Cele zece plăgi biblice: fenomen natural sau "mânie divină"?
Marea roşie de sânge din plăgile biblice.
Sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (7)
Mânia Domnului în zece episoade?
Makot Mitzrayim sau Eser HaMakot, adică Plăgile Egiptului, respectiv
Plăgile Biblice, cum li se spune în limba ebraică au fost conform
relatărilor din Cartea Exodului, cele zece calamităţi trimise de
Dumnezeu asupra Egiptului Antic cu scopul constrângerii faraonului de
atunci de a-i elibera pe evrei din sclavie. Descrise amănunţit în
capitolul ieşirea 7:12, aceste dezastre înspăimântătoare au avut ca scop
final eliberarea evreilor după aproximativ 400 ani de robie egipteană.
Conform scrierilor din capitolul Ieşirea 3:20, Dumnezeu l-a trimis pe
proorocul Moise să-i elibereze şi să-i conducă în afara Egiptului pe
evrei, în acelaşi timp cu promisiunea de-şi demonstra puterile pentru
confirmarea autorităţii spirituale şi politice cu care îl investise pe
Moise. Demonstraţia divină avea cel puţin două scopuri:
Acela de a le demonstra evreilor că Dumnezeul patriarhilor şi
proorocilor există cu adevărat şi merită să fie slăvit şi venerat,
precum şi a le arăta egiptenilor că proprii lor zei erau lipsiţi de
orice putere. Triburile evreieşti erau ţinute în sclavie timp de sute de
ani, multe generaţii se născuseră şi crescuseă în sclavie, prin urmare
evreii de atunci îşi cam pierduseră credinţa în Dumnezeu strămoşilor
lor.
Grindina de piatră şi foc din plăgile biblice. Sursa foto: Shutterstock
Mulţi evrei încă mai credeau în Yahve, dar se îndoiau că acestă
divinitate tradiţional ebraică ar fi putut să-i elibereze din starea în
care se aflau. Pe de altă parte, egiptenii, ca multe alte civilizaţii
străvechi de atunci, venerau o mare varietate de zeităţi ale naturii şi
atribuiau puterii lor, toate fenomenele inexplicabile pe care le
observau. Egiptenii aveau un zeu al soarelui, al Nilului, al
fertilităţii, al copiilor, al recoltelor, etc.
Evenimente anuale perfect naturale precum revărsarea Nilului, care
fertiliza culturile agricole ale egiptenilor, era pentru aceşti oameni
nimic altceva decât o demonstraţie a puterii şi binevoinţei zeilor.
Când Moise a intrat în audienţă la faraon pentru a-i cere acestuia
eliberarea poporului evreu, suveranul suprem i-a replicat profetului
prin cuvintele:
„Cine este acel Dumnezeu de care îmi vorbeşti, şi de ce ar trebui să-i
ascult voinţa şi să-i las pe evrei să plece?” Astfel a început ceea ce
evreii au văzut drept o întrecere între zeul lor suprem şi divinităţile
egiptenilor, confruntare din care Yahve avea să iasă învingător.
Prima plagă, în care Nilul s-a transformat în sânge, ar fi fost o
sfidare a lui Apis-zeul Nilului, Iisis-zeiţa Nilului şi Khnum-o zeitate
păzitoare a fluviului. Egiptenii credeau de asemenea că Nilul era
sângele lui Osiris care se reînoia anual odată cu revărsarea fluviului.
Nilul era de altfel, coloana vertebrală dătătoare de viaţă a Egiptului,
fără de care economia naţională ar fi fost devastată. După ce apele sale
ar fi fost transformate în sânge iar milioane de peşti ar fi murit,
faraonul trebuia să priceapă mesajul „Prin asta să ştii că Eu sunt
Dumnezeu” Ieşirea 7:17.
A doua plagă care consta în invazia broaştelor, erau o judecare a lui
Heqet, zeiţa cu cap de broască care patrona actul naşterii la vechii
egipteni. Drept rezultat, broaştele erau cosnsiderate sfinte, la fel ca
pisicile şi şoimii, şi nimeni nu le ucidea. Yahve în schimb, a trimis
milioane de broaşte în toate casele egiptenilor, iar când aceste făpturi
au murit, mirosul pestilenţial al trupurilor în descompunere a făcut
viaţa un chin.
Roiuri de lăcuste. Sursa foto: Shutterstock
A treia plagă a venit sub forma muştelor şi tăunilor, a fost o umilire a
lui Set, zeul deşertului şi al magiei. Spre deosebire de plăgile
precedente în care magicienii de la curtea faraonului au fost capabili
să provoace şi ei plăgi asemănătoare, de data aceasta, ei au fost
incapabili, declarându-i faraonului că „Aceasta este mâna lui Dumnezeu”
Ieşirea 8:19.
A patra plagă-pedeapsă a apărut sub forma unei invazii a păduchilor, şi
se pare că a fost o judecată a zeilor Re sau Uatchit, ambii reprezentaţi
hieroglific sub forma unor păduchi. În această plagă, Yahve a făcut
diferenţa clară între evrei şi egipteni, căci niciun nor de astfel de
insecte nu a apărut în zonele unde trăiau evreii, Ieşirea 8:21-24.
A cincea plagă, concretizată prin ciuma vitelor şi moartea acestor
animale, a fost o sfidare la adresa zeiţei Hathor şi a zeului Apis,
ambii reprezentaţi sub formă bovină. La fel ca în plaga precedentă,
Yahve a protejat vitele evreilor, în timp ce ale egiptenilor au murit pe
capete. Faraonul a trimis oameni să vadă dacă şi evreii suferă şi când
aceştia i-au raportat că poporul lui Israel era neafectat, monarhul s-a
înfuriat şi mai tare pe evrei nelăsându-i să plece, Ieşirea 9:7.
A şasea plagă a venit sub forma vărsatului negru, o boală prin care
Yahve demonstra neputinţa zeilor egipteni ai bolilor şi sănătăţii
(Sekhmet, Sunu şi Isis). În această plagă, Vechiul Testament susţine că
însăşi magicienii faraonului nu puteau să-l înfrunte pe Moise, fiind cu
toţii atinşi de această boală.
Însă înainte ca Dumnezeu să trimită ultimele trei plăgi, faraonul a
primit un mesaj special de la acesta fiind astfel avertizat că aceste
plăgi vor fi cu mult mai aspre decât celelalte i au ca scop convingerea
suveranului şi a egiptenilor că „Nu este altcineva ca mine pe tot
Pământul”, Ieşirea 9:14. Faraonului i s-a spus chiar că va fi pus în
acea situaţie pentru ca Dumnezeu să-şi arate puterea. Ca un exemplul al
graţiei sale divine, Yahve l-a avetizat pe faraon să-şi adune vitele şi
recoltele care au scăpat din plăgile anterioare, pentru a le pune la
adăpost în faţa urgiilor care vor urma.
Unii dintre subordonaţii faraonului au ascultat de avertisment în timp
ce alţii nu s-au sinchisit. Cea de-a şaptea plagă, ploaia de piatra şi
foc, a sfidat funcţiile şi puterile lui Nut, zeiţa cerului, Osiris, zeul
fertilităţii şi Set, zeitate care patrona şi furtunile. Plaga urma să
fie una cumplită ca manifestare. Grindina aaceasta era una nemaivăzută,
căci ploua cu piatră şi foc care a ars toate câmpurile. Din nou, se pare
că triburile lui Israel au fost protejate.
Înainte ca Dumnezeu să dezlănţuie plaga următoare, i-a spus lui Moise că
evreii le vor povesti propriilor copii despre „demonstraţia sa de
forţă” din Egipt. Cea de-a opta plagă a venit sub forma unor uriaşe
roiuri de lăcuste care au devastat toată vegetaţia rămasă. Evident, şi
această plagă viza zeii Nut, Osiris şi Set. Recoltele, grânele şi orezul
care au scăpat grindinei de piatră şi foc au fost devorate în
totalitate de lăcuste. Nu a mai rămas nimic de recoltat în acel an în
tot Egiptul şi foametea a lovit crunt.
