Galerie foto (1)
Pentru majoritatea speciilor de
cetacee, lumea înconjurătoare este definită de sunete. Aceste mamifere
acvatice vânează şi se deplasează bazându-se în mare parte pe simţul
auzului. Pornind de la aceste adaptări ale cetaceelor, o echipă de
cercetători a descoperit că unele specii de delfini şi balene pot chiar
să-şi regleze auzu în funcţie de circumstanţe.
Cercetătorii din cadrul Universităţii din Hawaii, alături de cei
ai Academiei de Ştiinţe din Rusia, au descoperit, încă de acum 5 ani, că
o femelă din specia falselor balene ucigaşe (Pseudorca crassidens),
denumită Kina, este capabilă să-şi regleze auzul după dorinţă. Spre
surprinderea cercetătorilor, Kina poate să-şi controleze nivelul
acuitaţii auditive.
Falsele balene ucigaşe aparţin unui grup de cetacee numite odontocete
(cetacee cu dinţi) care mai include orcile - adevăratele balene ucigase
- delfinii şi caşaloţii. Aceste mamifere marine vânează folosindu-se de
ecolocaţie, o adaptare specială prin care cetaceele emit sunete de
diferite frecvenţe şi descifrează ulterior ecoul sunetelor care se
lovesc de obstacole, fiind astfel capabile să se deplaseze cu exactitate
chiar în întunericul apelor de mare adâncime.
"Întregul cap al Kinei funcţionează precum o ureche. Există numeroase
căi prin care sunetele ajung la urechile sale interne. Sunetele
puternice provoacă vibraţii mari în creierul cetaceelor, iar cele slabe,
vibraţii de mică amploare", declară profesorul Paul Nachtigall.
Cercetătorii au plasat senzori pe trupul balenei, pentru a măsura
activitatea electrică a creierului Kinei, şi au constat, cu surprindere,
că aceasta putea să îşi blocheze singură simţul auzului, atunci când
anticipa producerea unui sunet puternic, deranjant.
Apoi au trimis un ton neutru, urmat de un puls de 5 secunde care a
atins valoarea de 170 decibeli, echivalentă cu intensitatea zgomotului
unei puşti care trage un cartuş la o distanţă de un metru. În timpul
experimentelor, Kina a învăţat, treptat, că sunetul neutru era urmat de
un sunet mult mai puternic. Balena nu şi-a modificat capacitatea
auditivă la auzul sunetului neutru de mică intensitate, dar după
producerea lui, ştiind că urmează sunetul de 170 decibeli, îşi reducea
acuitatea auditivă, pentru a nu auzi acel sunet foarte puternic,
supărător pentru auz.
Cercetătorii au emis ipoteza că, probabil, cetaceele şi-au dezvoltat
acestă adaptare pentru a-şi proteja auzul de anumite sunete foarte
intense din mediul marin, inclusiv de cele emise de ele însele, ce pot
atinge intensităţi de 230 decibeli; imediat după producerea acestora,
cetaceele care vânează prin ecolocaţie trebuie să asculte ecoul, mult
mai slab, al sunetului emis, ceea ce impune ajustarea permanentă a
percepţiei auditive.
Sursa: BBC News
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu