Galerie foto (1)
Cercetătorii
europeni au reuşit să conceapă o nouă metodă prin care au motivat
şobolanii paralizaţi să înveţe să meargă din nou. Reuşita extraordinară a
oamenilor de ştiinţă oferă noi speranţe persoanelor paralizate în urma
afecţiunilor la măduva spinării.
Metoda combină stimularea măduvei spinării cu terapia asistată de
roboţi. Gregoire Courtine, conducătorul studiului, afirmă că secretul
succesului înregistrat de această metodă constă în motivarea şobolanilor
în a participa la propria reabilitare.
„La început, animalul se zbate şi este foarte dificil de lucrat cu el”, a
spus Courtine, conducătorul Fundaţiei Internaţionale a Paraplegicilor
din cadrul École polytechnique fédérale de Lausanne (EPFL).
„Apoi, prima dată când reuşeşte să meargă, animalul este surprins. Se
uită la tine de parcă ar spune «Wow, am mers!»”, a relatat Courtine.
Şobolanii au prezentat, de asemenea, o creştere extraordinară a
numărului de conexiuni dintre creier şi măduva spinării. Astfel, după
antrenament numărul acestora a crescut de 3 ori.
„Cortexul motor a dezvoltat noi căi pentru a relua controlul asupra
zonei situată sub leziune. Acest lucru este cu adevărat fascinant”, a
spus Courtine. „Ceea ce am observat a fost o amplă reorganizare a
sistemului nervos central, nu doar la nivelul leziunii, ci în cadrul
creierului, a trunchiului cerebral şi a măduvei spinării”, a adăugat
cercetătorul.
Terapia combină stimularea electro-chimică a măduvei spinării (simulând
astfel semnalele pe care creierul le-ar transmite în mod normal pentru a
iniţia mişcare în membre) cu un dispozitiv care ajuta şobolanii să stea
în poziţie verticală.
Hamul robotizat în care era pus şobolanul nu îl ajuta să meargă înainte,
dar îi stabiliza poziţia, permiţându-i să nu cadă în lateral.
Pentru a stimula şobolanul să meargă, în faţa acestuia a fost amplasată o
bucată de ciocolată. În curând, toţi şobolanii care au participat la
experiment au început să meargă. După 5-6 săptămâni, pe măsură ce
abilităţile acestora s-au îmbunătăţit, şobolanii urcau în mod voluntar
trepte, ocoleau obstacole şi chiar sprintau, toate acestea fără a mai fi
nevoie să fie stimulaţi cu ciocolată.
„Am avut o rată de succes foarte mare cu aceste animale. În toate
animalele tratate s-a observat o recuperare a capacităţii de mişcare
voluntară”, a declarat Courtine, adăugând că peste 100 de şobolani de
laborator au fost folosiţi în cadrul testelor.
Courtine speră să folosească această terapie pe oameni în următorii doi
ani. Cercetătorii din cadrul EPFL coordonează un proiect în valoare de 9
milioane de euro, intitulat NeuWalk, ce are ca scop proiectarea unei
neuroproteze pentru măduva spinării ce va permite oamenilor să meargă.
„Ceea ce am observat la şobolani – plasticitatea şi nivelul extraordinar
al recuperării – este foarte surprinzător. Acum avem nevoie să
optimizăm aceste sisteme pentru oameni şi să facem tot ce ne stă în
putinţă pentru a îmbunătăţi recuperarea funcţională a persoanelor ce
suferă de leziuni la măduva spinării”, a concluzionat Courtine.
Surse: AFP, Science, EPFL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu