Chile, Argentina, Uruguay.... Ce ne vine în minte când auzim aceste nume de ţări? Probabil în primul rând Maradona, fotbal, criză economică sau cutremure. Însă Chile, Argentina şi Uruguay înseamnă şi altceva: pinguini, gheţari, animale marine, multă culoare, tango, parcuri naţionale, civilizaţie, drumuri nesfârşite, stepa patagoneză. Printr-o serie de articole vom vedea adevărată faţă a celor 3 ţări din America de Sud şi vom încerca să aducem cititorilor Descopera.ro cele mai inspirate imagini din cealaltă parte a globului, surprinse prin ochii unui român.
Perito Moreno, unul dintre puţinii gheţari activi din lume
Coborând pe coasta vestică a Argentinei spre sudul continentului, după oraşul ciocolatei Bariloche şi Ţinutul celor 7 lacuri, următoarea oprire a oricărui călător este Parcul Naţional Los Glaciares. Fie că intri în parc prin partea sa nordică, adică prin oraşul El Chalten, fie prin partea sa sudică, adică prin oraşul El Calafate, această zonă merită o oprire de 2-3 zile.
Cei care optează pentru varianta El Calafate se bucură de accesul mult mai facil la celebrul gheţar Perito Moreno, unul dintre puţinii gheţari activi din lume, dar şi la "fraţii" săi mai mari, dar mai puţin impresionanţi, Upsala şi Spegazzini.
Doar 80 km despart oraşul El Calafate de gheţar, astfel că agenţiile de turism din oraş oferă o mare varietate de tururi spre Perito Moreno şi spre parcul naţional. Varianta standard şi cea mai ieftină costă aproximativ 25 dolari şi include doar transportul până la gheţar. Pentru un tur cu ghid, pe lângă cei 25 de dolari se mai plătesc aproximativ 5 dolari, iar pentru o plimbare cu barca la toţi cei trei gheţari preţul se apropie de 90 de dolari. Pentru cei pasionaţi de treking, agenţiile de turism oferă şi tururi de 1-2 ore pe gheţar, preţul fiind de 200 dolari. La toate aceste variante se mai adaugă aproximativ 25 dolari intrarea în parcul naţional. În afara sezonului turistic (Septembrie - Martie) preţurile se înjumătăţesc, dar creşte şi posibilitatea de a prinde vreme proastă şi de a nu te bucura de aceeaşi privelişte asupra gheţarului. Nu este unul dintre cele mai ieftine locuri de vizitat, însă merită pe deplin.
Gheţarul Perito Moreno, denumit după marele explorator al Patagoniei Francisco Moreno, se întinde pe o suprafaţa de aproximativ 35 km în munţii Anzi, cu o latură în Brazo Rico al Lacului Argentino, cel mai mare lac al Argentinei. Această masă imensă de gheaţă oferă un spectacol inedit turiştilor care îl contemplează cu orele din diferite unghiuri.
Datorită luminii soarelui care, de la un moment al zilei la altul se propagă diferit pe suprafaţa gheţii putem spune că peisajul oferit de gheţar este într-o continuă schimbare. Crăpăturile de pe suprafaţa sa capătă nuanţe de albastru, în timp ce iceberg-urile căzute în apă au nuanţe de verde. Fiecare bucată de gheaţă care se desprinde din gheţar şi cade în Canalul Iceberg-urilor, (Canal de los Tempanos) generează un răsunet al întregii văi. Oamenii de ştiinţă au calculat că Perito Moreno avansează zilnic cu până la 2m, uneori mai vizibil, generând o creştere a nivelului apei în Brazo Rico, alteori în interiorul munţilor, aproape imperceptibil.
Pentru a vedea şi fotografia gheţarul, turiştii au două opţiuni. Prima este aceea a pasarelelor construite chiar în faţa gheţarului, pe diferite nivele şi întinse pe aproximativ 2 km. Cea de-a două este aceea a unei plimbări cu catamaranul pe Brazo Rico, de aproximativ o oră care costă 12 dolari.
Eu le-am făcut pe amândouă şi au meritat deoarece perspectiva asupra gheţarului este complet diferită. Din barcă, cei 60 m înălţime ai gheţarului sunt impunători în timp ce de pe pasarele te poţi bucura de o privelişte panoramică asupra sa.
"Perito Moreno" - erou naţional argentinian
Deşi pentru majoritatea oamenilor, Perito Moreno este doar numele gheţarului din Parcul Naţional Los Glaciares, Argentina, acesta vine de fapt de la porecla exploratorului argentinian Francisco Moreno, "El Perito".
Francisco Moreno este cel care a explorat pentru prima dată teritoriul Patagoniei şi cel căruia, pentru cunoştinţele sale asupra acestui teritoriu i-a fost înmânată sarcina de a propune şi negocia cu Chile stabilirea graniţelor naturale din Patagonia şi Tierra del Fuego.
Între Argentina şi Chile au existat dintotdeauna dispute asupra acestor teritorii şi a stabilirii graniţelor şi încă mai există situaţii bizare. Spre exemplu, argentinienii care vor să meargă de la El Calafate sau Rio Gallegos la Ushuaia, trebuie să treacă mai întâi graniţa spre Chile şi apoi din nou spre Argentina.
Astfel, când s-a pus problema negocierii directe a graniţelor, fiecare ţară a venit cu câte o variantă. Chile a propus ca graniţa să fie stabilită în funcţie de râurile şi lacurile ce străbăteau teritoriul, astfel: toate râurile ce curgeau spre Oceanul Atlantic să marcheze teritoriul Argentinian şi toate râurile ce curgeau spre Oceanul Pacific să marcheze teritoriul chilian. Argentina, la rândul său a propus ca graniţa naturală între cele două state să fie dată de vârfurile Cordilierei Anzilor.
În mod evident negocierile directe nu au dat roade, astfel că s-a apelat la un arbitru internaţional, reprezentat de Marea Britanie. Varianta Argentinei a ieşit câştigatoare şi aceasta datorită argumentului adus instanţei de Francisco Moreno, care a spus că albia şi cursul râurilor pot fi modificate de mâna omului şi prin urmare nu reprezintă un criteriu valid.
Drept mulţumire pentru aceasta, guvernul argentinian i-a dăruit lui Moreno foarte mult pământ în Patagonia, iar Moreno a luat decizia de a dona înapoi statului o mare suprafaţă, cu condiţia ca teritoriul să se transforme în arie protejată. De-a lungul timpului parcul şi-a mărit considerabil suprafaţa şi s-au mai creat şi alte parcuri în Argentina, însă Nahuel Huapi, parcul naţional creat din donaţia lui Perito Moreno rămâne primul şi unul dintre cele mai frumoase.
Mai multe impresii despre calatoria in America de Sud dar si alte calatorii in toata lumea puteti gasi pe blogul lui Razvan Pascu si pe pagina de Facebook RazvanPascu.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu