Soldatul manciurian: un experiment activ şi astăzi?
Soldat dintr-o trupă de comando
+ zoom
Galerie foto (7)
Ce-i de făcut cu minţile soldaţilor?
Întrebarea aceasta este veche de cât lumea. De fapt are vârsta primelor
confruntări armate între comunităţile de oameni de dinainte de Epoca
Bronzului.
Numai este de mult un mister că de la începuturile istoriei, primii
comandanţi de oşti şi strategi au fost preocupaţi ântr-o oarecare măsură
de spiritul de luptă, stările sufleteşti şi mintea războinicilor. Dacă
în trecut, când actul uciderii adversarului era mult mai firesc şi cumva
natural pentru un războinic care avea de ales între viaţa lui, a
familiei sale, existenţa aşezării sale, şi uciderea detaşată, fără
regrete sau teamă a inamicilor, situaţia s-a schimbat mult în ultimele
zeci de ani.
Cel puţin în cazul armatelor ţărilor civilizate, ai căror soldaţi nu
sunt motivaţi nici de sărăcia lucie, nici de fanatismul religios sau
traumele social-istorice care-i mână în luptă pe adversarii lor.
Cercetări serioase în acest domeniu, soldate cu aplicarea rezultatelor,
s-au înregistrat încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
Însă perioada postbelică a dat un impuls fără precedent experimentelor
psihologice asupra soldaţilor aflaţi în diversele războaie locale.
Soldat cyborg 
Descoperirile uriaşe în domeniile psihologie şi psihiatriei, combinate
cu redescoperirea şi adaptarea tehnicilor străvechi din yoga, diversele
tipuri de meditaţii mistice aferente spiritualităţii egiptene, tibetane,
chinezeşti sau chiar slave, nu au scăpat strategilor militari. Prin
urmare, astăzi aproape că nu există forţe armate care să nu folosească
şi să aplice astfel de programe speciale în antrenamentul soldaţilor.
Mai ales în antrenamentul şi condiţionarea soldaţilor din trupele speciale sau cele angajate în conflicte deschise.
Evident, astfel de cunoştinţe au fost selectate pentru a fi aplicate
tipologiei universale a celui care alege o carieră militară.
Asta deoarece, prin definiţie soldaţii sunt un tip special de oameni. Aceştia,
pe lângă atracţia nativă spre militărie, sau arte marţiale, sporturi de
luptă, prin antrenament repetitiv şi bine direcţionat îşi formează o
adevărată personalitate secundară care, în anumite condiţii, intervine
stopând momentan conştientul soldatului, pentru a acţiona conform
programului introdus în subconştient.
Medicaţie specială pentru soldaţi 
Un rol deosebit de important în pregătirea mentală a soldatului actual
il joacă antrenamentul autogen perfecţionat la rang de autohipnoză. Prin
tehnici speciale de antrenament mental se urmăreşte ca autohipnoza să
funcţioneze ca un fel de analgezic mental atunci când nu există
medicamente destinate combaterii durerilor produse de răni. Tot
autohipnoza combinată cu metode avansate de meditaţie s-a dovedit a fi
de un real ajutor în cazul supravieţuirii presiunii psihice apărute în
cazurile de capturare şi torturare de către forţele inamice.
Prin tehnici de manipulare mentală adăugate unui psihic puternic
antrenat sistematic în meditaţia profundă se mai poate ajunge şi la
convingerea să coopereze pe cale paşnică a unui inamic interogat.
Jocurile de calculator şi soldaţii de mâine
Apariţia, evoluţia şi popularizarea masivă a jocurilor de calculator cu
împuşcături şi tematici de război a dus în ultimii ani nu doar la
creşterea violenţei subconştiente la marea majoritate a copiilor şi
adolescenţilor, ci şi la apariţia unei predispoziţii subconştiente de a
apăsa pe trăgaci. Această teorie a fost confirmată de mai multe studii
paralele efectuate în diverse state occidentale şi nu numai.
S-a constatat astfel că viitori recruţi, la fel ca tinerii care se
înrolau de bună voie fuseseră pasionaţi de jocuri de calculator cu
tematici strategico-militare încă de la cele mai fragede vârste. Pe baza
acestor realităţi, comandanţii forţelor armate din mai multe state au
dezvoltat programe care să condiţioneze psihicul viitorilor soldaţi
trimişi în teatrele de operaţiuni, cu realitatea cumplită şi greu
acceptabilă a ororilor războiului.
Pentru orice fiinţă omenească normală contactul şi expunerea cu
moartea iminentă, mutilarea, rănirea, distrugerea, creează puternice
traume de natură psiho-emoţională, traume care pot avea efecte
devastatoare asupra activităţii militare a soldaţilor.
Soldat echipat cu o mască antigaze modernă 
S-a constatat în această direcţie numărul foarte mare de soldaţi care se
sinucid, se automutilează, sau dezvoltă aşa numitele traume psihice
post război, concretizate cel mai adesea în depresii fatale, inadaptări
sociale şi diverse tipuri de fobii, plus povara unui greu sentiment de
autoînvinovăţire.
Această situaţie delicată şi dificilă în acelaşi timp pentru ministerele
de război din ţările împlicate în conflictele din ultimii douăzeci de
ani, a dus la o nouă schimbare şi revizuire a metodologiilor de
pregătire de tip psihologic a militarilor.
O serie de experţi din mai multe ţări printre care Statele Unite, Marea
Britanie, Franţa şi Rusia susţin că ideile care au stat la baza
„soldaţilor manciurieni” (termen umbrelă care vizează militarii supuşi
experimentelor psihologice) ar fi plecat şi de la aplicaţiile
elecrtroşocului în tratamentul bolilor psihice.
Echiapment de luptă al unei trupe de comando 
Aplicabilitatea experimentală a electricităţii la pacienţii cu afecţiuni
psihice a descoperit faptul că aceasta are efect asupra gândurilor şi
planului mental. Cei supuşi acestei metode dure de tratament îşi
reveneau cumva mai repede, iar starea de relaxare generală apărută
imediat după şedinţa de electroşocuri inducea somnul. În general, s-a
renunţat la acest tip de tratament, fiind considerat retrograd şi
traumatizant. Însă lumea militară nu a rămas indiferentă la aplicaţiile
sale.
Apoi, soldaţii au fost mereu preferaţi experimentelor psihologice pe
motiv că pentru autorităţi este întotdeauna mai simplu să justifice că
recruţii nu au rezistat presiunilor determinate de privaţiunile vieţii
de militar şi realitatea dură a conflictelor.
Acesta este de fapt doar un adevăr incomplet. În realitate soldaţii sunt
folosiţi şi pe baza faptului că au trecut de un filtru medical riguros
prin care sunt selectaţi doar cei sănătoşi psihic şi fizic.
Când uciderea se banalizează...
Prezentarea, fie ea şi parţială a metodicii de antrenament a trupelor
speciale din orice ţară ar fi ele (Spetsnaz, SEALS, Legiunea Străină
Franceză, Sayeret Matkal, etc) scoate în evidenţă un punct comun de la
care se poate „prelucra” şi perfecţiona soldatul capabil de fapte
limită, unele aproape de domeniul incredibilului.
Punctul comun vizează epuizarea fizică şi psihică. Soldaţii sunt aduşi
la această stare limită prin combinarea factorilor de tipul frigului,
foameni, setei, nesomnului, antrenamentelor suprasolicitante,
consumându-se astfel toate reusursele din organism la care psihicul
raţional al individului apelează în mod obişnuit.
Adus în această stare, subiectul intră pe pilotul automat al
subconştientului său, astfel încât intructorii văd literalmente ce fel
de om este acesta, ce fel de suflet are şi mai ales ce fel de spirit de
supravieţuire şi luptă posedă soldatul.
Este nimic altceva decât cea mai sigură metodă prin care se
poate afla „materialul” din care este făcut omul respectiv. În momentul
epuizării maxime ies la iveală caracteristicile predominante ale fiinţei
sale. În plus, stările limită de acest fel determină incapacitatea de a
raţiona, şi de a analiza mental, forţând omul să acţioneze instinctual.
Tot în aceste stări limită, orice exerciţiu sau informaţie transmisă
subiectului se va imprima în cele mai adânci şi sigure zone ale
subconştientului său, acesta fiind capabil să o folosească instinctual
pe viitor, atunci când situaţia o cere.
Revenind la calităţile soldaţilor supuşi acestor condiţionări şi
antrenamente speciale care au ca subiect inclusiv preluarea comenzilor
telepatice, sau programele comportamentale implicate în subconştient, se
observă o sensibilitate telepatică sporită, golirea de gânduri
sentimente şi chiar instincte pe perioada unei misiuni periculoase,
precum şi diminuarea unei personalităţi puternice, independente.
Alt element important în antrenamentul soldaţilor din trupele speciale,
dar şi al altor indivizi angrenaţi în activităţi rapide, care ocolesc
conştientul, constă în dezvoltarea aşa numitei memorii kinestezice.
Aceasta este nimic altceva decât memoria care se referă la mişcare,
fiind stocată la nivelul creierului mic, precum şi al terminaţiilor
nervoase ale muşchilor şi tendoanelor.
Soldaţi din trupele speciale VDV din Rusia 
Cu alte cuvinte, pentru a învăţa bine o mişcare, aceasta trebuie
repetată de mii de ori, fiind ulterior stocată în memoria kinestezică.
Aşa se explică eficienţa mişcărilor unui soldat super antrenat sau a
unui practicant avansat de arte marţiale. Este vorba de aceeaşi
condiţionare.
Din nefericire există şi un revers al medaliei deosebit de consistent.
Există la ora actuală o adevărată bază de informaţii şi o bibliografie
consistentă la adresa condiţiontării psihice a soldaţilor moderni de pe
întreg mamapondul, precum şi o cazuistică dramatică a efectelor
secundare.
De la traumele emoţionale identificate şi analizate amănunţit la
veteranii americani ai Războaielor din Coreea şi Vietnam, până la
celebrul deja Sindrom din Golf, caracteristic veteranilor care au luptat
în primul război din Irak, cazuistica include şi simptomatologia
caracteristică soldaţilor care au luptat în războaiele din fosta
Iugoslavie, Irak, Afganistan, Cecenia, Georgia, etc.
În aceste condiţii se pare că dorinţa omului de a crea soldaţi cât mai
eficienţi şi mai adaptabili conflictelor actuale, vine cu un preţ greu
de plătit pentru conştiinţa umană universală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu