Salcami in Japonia

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce a văzut Gagarin când a zburat în spaţiu? (VIDEO)

Un filmuleţ realizat de pe o staţie spaţială ne arată ce a văzut Yuri Gagarin atunci când a realizat pentru prima dată zborul pe orbita Pământului.

Pentru a sărbători 50 de ani de la realizarea zborului astronautului rus, a fost creat site-ul FirstOrbit, unde se poate viziona sau descărca filmul montat de Doctorul Chris Riley.

Deşi nu există o filmare realizată de la bordul navei spaţiale, ci numai înregistrări audio, s-a realizat o combinare între fragmentele audio şi cele video recepţionate de la bordul unei staţii spaţiale. Astfel, s-a dorit crearea unui film ce ne poate explica emoţiile pe care le-a avut Yuri Gagarin când a văzut pentru prima dată Pământul din spaţiu. "Când combini aceste imagini cu ceea ce el a putut vedea cu emoţia şi tremurul vocii lui, rezultatul este uimitor", a declarat Chris Riley.

Yuri Gagarin a devenit primul om care a zburat deasupra atmosferei Pământului după ce a terminat misiunea ce a început cu decolarea de pe cosmodromul de la Tyuratam (acum cosmodromul de la Baikonur), în Kazahstan, pe data de 12 aprilie 1961, la ora 07:08 GMT.

Zborul de 108 minute al astronautului s-a desfăşurat deasupra Republicii Sovietice, deasupra Oceanului Pacific, peste Strâmtoarea Magellan din America de Sud, deasupra Oceanului Atlantic şi pestre Africa, după care a reintrat în atmosferă şi de a începe coborârea spre sol în apropierea oraşului Engels din sud-vestul Rusiei.

Priveliştea pe care ar fi văzut-o Yuri Gagarin în 1961 a fost înregistrată de Staţia Spaţială Internaţioanală (ISS). Între imaginile captate de către platforma spaţială şi cele văzute pe viu de Yuri Gagarin nu este însă o asemănare perfectă. Astronautul a zburat mult mai aproape de poli decât poate să o facă ISS. De asemenea, nici norii nu se află în aceeaşi poziţie ca în urmă cu 50 de ani.

Cu toate acestea, echipa care a lucrat la această producţie speră să fi reuşit să reproducă senzaţia pe care a simţit-o Gagarin în 1961.

Doctorul Riley afirmă că a fost destul de greu să realizeze o producţie în laboratorul spaţial. "Condiţia pe care eu am pus-o a fost aceea de a putea filma în acelaşi moment al zilei când Gagarin a văzut respectiva zonă a Pământului, pentru a avea Soarele în acelaşi unghi. Iar ocazia pentru a realiza acest lucru apare o dată la şase săptămâni", a declarat acesta.

Director de imagine al proiectului a fost Paolo Nespoli, astronaut al Agenţiei Spaţiale Europene care, în prezent, locuieşte la bordul staţiei. Pentru FirstOrbit, el a instalat o cameră în Cupola staţiei, unde se găsesc şapte ferestre, inclusiv una care are un diametru de 80 cm şi care are o viziune perfectă a Pământului.

Nespoli şi ceilalţi astronauţi aflaţi la bord porneau camera de fimat de fiecare dată când nava spaţială ajungea deasupra unor porţiuni ale Pământului peste care a trecut şi Gagarin.

Filmuleţul astfel înregistrat a fost montat cu înregistrările video efectuate în capsula lui Gagarin şi s-a adăugat apoi coloana sonoră realizată de compozitorul Philip Sheppard.

Filmul va avea premiera pe 12 aprilie, la aniversarea a 50 de ani de la primul zbor efectuat în jurul Pământului, şi va putea fi apoi descărcat gratuit de către oricine accesează FirstOrbit.

Până atunci, puteţi urmări cele 3 clipuri de prezentare ale filmului:

Sursa: BBC News si descopera

Femeile tinere şi înstărite sunt mai predispuse la cancer de piele

Tinerele femei cu un nivel de trai ridicat sunt predispuse la cea mai periculoasă formă de cancer de piele, au avertizat expertii medicali.

Cu cât îşi petrec mai mult timp din vacanţe pe plaje însorite, cu atât tinerele femei riscă mai mult să se îmbolnăvească de melanom.

Într-un studiu efectuat pe un eşantion de 3.800 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 39 de ani, cercetătorii arată că persoanele care locuiesc în zone luxoase sunt mai predispuse la această formă de cancer.

Melanomul este cel mai puţin frecvent tip de cancer al pielii, dar şi cel mai grav. În stadiile avansate, se poate răspândi, pe cale hematogenă sau limfatică, la alte organe sau la oase, vindecarea fiind puţin probabilă în aceste cazuri.

Principalele simptome ale acestei boli sunt apariţia a numeroase aluniţe sau mărirea şi înnegrirea celor existente.

Amelia Hausauer, de la Universitatea din California, împreună cu o echipă de cercetători, a analizat apariţia cancerului de piele la femei între anii 1988 şi 2002.

În urma studiului, s-a observat că cea mai mare creştere a numărului de cazuri s-a înregistrat în rândul populaţiei din păturile înstărite ale societăţii, corelat cu rata mare a expunerii la radiaţiile UV în rândul aceloraşi categorii.

După opinia dr. Hausauer, principalele cauze ale acestor evoluţii nefericite sunt, pe lângă factorii genetici, bronzarea la solar şi expunerea de lunga durată la soare.

Persoanele care locuiesc în cartiere de lux prezintă o incidenţă cu 80% mai mare a cazurilor de melanom, fiind mult mai expuse la radiaţiile UV decât restul populaţiei.

"Înţelegerea modului în care funcţionează această legătura dintre statutul socio-economic şi radiaţiile UV este foarte importantă, atât pentru educaţie, cât şi pentru prevenirea cancerului de piele", a afirmat dr Hausauer.

Sursa: Mail Online si descopera

Şi rechinii merg la spa! (VIDEO)

O echipă britanică de cercetători a concluzionat, după 5 ani de studiu, că rechinii-vulpe vizitează «staţii de curăţare» naturale.

Oamenii de ştiinţă au filmat rechinii din largul coastei filipineze în timp ce aceştia vizitau munţi submarini, cunoscuţi fiind ca habitat al peştilor curăţători. Aceştia mănâncă paraziţii şi pielea moartă aflate pe rechinii-vulpe.

S-a observat faptul că rechinii vizitează în mod regulat acest spaţiu, înotând foarte încet în tot acest timp pentru a le da posibilitatea peştilor sanitari să îi curăţe de paraziţi.

Aceste descoperiri au fost publicate de curând in jurnalul PLoS One şi subliniază cât de importante sunt aceste recife pentru aceşti prădători, specia fiind considerată vulnerabilă de către Uniunea internaţională pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale. Simon Oliver, conducătorul proiectului de cercetare, a înregistrat timp de peste 1.000 de ore comportamentul rechinilor în jurul muntelui submarin aflat la extremitatea nordică a insulei Cebu din Filipine.

Comportamentul prezentat de rechini de-a lungul timpului confirmă presupunerile cercetătorilor, conform cărora rechinii frecventează această zona doar pentru a fi curăţaţi. Oamenii de ştiinţă descriu cum rechinii se poziţionează în zona în care se află peştii sanitari din familia Labridae şi îşi lasă în jos coada pentru a se face mai atrăgători. Timp de 45 de minute aceştia înoată foarte încet, cu o viteză mai mică de 1 metru pe secundă, pentru a le permite peştilor care îi curăţă să aibă suficient timp la dispoziţie. Rechinii înoată de obicei cu o viteză de 2 metri pe secundă.

