Când mișcările tectonice distrug totul în cale
Articole similare
S-a întâmplat în urmă cu 252 de milioane de ani. Un
eveniment numit și „Marea moarte”, în timpul căruia au dispărut circa
96% dintre formele de viață oceanice și peste 70% dintre cele terestre.
Copaci, reptile, pești, insecte, până și bacteriile, toate au fost
victime ale acelui cataclism misterios.
Evenimentul cu pricina a marcat sfârșitul Permianului și începutul Triasicului, perioadă în care apar primii dinozauri de pe Terra. Însă ceea ce l-a provocat a rămas, în parte, acoperit de mister. Datele obținute de specialiști în ultimele decade arată fără doar și poate că nivelul oxigenului din oceane a ajuns atât de redus încât viața a devenit aproape imposibilă. Metanul și dioxidul de carbon au ajuns la procente extrem de ridicate în atmosferă, iar aciditatea apelor marine devenise atât de mare încât toate recifele de corali au dispărut. Uscatul a devenit un uriaș deșert, iar clima varia rapid de la perioade calde la cele reci, făcând adaptarea speciilor extrem de dificilă.
Cea mai cunoscută teorie cu privire la originea acestui devastator dezastru natural susține că totul a plecat de la două supererupții vulcanice. Prima, care a avut loc în sudul Chinei acum circa 260 de milioane de ani. Și a doua, cea mai puternică supererupție vulcanică din istoria vieții terestre, care a avut loc în Siberia acum 252 de milioane de ani. Însă nu toți oamenii de știință sunt de acord cu această ipoteză.
Dr. Yin Hongfu și Dr. Song Haijun de la Universitatea Chineză de Geoștiințe (Wuhan) au publicat un studiu în revista de specialitate Science China, Earth Sciences, studiu în care descriu modul în care evenimentele distructive de la finalul Permianului își au originea cu 50 de milioane de ani înainte de punctul culminat al acestor.
Conform studiului celor doi oameni de știință chinezi, acum 300 de milioane de ani, formarea ultimului mare supercontinent, Pangeea, a dus la modificarea substanțială a reliefului planetei. Mai mult, scoarța terestră a devenit mult mai groasă decât în cazul continentelor de mici dimensiuni, plăcile tectonice mutându-se una sub alta. Într-o atare stare de fapt, materialul rece din scoarța terestră ar fi ajuns până aproape de nucleul Terrei, dovadă stând schimbarea polilor magnetici din acea perioadă, schimbare cunoscută sub numele de Illawarra. Toate aceste schimbări au dus la modificarea curenților oceanici, la scăderea biodiversității și la modificări sustanțiale ale climei.
Apoi, acumularea unei cantități mari de material în apropiere de nucleul terestru a dus, în timp, la formarea unei uriașe pungi de magmă, magmă care a reușit să iasă la suprafață, în cele din urmă, sub forma celor două supererupții vulcanice violente care au marcat punctul culminant al Marii morți.
Ipoteza a fost însă primită cu scepticism în mediul științific. „Studiul nu aduce nimic nou ci, mai degrabă, face o recapitulare a factorilor care au dus la declanșarea cataclismelor. Aproape toți oamenii de știință, inclusiv eu, sunt convinși ca a fost vorba de un vulcanism extrem. Formarea Panggei s-a petrecut mult prea devreme, iar Marea moarte a avut loc mult prea rapid pentru ca cele două evenimente să fie conectate în vreun fel”, susține Paul Wignall, paleontolog în cadrul Universității din Leeds.
http://stiintasitehnica.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu