre cei mai cunoscuţi astronomi britanici, dr. Chris Lintott de la Universitatea Oxford, care a participat la descoperire, a comentat acest aspect, susţinând că nu exoplanetele de tip terestru sunt cele mai promiţătoare în ceea ce priveşte posibilitatea de a adăposti viaţă, ci sateliţii unor planete mari, gazoase.

”Există o adevărată obsesie de a descoperi planete asemănătoare cu Pământul”, a spus el, „dar ceea ce descoperim acum, odată cu planete precum PH2 b, e mult mai straniu”.

”Jupiter are mai multe luni bogate în apă. Imaginaţi-vă că am deplasa acest sistem într-o regiune călduţă, confortabilă, ca aceea în care se găseşte Pământul. Dacă o asemenea planetă ar avea nişte luni de mărimea Terrei, n-am mai vedea Europa şi Calisto [doi dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter, n.r.], ci lumi cu râuri, lacuri şi tot felul de habitate - un scenariu surprinzător, dar care ar putea fi frecvent întâlnit.”

„E posibil ca lumile habitabile cele mai numeroase să fie nu planete solide, cum se găsesc în sistemul nostru solar, ci mai degrabă sateliţi naturali ai unor planete de mărimea lui Jupiter şi Neptun.”

Sursa: Mail Online