O nouă metodă de măsurare a grăsimii din corp

Timp de aproape 200 de ani, indicele de masă corporală (IMC) a fost folosit ca principala metodă a afla „cât eşti de gras.”. Acum, profesorul Richard Bergman de la University of Southern California din Los Angeles, SUA, consideră că este timpul pentru o schimbare.

Ce nu este în regulă cu IMC?
IMC datează din 1840 şi are o serie de puncte slabe.
În primul rând, nu oferă un procentaj exact al grăsimii din corp.
Apoi, IMC diferă de la bărbaţi la femei, chiar dacă aceştia au acelaşi procentaj de grăsime.
În fine, în cazul persoanelor cu o masă musculară bine dezvoltată, rezultatele pot arăta - în mod eronat - că ar exista o cantitate de grăsime foarte mare, deoarece muşchii cântăresc mai mult în comparaţie cu depozitele de grăsime.

Cum a luat naştere noul studiu?
Urmărind să gasesască un mod mai simplu de măsurare a grăsimii, echipa condusă de Richard Bergman a efectuat un studiu pe un eşantion de 2.000 de persoane din America Latină, cărora li s-a măsurat cantitatea de grăsime din corp prin metoda absorbţiometriei bifotonice cu raze X. Apoi, cercetătorii au încercat să îşi dea seama ce parametri ar putea măsura, în aşa fel încât să indice cel mai bine adevăratul procent de grăsime al acestor oameni.

Ce a rezultat?
În urma cercetărilor, a rezultat că circumferinţa şoldurilor şi înălţimea sunt mult mai importante în calcularea procentajului de grăsime al corpului decât orice altceva, inclusiv circumferinţa taliei şi greutatea.
Prin urmare, oamenii de ştiinţă au creat o ecuaţie ce are ca rezultat indicele de adipozitate corporală (IAC), care arată procentul de ţesut adipos din corp şi care poate da rezultate şi în cazul copiilor.

Este IAC mai bun decât IMC?
Deşi cercetătorii sunt convinşi că IAC este mai bun decât IMC, mai au un drum lung până vor putea demonstra acest lucru.
Conform opiniei lor, IAC este acelaşi şi pentru bărbaţi, şi pentru femei, atunci când aceştia au acelaşi procent de grăsime corporală.
De asemenea, teoria a fost confirmată şi în rândul populaţiei de culoare. În rândul populaţiei albe, însă, nu a fost confirmată încă, deşi a fost testat un număr mic de oameni.

Care sunt problemele IAC?
Marea provocare este aceea de a reuşi să se estimeze, cu ajutorul IAC, riscul unor boli asociate cu obezitatea, precum diabetul, bolile cardiovasculare şi unele tipuri de cancer.
Prin urmare, cel mai important pentru echipa de cercetători este să demonstreze că IAC poate ajuta la prevenirea acestor boli grave.


Care este avantajul folosirii acestei metode?
Prin faptul că IAC nu se foloseşte de masă, acest procedeu poate fi folosit în regiuni precum India, unde obezitatea este o problemă serioasă şi unde cântarele nu sunt disponibile sau nu sunt bine etalonate.

Cercetătorii care au lucrat la acest studiu speră ca, în scurt timp, IAC să se dovedească o metodă mult mai bună şi mai sigură de măsurare a grăsimii din corp şi să fie acceptată cu uşurinţă de medici.