Se consideră că recifele ce sunt habitate pentru peştii curăţători din familia Labridae sunt vitale pentru sănătatea rechinilor-vulpe. Simon Oliver afirmă că "rezultatele obţinute subliniază importanţa protejării munţilor submarini care joacă un rol foarte important în sănătatea şi igiena rechinilor". De asemenea, acesta a punctat faptul că zona insulei Cebu a fost deja afectată de pescuitul excesiv.

Doctorul John Turner, care a luat de asemenea parte la proiect, spune că munca lor descrie perfect de ce unii rechini se îndreaptă spre apele din jurul coastelor. Aceştia vin în locuri cu ape mai puţin adânci pentru a îndeplini o funcţie importantă din viaţa lor, iar aceasta poate fi foarte uşor perturbată de către oameni. "Zona studiată de noi a fost deja grav afectată de pescuitul cu dinamită, folosit de localnici pentru a obţine mai mulţi peşti", a declarat specialistul.





Sursa: BBC News si descopera

Albatrosul de Amsterdam: o specie rară şi distinctă

Misterul albatrosului de Amsterdam a fost elucidat: oamenii de ştiinţă au confirmat că această pasăre rară aparţine unei specii aparte.

Analiza genetică a pus punct celor 20 de ani de dezbateri asupra statutului albatrosului de Amsterdam. Cercetatorii canadieni au dovedit că ADN-ul păsărilor variază semnificativ faţă de cea a albatroşilor călători, rudele lor apropiate.

Albatrosul de Amsterdam a fost botezat după denumirea locului unde trăieşte această specie - insula Amsterdam (aparţinând Franţei), din sudul Oceanului Indian.

Aceste păsări au dimensiuni foarte mari, putând cântări până la 8 kg şi având o anvergură a aripilor de 3,5 m.

Albatroşii de Amsterdam au fost descoperiţi în 1983, iar de atunci, comunitatea ştiinţifică a fost împărţită în două tabere, în funcţie de părerile legate de evoluţia speciei.

Unii oameni de ştiinţă au crezut că păsările aparţin unei subspecii de albatros călător, care populează, de asemenea, partea de sud a Oceanului Indian.

Pentru a elucida misterul albastrosului de Amsterdam, o echipă de cercetători de la Universitatea din Lethbridge, Canada , coordonată de dr. Theresa Burg, a examinat structura ADN a acestei păsări.
În urma studiului, dr. Burg a afirmat că albatroşii de Amsterdam diferă de albatroşii călători.

"Albatroşii de Amsterdam au dimensiuni ceva mai mici decât cei călători. De asemenea, ei îşi depun ouăle în alt interval de timp, iar penajul este şi el un pic diferit, fiind uşor maroniu," a spus dr. Burg.
Totodată, ADN-ul celor două tipuri de păsări a scos la iveală alte diferenţe semnificative. Se pare că albatroşii de Amsterdam s-au separat de verii lor acum cca 265.000 de ani, devenind o specie distinctă.

În ciuda anvergurii mari a aripilor şi a capacităţii de a zbura pe distanţe lungi, albatroşii de Amsterdam se întorc întotdeauna pe un platou unic al insulei pentru a se reproduce . Ei nu împart acest spaţiu cu nicio altă specie de albatroşi, motiv pentru care se crede că această izolare geografică a determinat dezvoltarea acestor pasări ca specie separată.

Acum , oamenii de ştiinţă speră că această pasăre va fi recunoscută ca fiind unică şi că, astfel, se vor intensifica eforturile pentru conservarea ei.

Deşi populaţia actuală este considerată stabilă, albatrosul de Amsterdam este, totuşi, o specie ameninţată.

Anual, 18 - 26 de perechi de albatroşi de Amsterdam se înmulţesc într-o zonă mică în centrul insulei, fiecare pereche producând câte un ou.

Supravieţuirea speciei este periclitată, în mare măsură, de animalele domestice care deranjează unele cuiburi şi de uneltele pescarilor, prinderea accidentală în aţa folosită la pescuit putând duce la moartea unor exemplare.

Pentru a ajuta la conservarea speciei şi pentru a preveni orice pericol, specialiştii au împrejmuit zona cu garduri şi efectuează frecvent recensăminte.

Sursa: BBC si descopera

“Le Baiser de la lune”: modul francezilor de a lupta contra homofobiei

“Le Baiser de la lune” – „Sărutul lunii” - un film de animaţie realizat de Sébastien Wattel, a fost creat special pentru a le explica copiilor câte ceva despre homosexualitate.

După un an de dezbateri pro şi contra, filmul a fost proiectat în prezenţa unor copii de şcoală primară din regiunea Ardèche.

Pelicula relatează poveste lui Félix, peştele care se îndrăgosteşte de un alt peşte mascul. La început, Felix nu înţelege cum s-a putut întâmpla aşa ceva, dar ,cu timpul, se convinge că Léon este "prinţesa" lui. La sfârşitul filmului, cei doi îndragostiţi decid sa iasă împreună la suprafaţă, pentru a admira lumina lunii.

De ce un film de animaţie pentru copii spune o poveste de dragoste dintre doi peşti de sex masculin?

Aceasta a fost întrebarea la care Sébastien Wattel a fost nevoit să răspundă de nenumărate ori.

"Am fost acuzat de incitare la homosexualitate atunci când mi-am imaginat o poveste în care "prinţul" se numeşte Félix, iar "prinţesa" - Léon.

În filmul meu, ca şi în viaţă, fiecare ar vrea să-i convertească pe alţii la punctul său de vedere.

Am vrut ca prin acest film să arăt că este posibil ca dorinţele şi alegerile celor dragi să fie respectate, chiar şi atunci când noi nu îi înţelegem."

Sursa: www.le-baiser-de-la-lune.fr

America de Sud cu Răzvan Pascu - Ep 4

Chile, Argentina, Uruguay.... Ce ne vine în minte când auzim aceste nume de ţări? Probabil în primul rând Maradona, fotbal, criză economică sau cutremure. Însă Chile, Argentina şi Uruguay înseamnă şi altceva: pinguini, gheţari, animale marine, multă culoare, tango, parcuri naţionale, civilizaţie, drumuri nesfârşite, stepa patagoneză. Printr-o serie de articole vom vedea adevărată faţă a celor 3 ţări din America de Sud şi vom încerca să aducem cititorilor Descopera.ro cele mai inspirate imagini din cealaltă parte a globului, surprinse prin ochii unui român.

Perito Moreno, unul dintre puţinii gheţari activi din lume

Coborând pe coasta vestică a Argentinei spre sudul continentului, după oraşul ciocolatei Bariloche şi Ţinutul celor 7 lacuri, următoarea oprire a oricărui călător este Parcul Naţional Los Glaciares. Fie că intri în parc prin partea sa nordică, adică prin oraşul El Chalten, fie prin partea sa sudică, adică prin oraşul El Calafate, această zonă merită o oprire de 2-3 zile.

Cei care optează pentru varianta El Calafate se bucură de accesul mult mai facil la celebrul gheţar Perito Moreno, unul dintre puţinii gheţari activi din lume, dar şi la "fraţii" săi mai mari, dar mai puţin impresionanţi, Upsala şi Spegazzini.

Doar 80 km despart oraşul El Calafate de gheţar, astfel că agenţiile de turism din oraş oferă o mare varietate de tururi spre Perito Moreno şi spre parcul naţional. Varianta standard şi cea mai ieftină costă aproximativ 25 dolari şi include doar transportul până la gheţar. Pentru un tur cu ghid, pe lângă cei 25 de dolari se mai plătesc aproximativ 5 dolari, iar pentru o plimbare cu barca la toţi cei trei gheţari preţul se apropie de 90 de dolari. Pentru cei pasionaţi de treking, agenţiile de turism oferă şi tururi de 1-2 ore pe gheţar, preţul fiind de 200 dolari. La toate aceste variante se mai adaugă aproximativ 25 dolari intrarea în parcul naţional. În afara sezonului turistic (Septembrie - Martie) preţurile se înjumătăţesc, dar creşte şi posibilitatea de a prinde vreme proastă şi de a nu te bucura de aceeaşi privelişte asupra gheţarului. Nu este unul dintre cele mai ieftine locuri de vizitat, însă merită pe deplin.

Gheţarul Perito Moreno, denumit după marele explorator al Patagoniei Francisco Moreno, se întinde pe o suprafaţa de aproximativ 35 km în munţii Anzi, cu o latură în Brazo Rico al Lacului Argentino, cel mai mare lac al Argentinei. Această masă imensă de gheaţă oferă un spectacol inedit turiştilor care îl contemplează cu orele din diferite unghiuri.

Datorită luminii soarelui care, de la un moment al zilei la altul se propagă diferit pe suprafaţa gheţii putem spune că peisajul oferit de gheţar este într-o continuă schimbare. Crăpăturile de pe suprafaţa sa capătă nuanţe de albastru, în timp ce iceberg-urile căzute în apă au nuanţe de verde. Fiecare bucată de gheaţă care se desprinde din gheţar şi cade în Canalul Iceberg-urilor, (Canal de los Tempanos) generează un răsunet al întregii văi. Oamenii de ştiinţă au calculat că Perito Moreno avansează zilnic cu până la 2m, uneori mai vizibil, generând o creştere a nivelului apei în Brazo Rico, alteori în interiorul munţilor, aproape imperceptibil.

Pentru a vedea şi fotografia gheţarul, turiştii au două opţiuni. Prima este aceea a pasarelelor construite chiar în faţa gheţarului, pe diferite nivele şi întinse pe aproximativ 2 km. Cea de-a două este aceea a unei plimbări cu catamaranul pe Brazo Rico, de aproximativ o oră care costă 12 dolari.


Eu le-am făcut pe amândouă şi au meritat deoarece perspectiva asupra gheţarului este complet diferită. Din barcă, cei 60 m înălţime ai gheţarului sunt impunători în timp ce de pe pasarele te poţi bucura de o privelişte panoramică asupra sa.

"Perito Moreno" - erou naţional argentinian

Deşi pentru majoritatea oamenilor, Perito Moreno este doar numele gheţarului din Parcul Naţional Los Glaciares, Argentina, acesta vine de fapt de la porecla exploratorului argentinian Francisco Moreno, "El Perito".

Francisco Moreno este cel care a explorat pentru prima dată teritoriul Patagoniei şi cel căruia, pentru cunoştinţele sale asupra acestui teritoriu i-a fost înmânată sarcina de a propune şi negocia cu Chile stabilirea graniţelor naturale din Patagonia şi Tierra del Fuego.

Între Argentina şi Chile au existat dintotdeauna dispute asupra acestor teritorii şi a stabilirii graniţelor şi încă mai există situaţii bizare. Spre exemplu, argentinienii care vor să meargă de la El Calafate sau Rio Gallegos la Ushuaia, trebuie să treacă mai întâi graniţa spre Chile şi apoi din nou spre Argentina.

Astfel, când s-a pus problema negocierii directe a graniţelor, fiecare ţară a venit cu câte o variantă. Chile a propus ca graniţa să fie stabilită în funcţie de râurile şi lacurile ce străbăteau teritoriul, astfel: toate râurile ce curgeau spre Oceanul Atlantic să marcheze teritoriul Argentinian şi toate râurile ce curgeau spre Oceanul Pacific să marcheze teritoriul chilian. Argentina, la rândul său a propus ca graniţa naturală între cele două state să fie dată de vârfurile Cordilierei Anzilor.

În mod evident negocierile directe nu au dat roade, astfel că s-a apelat la un arbitru internaţional, reprezentat de Marea Britanie. Varianta Argentinei a ieşit câştigatoare şi aceasta datorită argumentului adus instanţei de Francisco Moreno, care a spus că albia şi cursul râurilor pot fi modificate de mâna omului şi prin urmare nu reprezintă un criteriu valid.

Drept mulţumire pentru aceasta, guvernul argentinian i-a dăruit lui Moreno foarte mult pământ în Patagonia, iar Moreno a luat decizia de a dona înapoi statului o mare suprafaţă, cu condiţia ca teritoriul să se transforme în arie protejată. De-a lungul timpului parcul şi-a mărit considerabil suprafaţa şi s-au mai creat şi alte parcuri în Argentina, însă Nahuel Huapi, parcul naţional creat din donaţia lui Perito Moreno rămâne primul şi unul dintre cele mai frumoase.

Mai multe impresii despre calatoria in America de Sud dar si alte calatorii in toata lumea puteti gasi pe blogul lui Razvan Pascu si pe pagina de Facebook RazvanPascu.ro

America de Sud cu Răzvan Pascu - Ep 3

Chile, Argentina, Uruguay.... Ce ne vine în minte când auzim aceste nume de ţări? Probabil în primul rând Maradona, fotbal, criză economică sau cutremure. Însă Chile, Argentina şi Uruguay înseamnă şi altceva: pinguini, gheţari, animale marine, multă culoare, tango, parcuri naţionale, civilizaţie, drumuri nesfârşite, stepa patagoneză. Printr-o serie de articole vom vedea adevărată faţă a celor 3 ţări din America de Sud şi vom încerca să aducem cititorilor Descopera.ro cele mai inspirate imagini din cealaltă parte a globului, surprinse prin ochii unui român.

Rezervaţia Naturală Peninsula Valdez, Argentina

Peninsula Valdez este o rezervaţie naturală creată pe teritoriul dintre Golful Matias, Golful San Jose şi Golful Nou al Atlanticului, din apropierea Puerto Madryn (Argentina) şi este habitatul unor specii variate de mamifere acvatice, precum leii de mare şi elefanţii de mare, având şi o colonie de pinguini Magellan (mult mai mică însă decât cea de la Punta Tombo).

Peninsula Valdez este şi ea inclusă în lista de excursii a agenţiilor din Trelew şi Puerto Madryn, această fiind unica modalitate de a vizita coloniile de aici, având în vedere că are 65 de km lungime şi 97 km lăţime.

O parte din teritoriul peninsulei este proprietate privată, aici aflându-se câteva ferme "estancias" de oi, însă toată fauna şi flora de aici este protejată de lege.

Punta Norte este prima oprire în traseul din peninsula Valdez şi aici poţi observa lei şi elefanţi de mare, aflaţi în această perioadă pe continent pentru împerechere şi dacă ai noroc orci sau chiar balene (care părăsesc Punta Norte undeva la mijlocul lunii Decembrie).

Puerto Madryn şi Trelew - 2 oraşe "europene" în Argentina

Când spunem Patagonia, majoritatea persoanelor se gândesc la Rio Negro şi la ţinutul lacurilor, Bariloche, San Martin de los Andes. Cu toate acestea trebuie să ştim că ţinutul Patagonez acoperă zona de sud a Argentinei, de la cordilieră Anzilor, la coasta Atlanticului, la sud de Rio Negro şi este cea mai mare dintre cele cele 6 regiuni ale Argentinei.

Cuvântul Patagonia vine din spaniolă, de la cuvântul "Paton", care înseamnă "om cu picior mare" şi de aici toate variaţiunile cuvântului: Patagon, Patagonia.

Flora şi fauna Patagoniei sunt cu adevărat deosebite, însă înf mod special pe coasta Atlanticului, Patagonia şi mai ales partea Patagoniei numită Chubut, este "casa" unei faune variate, aici găsindu-se de la pinguini la balene şi de la struţi la guanaco. Coloniile pot fi vizitate din cele două oraşe mare ale provinciei Chubut, Puerto Madryn şi Trelew.

Eu am ales ca punct de campare Puerto Madryn şi de aici am vizitat cea mai mare colonie de pinguini de pe continent, Punta Tombo (despre care am scris aici) şi coloniile de lei şi elefanţi de mare din Peninsula Valdez. Într-o scurtă plimbare cu barca în Oceanul Atlantic am văzut şi delfinii Cammerson, una dintre cele mai mici specii de delfini din lume.

Cele două oraşe, Puerto Madryn şi Trelew nu sunt foarte mari. Trelew a fost înfiinţat de galezii veniţi pe continentul sud-american, o dată cu alte două localităţi, Rawson şi Gaiman, care acum sunt mai degrabă sătuce. Şi-au păstrat destul de mult din stilul arhitectural galez, cu cărămizi şi multă piatră, faţadele caselor nu sunt tencuite şi la restaurantele de aici te poţi bucura de celebrul Ceai Galez. Aici poţi servi, alături de o ceaşcă de ceai şi numeroase feluri de prăjituri: negresă, plăcintă cu mere, cu lămâie şi pandişpan.

Trelew a rămas în memoria colectivă a argentinienilor drept locul "Masacrului de la Trelew" când peste 30.000 de oameni au murit. La Rawson, portul apropiat, exista în timpul dictaturii o închisoare pentru deţinuţi politici, acum devenită centrul cultural şi muzeu. S-au păstrat inclusiv poveştile deţinuţilor pe pereţii celulelor unde au fost închişi. Însă cea mai mare atracţie a portului Rawson sunt delfinii pe care îi poţi observa nu foarte departe de ţărm, în apele Oceanului Atlantic. Delfinii pe care îi poţi găsi aici sunt cei mai mici dintre delfini şi nu au pielea de culoare gri, ci alb cu negru.

Pinguini, delfini, lei de mare şi elefanţi de mare la discreţie

Leii de mare sunt de culoare maron, foarte agresivi, iar luptele între masculi pentru teritoriu sunt frecvente. Chiar şi eu am asistat la câteva. Aceştia pot ajunge să aibă până la 300 kg şi se împerechează cu până la 14 femele pe sezon.

Elefanţii de mare, în schimb, sunt de culoare gri şi par nişte animale foarte leneşe. Pe foarte puţini i-am văzut ridicaţi sau în apă, cei mai mulţi zăcând pur şi simplu pe nisip.

Întreaga coastă a Peninsulei Valdez este populată de astfel de lei şi elefanţi de mare şi tot aici există şi o micuţă colonie de pinguini Magellan.

Dacă aş fi sosit cu aproximativ o lună mai devreme, aş fi putut observa în largul oceanului şi balene şi orci, adică specia cea mai mare de delfini, însă în luna ianuarie balenele pleacă deja spre zonele de coastă din Brazilia.

Şi aici regulile de observare a animalelor în ambientul lor natural sunt foarte stricte. Zona de observare este bine delimitată, vizitatorii nu pot coborî pe plajă, nu se poate mânca şi fuma în aceste zone de observaţie iar ghizii au grijă să îţi spună că totul este protejat foarte strict de lege şi că nu trebuie să intervii în niciun fel asupra celor ce natura a lăsat în acea zonă.

Mai multe impresii despre calatoria in America de Sud dar si alte calatorii in toata lumea puteti gasi pe blogul lui Razvan Pascu si pe pagina de Facebook RazvanPascu.ro

Religia ar putea să dispară în 9 ţări, susţin fizicienii

Un studiu efectuat în 9 ţări, pe baza datelor colectate în recensăminte, susţine că religia urmează să dispară.

De-a lungul timpului, numărul persoanelor fără afiliere religioasă a crescut vertiginos, arată studiul. Introducerea datelor într-un model matematic complex arată că rezultatul acestei tendinţe va fi dispariţia religiei în ţările studiate.

Rezultatele au fost prezentate la o întrunire a American Physical Society. Modelul ia în calcul toate motivele sociale ce duc la aderarea la religie, fiind folosit în explicarea sistemelor dinamice neliniare.

Acelaşi tip de model a fost folosit pentru a explica declinul limbilor tradiţionale. "Ideea este simplă", explică Richard Wiener, membru al Research Corporation for Science Advancement. "Se porneşte de la ipoteza că grupurile sociale cu mai mulţi membri sunt mai atrăgătoare pentru potenţialii membri, şi de la ipoteza că grupurile sociale au o utilitate sau conferă un status social. De exemplu, în cazul limbilor, poate exista o utilitate mai mare în a vorbi spaniola faţă de utilitatea pe care o oferă limba Quechua, ce pierde teren în Peru. La fel, a fi membru al unei religii oferă o anumite utilitate sau status social", arată cercetătorul.

Cercetătorii au studiat datele referitoare la afilierea religioasă, colectate în recensăminte în ultima sută de ani. Ţările studiate sunt Australia, Austria, Canada, Cehia, Elveţia, Finlanda, Irlanda, Noua Zeelandă şi Olanda.

"În majoritatea democraţiilor moderne şi laice se observă tendinţa în care din ce în ce mai mulţi cetăţeni se declară ca fiind neafiliaţi religios. Astfel, în Olanda 40% dintre cetăţeni declară că nu sunt afiliaţi unei religii. Cel mai mare procent, de 60%, a fost înregistrat în Cehia", afirmă Dr. Wiener.

Pornind de la aceste date, cercetătorii au aplicat apoi modelul matematic complex, ajustând parametrii pentru beneficiile sociale şi utilitare pe care le obţin cei ce se declară non-religioşi. Parametrii s-au demonstrat a fi similari în toate ţările studiate. În toate ţările, modelul matematic indică faptul că religia se îndreaptă spre extincţie.

"Este un rezultat extrem de sugestiv", declară Dr. Wiener.

În România, al treilea recensământ de la Revoluţie va avea loc în acest an, în perioada 22 - 31 octombrie.

Airbus şi TAROM trec pe biocarburanţi

Companiile Airbus şi TAROM lansează în Europa prima reţea de producţie şi de comercializare de biocombustibili, extraşi din surse vegetale, în special din camelină.

Companiile Airbus şi TAROM (Transporturile Aeriene Române), împreună cu un consorţiu de parteneri, au pus bazele unuia dintre primele proiecte la nivel european destinate înfiinţării unor unităţi de producţie şi procesare de biocombustibili pentru transportul aerian (bio-kerosen).

Proiectul, al cărui centru va fi în România, are drept obiectiv furnizarea de biocombustibil extras dintr-o varietate de surse, cu accent deosebit pe camelină (o plantă folosită în mod curent în industrie, pentru seminţele ei bogate în ulei - foto), ca alternativă regenerabilă, sustenabilă, la combustibilul tradiţional folosit în transportul aerian.

Partea de management de proiect va fi realizată de o organizaţie non-guvernamentală românească, în timp ce Airbus va activa drept suport pentru implementarea şi obţinerea de avantaje competitive pentru proiectul local de producţie de biocombustibili.

De îndată ce sunt finalizate studiile de fezabilitate legate de potenţialul de dezvoltare al agriculturii, tehnologiei specifice şi al industriei aeronautice, vor fi evaluate, de asemenea, şi unităţile pentru rafinarea combustibilului deja existente, pentru a putea observa nivelul capacităţii de producţie existent din România.

Camelina a fost aleasă ca materie primă datorită potenţialului său energetic ridicat, cerinţelor reduse de alternare a culturilor, potenţialului de reducere a noxelor cu efect de seră şi datorită cantităţilor reduse de apă necesare acestei plante. În plus, camelina este deja existentă în România, poate fi cultivată şi recoltată de familiile de fermieri şi constituie, în egală măsură, o hrană de foarte bună calitate pentru animale.

Airbus va sprijiini procesul de obţinere de autorizaţii pentru producţia acestui combustibil şi va coordona evaluarea efectelor produse de biocombustibil asupra motoarelor şi a sistemelor de funcţionare ale aeronavelor. Consorţiul de proiect va colabora cu Facultatea de Agronomie Bucureşti şi cu Centrul de biotehnologie al Facultăţii de Medicină Veterinară (BIOTEHGEN) în etapa de amenajare a culturilor de camelină, de recoltare şi de producţie.

Obiectivul industriei aeronautice este de a găsi combustibili alternativi care să poată fi utilizaţi pentru aeronavele din prezent şi din viitor (fără a fi nevoie de nicio modificare tehnică pentru aceasta), care să reprezinte o soluţie sustenabilă şi să ajute la reducerea emisiilor de CO2.

Cercetările realizate de Airbus şi de numeroase zboruri test au demonstrat că aeronavele moderne funcţionează tot atât de performant pe bază de combustibili alternativi ca în cazul utilizării de combustibili tradiţionali şi că, dacă acest nou tip de combustibil ar fi disponibil în cantităţi suficient de mari pentru ca preţul acestuia să fie viabil din punct de vedere economic, atunci liniile aeriene l-ar folosi în mod curent.

În cazul în care până la jumătatea următorului deceniu va fi disponibilă o alternativă profitabilă şi sustenabilă din punct de vedere al rezervelor de materii prime, Airbus estimează că până în 2030, aproximativ 30% din cantitatea totală de combustibili utilizaţi transportul aerian va fi reprezentată de biocombustibili.

Braţul exoscheletic ce te ajută la serviciu intră pe piaţă în vară! (VIDEO)

Persoanele care îşi folosesc foarte mult braţele în cadrul serviciului vor avea parte de un ajutor neaşteptat: un braţ exoscheletic ce reduce oboseala şi creşte productivitatea.

Compania Equipois a creat de-a lungul timpului instrumente care să ajute oamenii să elimine leziunile costisitoare şi să reducă efortul şi mişcările repetitive efectuate la locul de muncă. Aceştia au avut ca principal scop reducerea vătămării ţesuturilor organice, creşterea productivităţii şi reducere costurilor de la locul de muncă.

Primul braţ exoschelet din lume, ce a fost creat pentru a executa sarcini manuale, ar putea fi de nepreţuit pentru cei care îşi folosesc braţele în exces la locul de muncă. Un bun exemplu este dat de medicii chirurgi sau de bijutieri.

Exoscheletul se ataşează foarte uşor la braţ şi oferă un suport dinamic pe tot parcursul zilei lucrătoare, oferind utilizatorului o mişcare naturală. Dispozitivul susţine greutatea braţului şi a obiectelor ce sunt purtate în mâini, oferind o mare libertate a circulaţiei. Astfel, vom putea folosi braţele întinse pentru perioade lungi de timp făra a mai simţi oboseală şi cu mai puţin disconfort.

Iniţial, acest dispozitiv a fost creat pentru a ajuta persoanele sănătoase ce au nevoie de un sprijin în activităţile suprasolicitante pe care le afectuează. În viitor, este planificată crearea unui exoschelet care să ajute în mod exclusiv persoanele cu dizabilităţi.

21 martie este data oficială a apariţiei pe piaţă a dispozitivului X-Arm, urmând ca începând cu luna iunie să fie disponibil la vânzare pentru 2000-3000 de dolari.



Sursa: Equipois si descopera

Aminoacizii din sânge îţi spun dacă o să faci diabet

Experţii susţin că diabetul poate fi depistat cu 10 ani înaintea apariţia primelor simptome ale bolii. Acest lucru se poate realiza prin simpla analiză a sângelui.

Cercetătorii americani au realizat că prin analiza a cinci aminoacizi ei pot identifica in mod corect persoanele care urmează să dezvolte diabet de tip 2.

Doctor Victoria King, cercetătoare la Diabetes UK, susţine că depistarea din timp a persoanelor predispuse la diabetul de tip 2 constituie un avantaj, deoarece se evită riscul unor complicaţii precum bolile cardiace, accidentele vasculare cerebrale, insuficienţa renală, orbirea sau amputarea.

Dezvoltarea diabetului de tip zaharat se află în corelaţie cu obezitatea, stilul de viaţă sedentar sau mâncarea nesănătoasă. De multe ori, faptul că boala este descoperită din timp constituie un avantaj, doarece afecţiunea poate fi întârziată sau chiar împiedicată prin menţinerea unei diete sănătoase şi a unui stil de viaţă organizat.

În loc să se axeze pe supravegherea greutăţii unei persoane, sau a cantităţii de zahăr aflată în sângele acestora, doctorii testează cantitatea unor molecule minuscule aflate în sânge. Printre cei 2422 de voluntari care au fost testaţi în acest proiect, 201 dintre aceştia au dezvoltat într-adevăr diabet de tip 2.

Înainte ca voluntarii să prezinte simptomele afecţiunii, cercetătorii au descoperit în testele lor de sânge o mică creştere a moleculelor menţionate mai sus. Cei cu cel mai ridicat nivel al aminoacizilor din sânge au fost de cinci ori mai predispuşi la dezvoltarea diabetului zaharat în următorii 12 ani de studii.

Deşi testul este unul care a dat rezultate, doctorul Robert Gerszten şi colegii săi care lucrează la acest proiect consideră că sunt necesare mai multe studii pentru a confirma rezultatele, înainte ca acesta să fie recomandat pentru un uz general.

Sursa: BBC News si descopera

Atenţie, fani SF & Fantasy! O ştire pentru voi!

Final Frontier - primul târg de carte SF & Fantasy, organizat de bookblog.ro – va avea loc pe 26-27 martie 2011, la Muzeul Ţăranului Român, în Sala Oaspeţi. Evenimentul aduce la un loc întreaga literatură SF & Fantasy de pe piaţa românească, cunoscuţi autori români ai genului, cât şi invitaţi din zone conexe: boardgames, benzi desenate, robotică. Intrarea este gratuită!

Veţi găsi acolo principalele titluri SF & Fantasy în limba română, aduse de editurile Leda, Millenium Books, Nemira, Tritonic, dar şi cărţi în limba engleză de la librăria online nautilus.ro.
magazinultau.ro va completa oferta de volume în limba română, oferind în plus eReadere şi tablete PC pentru a experimenta SF&Fantasy în format digital.
Latura ludica a târgului este reprezentată de revista de benzi desenate Comics, magazinul Robofun şi magazinul online de boardgames, tarabadejocuri.ro.
Editurile oferă la târg reduceri speciale şi lansează noi volume: antologia Steampunk: a doua revoluţie, Oraşul oaselor de Cassandra Clare, Cerneală şi sânge de Stefana Czeller şi studiul Utopia Moderna de Mircea Opriţă.
Tot la faţă locului, puteţi învăţa cum se fac benzile desenate în cadrul atelierelor susţinute de artiştii revistei Comics, sau puteţi pătrunde în lumea boardgame-urilor prin prezentările de jocuri susţinute de Mihai Lalu.
Dacă sunteţi pasionaţi de robotică, nu vă uitaţi roboţelul acasă. La târg îl puteţi înscrie la concursuri de sumo fight sau puteţi afla mai multe despre roboţeii făcuţi acasă din prezentările celor de la Robofun.
Final Frontier este un prilej de socializare şi un loc de întâlnire pentru pasionaţii genului. Vor avea loc în fiecare zi dezbateri, la care vor participă autori români de SF&Fantasy ce vor purta discuţii pe cele mai diverse teme: vampiri şi vârcolaci, 2012 şi sfârşitul lumii, filosofia de viaţă Star Wars, elemente fantastice în romanele lui Umberto Eco.
De asemenea, sâmbătă va avea loc o prezentare în memoria regretatului scriitor Ion Hobana.
Printre invitaţii la târg se număra: Alin Apostol, Raluca Băceanu, Mihnea Columbeanu, Oliviu Craznic, Stefana Czeller, Balin Feri, Ştefan Ghidoveanu, Mihail Grămescu, Michael Hăulică, Bogdan Hrib, Eugen Lenghel, Oana Stoica Mujea, Dodo Niţă, Florin Pîtea, Liviu Radu, Cristian Tamaş, Cristian M. Teodorescu, Marian Truţă, Horia Nicola Ursu şi Dan Ursuleanu.
"Iata o iniţiativă excelentă a celor mai simpatici şi de treabă cititori, cei care îţi mai şi spun ce cred despre cărţile pe care le-au citit. Un tîrg de carte F&SF ne va arată - sper că în fiecare an - că vorbim despre un gen literar popular, cu un public aparte, cu o piaţă în plină dezvoltare. Pentru mine vestea organizării acestui tîrg a fost prima mare bucurie a anului. Ceea ce va doresc şi dumneavoastră.", declară Michael Hăulică, director editorial la Editura Millennium Books şi unul dintre cei mai cunoscuţi autori români ai genului.
"Observăm cu bucurie efervescenţa stârnită în ultimul an în jurul curentului Science Fiction şi Fantasy, manifestată prin numărul crescând de evenimente Sci-fi & Fantasy. Printre acestea, se remarcă, într-un mod extraordinar, primul târg de carte Science Fiction şi Fantasy din Bucureşti, organizat de partenerii noştri, bookblog.ro. Ne place să credem că promovarea continuă a literaturii Science Fiction şi Fantasy de către Societatea Romană de Science Fiction şi Fantasy a contribuit, într-o oarecare măsură, la apariţia acestui eveniment, care se poate transforma, prin reiterare, într-un catalizator esenţial al creaţiei Science Fiction şi Fantasy din România.", spune Eugen Lenghel, specialist PR al SRSFF.
Toţi vizitatorii vor participa la o tombolă organizată la finalul târgului, unde vor putea câştiga pachete de cărţi şi un boardgame oferit de tarabadejocuri.ro.
Aici găsiţi programul complet al evenimentelor.

O pată de petrol din Atlanticul de Sud ar putea ucide 200.000 de pinguini

Conservaţioniştii avertizează că un dezastru ecologic este pe cale să se declanşeze în Atlanticul de Sud după ce un vas de tip cargo a eşuat lângă Insula Nightingale. Acestă insulă este cunoscută pentru adăpostirea unei mari părţi a populaţiei de pinguini moţaţi din specia Eudyptes moseleyi, ce sunt consideraţi în pericol de dispariţie.

Vasul MS Olivia transporta 1400 tone de petrol. Conform UK's Royal Society for Protection of Birds, o pată de petrol apărută în urma accidentului se întinde pe o suprafaţă de 13 km de apă aflată în jurul coastei.

"Scena este îngrozitoare, întreaga insulă Nightingale este înconjurată de petrol", susţine Trevor Glass, reponsabilul de mediu al regiunii Tristan da Cunha, ce aparţine Marii Britanii. "Echipa Tristan Conservation face tot posibilul pentru a curăţa pinguinii care vin la ţărm. Este un dezastru", a adăugat el.

Se estimează că aproximativ 20.000 de perechi de pinguini trăiesc pe Insula Nightingale, între 21 şi 32 de mii se află pe insulele înconjurătoare, porţiuni de uscat inaccesibile ecologiştilor, şi între 32 şi 65 de mii se găsesc pe o insulă aflată mai la distanţă numită Gough. Richard Cuthbert, specialist al Royal Society for the Protection of Birds, susţine că ar putea fi în jur de 200.000 de pinguini aflaţi pe insulele împânzite de petrol.

Oficialii afirmă că evenimentul petrecut în data de 16 martie ar putea să fie unul dezastruos pentru fauna sălbatică a zonei, dar şi pentru industria pescuitului, deoarece insulele Tristan de Chuna adăpostesc milioane de cuiburile ale păsărilor marine.

Se mai pune problema şobolanilor aflaţi la bordul vasului eşuat care ar putea înota până la ţărm, întâmplare care îngrijorează de asemenea conservaţioniştii. Altă problemă în destabilizarea mediului este reprezentată de cele 60 de mii de tone de boabe de soia aflate la bordul navei.

Guvernul insulelor Tristan da Cuhna afirmă că un remorcher de salvare este aşteptat la zona afectată, adaugând însă că "nu considerăm că va fi cazul unei operaţiunii de salvare, cât de una de curăţare a zonei afectate şi de evaluare a impactului asupra ecosistemului".

Sursa: Nature si descopera

A fost lansat pe piaţă primul robot majordom! (VIDEO)

Încă din 2004, compania PAL Robotics lucrează la crearea majordomului robot cu roţi, intitulat REEM-x. Pe 15 martie PAL a dezvăluit cel mai nou model, numit REEM, fiind primul robot majordom disponibil pe piaţă.

Compania spaniolă PAL descrie majordomul REEM ca fiind "un robot umanoid, echipat cu un sistem autonom de navigaţie şi touch screen, capabil să cutreiere în orice fel de împrejurare". Robotul a fost prezentat publicului în cadrul unui târg ce a avut loc în Emiratele Arabe Unite.

Compania care a creat robotul umanoid consideră că REEM poate fi un bun ghid, dar şi un animator. Ecranul touch screen aflat pe pieptul robotului are un număr mare de funcţii, printre care afişarea unei hărţi a zonei înconjurătoare sau teleasistenţa. Robotul este uşor de personalizat graţie designului modular, putând fi individualizat pentru nevoile fiecărui client.

REEM are 1 metru şi 65 centimetri înălţime, 90 de kg, şi poate atinge o viteză de 5 km/h. Baza lui este o platformă rigidă care conţine motoarele şi bateriile cu litiu care ii oferă majordomului robot circa 8 ore de autonomie. Compania PAL are ca scop crearea unui robot care să se încadreze în standardele unui american obişnuit: înălţimea medie de 1 metru şi 70 centimetri, viteza de până la 5 km/h, şi programul de lucru de aproximativ 8 ore.

Partea superioară a robotului include braţe motorizate, un cap mobil care are capacitatea de a recunoaşte feţele cu ajutorul unui senzor şi un touch screen multimedia în dreptul pieptului. De asemenea este înzestrat cu o platformă pentru a putea transporta obiecte. Platforma are o limită de greutate de 30 de kg, iar cu fiecare braţ robotul poate ţine obiecte de până la 3 kg. Robotul este de asemenea dotat cu accelerometre şi giroscoape, pentru a facilita orientarea sa în spaţiu.



În acest moment sunt în proces de fabricaţie 20 de roboţi majordom, existând deja comenzi ferme din Orientul Mijlociu.

Sursa: FastCompany  si descopera

Armele secrete ale Rusiei - tancurile gonflabile

Deşi toate tancurile şi rachetele folosite de către ruşi par a fi reale, nu toate sunt ceea ce par a fi. Armata foloseşte din ce în ce mai mult replici gonflabile ale armelor reale, aceste momeli fiind create în încercarea de a pune în dificultate potenţialii duşmani.

În cadrul unui workshop organizat într-o suburbie a Moscovei, angajaţii companiei Rusbal au ţesut materiale pentru confecţionarea echipamentelor gonflabile. Clientul principal al acestei companii, armata rusă, a folosit echipamentul gonflabil pentru a crea arme false.

Înfiinţată în anul 1993, compania Rusbal a creat încă de pe atunci replici ale echipamentului militar. Au început prin a construi tancuri T-80, rachete S-300 sau avioane de luptă, dar de-a lungul timpului au realizat şi castele şi jucării gonflabile pentru copii.

Victor Talanov, directorul Rusbal, a declarat că echipamentul gonflabil este folosit pentru a induce în eroare inamicul şi totodată pentru a proteja armele reale. De asemenea, el susţine că astfel de echipamente au existat încă din Al Doilea Război Mondial.

Un exemplu recent este reprezentat de armata sârbă care a folosit echipamente similare în 1999, atunci când NATO le-a atacat ţara. Astfel, au fost distruse mult mai puţine echipamente reale decât s-a crezut atunci.

Angajaţii companiei Rusbal afirmă că este foarte greu să faci distincţia dintre un tanc real şi unul gonflabil, mai ales pentru faptul că ambele variante ale tancului au aceeaşi amprentă termică. Lyudmila Stepanova, unul din experţii în tehnologie ai Rusbal, afirmă că maşinile create de ei emit la fel de multă căldură şi reflectă într-un mod similar undele radio precum un tanc real. Un alt avantaj ar fi acela că aceste echipamente sunt uşor de instalat; spre exemplu, tancurile se pot umfla în câteva minute.



Tehnologia de fabricaţie a armelor false este mult mai dezvoltată şi inovativă în Rusia decât în alte ţări precum China sau Canada, susţin cei de la Rusbal.

Compania rusă susţine că tancurile sale false au o greutate de 90 kilograme, în comparaţie cu cele de fabricaţie europeană, ce cântăresc 300 kilograme. Talanov afirmă că în prezent sunt folosite materiale mai uşoare, care se umflă într-un timp mai scurt şi care sunt mult mai rezistente la tăieturi, toate acestea datorită faptului că în echipamente este continuu pompat aer.

Angajaţii Rusbal susţin că nu cunosc unde sunt utilizate tancurile false achiziţionate de armata rusă, dar presupun că sunt într-adevăr folosite în zonele de conflict.

Kremlinul a promis în repetate rânduri că echipamentele învechite ale armatei vor fi modernizate, iar în februarie Rusia a lansat un plan de reînarmare în valoare de 650 de miliarde de dolari. Armata rusă va beneficia de opt noi submarine nucleare, urmând să fie achiziţionate şi sute de avioane de război.

Încă de anul trecut, Rusia a anunţat că are în plan triplarea cheltuielilor pentru apărare, urmând ca acestea să atingă suma de 454 de miliarde de euro în următorul deceniu.

Sursa: France24 si descopera

Primii născuţi sunt mai predispuşi la alergii

Un nou studiu efectuat de o echipă de cercetători japonezi arată că primii născuţi sunt mai predispuşi la alergii.

O echipă de doctori pediatri de la Universitatea din Kyoto a studiat 13.000 de copii cu vârste între 7 şi 15 ani pentru a descoperi dacă ordinea în care s-au născut oferă un risc mai mic sau mai mare de a dezvolta dermatite, rinite alergie, conjunctivite alergie, alergii alimentare sau astm. Rezultatele arată că prevalenţa astmului şi a dermatitelor nu diferă în funcţie de ordinea naşterii.

În schimb, cercetătorii au observat că prevalenţa rinitelor, a conjunctivitelor şi a alergiilor la alimente este mai mică la ceilalţi copii în comparaţie cu primii născuţi.

Mai mult, cu cât un copil este născut mai târziu, riscul de a dezvolta alergii scade. Astfel, 4% dintre primii născuţi prezentau alergii alimentare, procentul scăzând la 3.5% în cazul copiilor cu un frate sau o soră mai mare. În cazul celor ce au fost al treilea copil al familiei, rata alergiilor alimentare observată a fost de doar 2.6%.

Cercetătorii au declarat că este nevoie de studii suplimentare pentru a elucida care sunt circumstanţele prenatale ce influenţează dezvoltarea alergiilor de către copii.

Sursa: Sify si descopera

La ce folosim mobilul? Internetul câştigă teren în faţa apelurilor telefonice

Telefoanele celulare nu mai sunt ce erau odată: azi, navigarea pe internet şi mesajele scrise au devenit mai frecvente decât apelurile telefonice.

In Marea Britanie, numărul apelurilor telefonice a scăzut la mai puţin de jumătate, în ultimul an. Un studiu recent arată că un englez vorbeşte la telefon, în medie, doar 10 minute pe zi.

Aşa se face că abonamentele telefonice care oferă 300 de minute pe lună sunt cele mai solicitate, în timp ce doar 14% dintre englezi le preferă pe cele cu 900 de minute.

Statisticile arată că 51% dintre britanici au căutat anul acesta să încheie contracte care ofera maximum 300 de minute pe lună, în comparaţie cu anul trecut, când la mare căutare au fost ofertele cu 600 de minute.

De asemenea, consumatorii au realizat că abonamentele încheiate pe 24 de luni oferă cea mai bună alternativă. Aproape 90% din utilizatori au ales contracte care se întind pe o durată de doi ani, în timp ce doar o zecime le-au acceptat pe cele de 18 sau 12 luni.

Utilizatorii de telefonie mobilă renunţă treptat la apelurile telefonice în favoarea aplicaţiilor pe internet sau a mesajelor scrise, britanicii simţindu-se mult mai bine atunci când trimit mesaje decât atunci când vorbesc la telefon în locuri publice.

Reţelele sociale au avut un rol foarte important în crearea acestui fenomen, facilitând comunicarea şi permiţând urmărirea activităţilor celorlalţi.

Sursa: Telegraph si descopera

Tsunami-ul japonez ucide albatroşii din Hawaii

Mii de exemplare de albatroşi şi alte specii de păsări marine au pierit într-o zonă protejată din insulele Hawaii, datorită valurilor uriaşe create în urma cutremurului care a devastat partea de vest a arhipelagului nipon, anunţă oficialităţile americane.

Mii de petreli şi alte păsări marine au fost, de asemenea, ucise după ce valurile imense ale tsunami-ului au măturat atolul Midway. Zonă făcea parte dintr-o rezervaţie care adăpostea peste 2 milioane de exemplare de păsări.

Unul dintre norocoşii supravieţuitori cu pene este Wisdom, un albatros în vârstă de 60 de ani, care este şi purtătorul titlului de cea mai vârstnică pasăre din SUA.
Midway este unul dintre cei mai izolaţi atoli de corali din lume. După ce baza navală a armatei americane a fost închisă definitiv în anul 1993, aici a fost înfiinţat un sanctuar destinat protejării ecosistemului fragil din zonă.
US Fish and Wildlife Service a raportat că un număr de circa 1.000 de exemplare tinere şi adulte, aparţinând speciei albatrosului Laysan, au fost ucise de impactul nimicitor al valurilor. Zeci de mii de pui proaspăt eclozaţi au avut, din nefericire, aceeaşi soartă.

Valurile înalte de aproximativ 1,5 metri, s-au izbit de atol pe data de 10 martie, imediat după miezul nopţii, când păsările se odihneau pe acest avanpost natural situat cu puţin deasupra nivelului mării. Valurile au măturat 60% din suprafaţa Insulei de Est, un atol de corali cu suprafaţa de doar 150 hectare. Printre victime se număra şi mii de exemplare din specia petrelului Bonin, păsări marine asemănătoare cu pescăruşii. Nu se cunoaşte impactul acestei catastrofe naturale asupra populaţiilor locale de foci, raţe şi ţestoase marine.

Sursă: BBCNews si descopera

Chitara care era… puşcă

Când poliţiştii suedezi care au efectuat o descindere într-o reşedinţa din oraşul Lulea, din nordul ţării, au descoperit o chitară electrică lângă un adevărat arsenal de arme de foc, nu au bănuit că au dat peste o bizară armă camuflată în ceea ce părea un banal instrument muzical.

Chitara, descoperită în luna noiembrie a anului trecut a stat în birourile poliţiei până când un angajat a studiat-o minuţios de abia la începutul lunii martie a anului curent.

Toată tevatura a pornit de la o informaţie cu privire la un cetăţean în vârstă de 54 ani, care era bănuit că fabrică arme artizanale fără licenţă în incinta casei sale.

Pe lângă descoperirea a 6 pistoale şi puşti obişnuite, plus o mare cantitate de muniţie aferentă armelor, agenţii de poliţie au confiscat şi o chitară montată pe unul din pereţii locuinţei.

Cu toate acestea, chitara nu era deloc ceea ce părea. Gâtul chitarei era găurit pe întreaga lungime, înăuntru fiind montate două ţevi de puşcă, în timp ce corpul propriu zis al instrumentului cu coarde conţinea mecanismul de tragere, precum şi un încărcător plin cu cartuşe.

Întrebat cu privire la periculoasa chitară, proprietarul casei a declarat că nu este decât "o chestie drăguţă pe care nu am finisat-o încă". Printre armele confiscate se număra o puşcă de asalt, o mitralieră artizanală, două revolvere, o puşcă marca Mauser, precum şi o puşcă camuflată într-un baston.

Sursă: TheLocalSweden si descopera

O nouă metodă de măsurare a grăsimii din corp

Timp de aproape 200 de ani, indicele de masă corporală (IMC) a fost folosit ca principala metodă a afla „cât eşti de gras.”. Acum, profesorul Richard Bergman de la University of Southern California din Los Angeles, SUA, consideră că este timpul pentru o schimbare.

Ce nu este în regulă cu IMC?
IMC datează din 1840 şi are o serie de puncte slabe.
În primul rând, nu oferă un procentaj exact al grăsimii din corp.
Apoi, IMC diferă de la bărbaţi la femei, chiar dacă aceştia au acelaşi procentaj de grăsime.
În fine, în cazul persoanelor cu o masă musculară bine dezvoltată, rezultatele pot arăta - în mod eronat - că ar exista o cantitate de grăsime foarte mare, deoarece muşchii cântăresc mai mult în comparaţie cu depozitele de grăsime.

Cum a luat naştere noul studiu?
Urmărind să gasesască un mod mai simplu de măsurare a grăsimii, echipa condusă de Richard Bergman a efectuat un studiu pe un eşantion de 2.000 de persoane din America Latină, cărora li s-a măsurat cantitatea de grăsime din corp prin metoda absorbţiometriei bifotonice cu raze X. Apoi, cercetătorii au încercat să îşi dea seama ce parametri ar putea măsura, în aşa fel încât să indice cel mai bine adevăratul procent de grăsime al acestor oameni.

Ce a rezultat?
În urma cercetărilor, a rezultat că circumferinţa şoldurilor şi înălţimea sunt mult mai importante în calcularea procentajului de grăsime al corpului decât orice altceva, inclusiv circumferinţa taliei şi greutatea.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au creat o ecuaţie ce are ca rezultat indicele de adipozitate corporală (IAC), care arată procentul de ţesut adipos din corp şi care poate da rezultate şi în cazul copiilor.

Este IAC mai bun decât IMC?
Deşi cercetătorii sunt convinşi că IAC este mai bun decât IMC, mai au un drum lung până vor putea demonstra acest lucru.
Conform opiniei lor, IAC este acelaşi şi pentru bărbaţi, şi pentru femei, atunci când aceştia au acelaşi procent de grăsime corporală.
De asemenea, teoria a fost confirmată şi în rândul populaţiei de culoare. În rândul populaţiei albe, însă, nu a fost confirmată încă, deşi a fost testat un număr mic de oameni.

Care sunt problemele IAC?
Marea provocare este aceea de a reuşi să se estimeze, cu ajutorul IAC, riscul unor boli asociate cu obezitatea, precum diabetul, bolile cardiovasculare şi unele tipuri de cancer.
Prin urmare, cel mai important pentru echipa de cercetători este să demonstreze că IAC poate ajuta la prevenirea acestor boli grave.


Care este avantajul folosirii acestei metode?
Prin faptul că IAC nu se foloseşte de masă, acest procedeu poate fi folosit în regiuni precum India, unde obezitatea este o problemă serioasă şi unde cântarele nu sunt disponibile sau nu sunt bine etalonate.

Cercetătorii care au lucrat la acest studiu speră ca, în scurt timp, IAC să se dovedească o metodă mult mai bună şi mai sigură de măsurare a grăsimii din corp şi să fie acceptată cu uşurinţă de medici.