Întunericul cel mare din plăgile biblice. Sursa foto: Shutterstock
A noua plagă, întunericul cel de nepătruns avea să fie o umilinţă la
adresa lui Ra, zeul soarelui la egipteni, zeu care era simbolizat pe
Pământ chiar de fiinţa şi prezenţa faraonilor. Timp de trei zile
încheiate, tot ţinutul Egiptului a fost învăluit de o beznă adâncă, doar
casele evreilor fiind luminate normal de soare.
Însă cea de-a zecea şi ultima plagă avea să fie cea mai greu de îndurat.
Moartea întâilor născuţi a tuturor egiptenilor de la faraon la cel mai
umil sătean, era de fapt o sfidare la adresa lui Isis, zeiţa protectoare
a naşterilor şi a copiilor. În aceasă plagă, se pare că Yahve a dorit
să-i înveţe şi pe evrei o lecţie spirituală care trimitea spre naşterea
lui Hristos. Spre deosebire de celelalte plăgi cărora evreii le-au
supravieţuit prin încăpăţânarea cu care s-au agăţat de identitatea lor
de „popor al lui Dumnezeu”, această ultimă plagă le cerea şi lor un
sacrificiu de credinţă care amintea de gestul lui Avraam care a sfârşit
sacrificându-i o ovină lui Yahve.
Prin urmare, Dumnezeu a poruncit fiecărei familii de evrei să jertfească
un miel de parte bărbătească. Cu sângele mielului sacrificat, evreii
trebuiau să mânjească uşile lor, iar carnea acestuia trebuia gătită şi
mâncată în decursul nopţii. Oricare familie care nu respecta acest ordin
ar fi fost lovită de plaga care-i lovea pe egipteni şi s-ar fi ales de
asemenea cu moartea întâiului născut. Dumnezeu descrie apoi cum va
trimite îngerul morţii peste Egipt cu porunca de a ucide toţi întâi
născuţii.
Singura protecţie a evreilor fiind sângele mieilor mânjit pe uşă, ca un
semn pentru îngerul morţii care evita acele case, Ieşirea 12:33. De aici
a apărut cuvântul ebraic de Passover din care a derivat Paştele şi
obiceiul de a se tăia miei de Paşti.
Părerile şi explicaţiile oamenilor de ştiinţă
Istoricii şi cercetătorii care nu s-au mulţumit cu explicaţiile biblice
şi au încercat să înţeleagă fenomenul plăgilor egiptene prin prisma
raţiunii cred că acestea au fost mai degrabă rodul unor fenomene
naturale interpretate ca divine de oamenii din acele timpuri.
Spre exemplu, în cazul apei transformate în sânge urmată de moartea
peştilor,dr. Stephen Pflugmacher, un biolog din cadrul Institutului
Leibniz pentru Ecologia Apelor din Berlin crede că o creştere bruscă a
temperaturilor ar fi putut duce la o „înflorire algală” a apelor
Nilului.
Iar când algele cunoscute sub numele de alge sângerii de Burgundia mor şi se descompun, apele respective capătă culoarea roşie.
În privinţa apariţiei explozive a milioane de broaşte, cercetătorii cred
de asemenea că o creştere a toxinelor din ape le-ar fi făcut pe broaşte
să părăsească apele, murind în cele din urmă. Cu privire la plăgile
care au adus diverse specii de insecte, oamenii de ştiinţă cred că
dispariţia anterioară a broaştelor ar fi dus în mod evident la ruperea
lanţului trofic rezultând de aici un dezechilibru ecologic concretizat
în creşterea fără precedent a insectelor care în lipsa broaştelor care
să le consume (broaştele sunt printre cei mai mari duşmani naturali ai
insectelor) s-ar fi înmulţit fără precededent.
Moartea vitelor din plăgile biblice. Sursa foto: Shutterstock
În cazul plăgilor concretizate prin moartea animalelor domestice, se
observă o continuare a dezastrului ecologic anterior, căci un număr atât
de mare de insecte înţepătoare precum tăuni şi păduchi în regiune ar fi
transmis foarte uşor boli transformate în epidemii în rândul şeptelului
local. Plaga lăcustelor este probabil cel mai frecvent fenomen natural
dintre cele zece, căci creşterea explozivă, periodică odată la câţiva
ani a numărului lăcustelor din Africa este un fenomen întâlnit şi
studiat şi în prezent. Iar conform rapoartelor oficiale întocmite de
experţi din cadrul ONU, când sunt flămânde, o tonă de lăcuste devorează
zilnic aceiaşi cantitate de cereale consumată de un număr de 2.500 de
oameni.
Plaga întunericului poate fi ede asemenea explicată uşor prin prezenţa
aşa numitului Hamsin, un vânt al deşerturilor care bate în Egipt din
direcţia sud-vest şi provoacă frecvent furtuni de nisip în perioada
echinoxului de primăvară provocând astfel întunecarea cerului chiar în
miezul zilelor. În final, ultima şi cea mai tragică plagă, cea a morţii
primilor născuţi, aceasta ar fi fost un fenomen provocat de otrăvirea
alimentelor în timpul întunericului, provocată fie de lăcuste, fie de
mucegaiul negru din genul Cladosporium.
Craterul actual al vulcanului Santorini. Sursa foto: Shutterstock
Moartea primilor născuţi. Sursa foto: Shutterstock
Când oamenii au ieşit din întuneric şi s-au repezit flâmânzi la
alimente, primii născuţi au mâncat primii, conform unui obicei des
întâlnit în lumea antică. Pe de altă parte, obiceiurile alimentate
stricte, tipice doar evreilor, i-ar fi ajutat pe aceştia să evide
tragediile, ţinând cont că evreii consumau pe loc hrana preparată spre a
evita astfel alterarea ei în condiţiile unei clime atât de calde şi
umede precum cea din Egipt.
Cercetătorul italian Siro igino Trevisanato are de asemenea o teorie
care ar putea explica multe din misterele plăgilor din Egiptul Antic.
Conform datelor sale, cele zece plăgi s-ar fi desfîşurat într-adevăr în
realitate, doar că ar fi fost provocate de explozia vulcanului Santorini
din insula cu acelaşi nume aflată în Grecia. Explozia deosebit de
violentă a vulcanului Santorini a avut loc în anul 1602 înainte de
Hristos şi cantitatea uriaşă ce cenuşă vulcanică aruncată de atmosferă
ar fi acoperit întregul Egipt, şi ar fi poluat puternic apele Nilului.
Cantitatea mult prea mare de cenuşă vulcanică din Nil (se cunoaşte că
cenuşa vulcanică este un excelent fertilizator natural) ar fi fost
responsabilă de creşterea explozivă a numărului algelor sângerii de
Burgundia care înroşesc apele atunci când mor şi se descompun iar de
aici ar fi rezultat uşor toate celelalte nouă plăgi ulterioare.
Conform teoriei jurnalistului şi producătorului de filme documentare
Simcha Jacobovici, explozia foarte puternică din Santorini ar fi
eliberat în atmosferă un uriaş nor toxic compus din dioxid de carbon şi
alte gaze toxice care a fost apoi dus deasupra Egiptului de către
curenţii aerieni.
Fiind mai grele decât aerul, gazele toxice s-au lăsat în cele din urmă
la sol ucigând oameni şi animale. Acelaşi jurnalist susţine că fiind
cald în acea perioadă a anului, copii egipteni dormeau adesea pe sol nu
în paturi, fiind astfel foarte expuşi contactului cu gazele cu efect
mortal de la suprafaţa solului. Subiectul continuă să-i preocupe pe
cercetători, cu atât mai mult cu cât există numeroase alte întrebări
fără răspuns cu privire la faimoasele plăgi biblice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu