![Ce este Internetul şi cum a apărut?](http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/23006/9594234/2/cover.jpg?width=640)
Triumf al tehnologiei dezvoltate de om
de-a lungul mileniilor, internetul care azi ne influenţează în atât de
mare măsură existenţa are o istorie scurtă, dar densă şi accelerată,
jalonată de câteva momente de referinţă, care l-au structurat în forma
pe care o cunoaştem azi. Subiect prea vast pentru a putea fi tratat pe
larg în spaţiul unui articol, istoria internetului poate fi totuşi
condensată într-o serie de momente-cheie, puncte de reper pe parcursul
celei mai spectaculoase evoluţii tehnologice din istoria umanităţii.
Secolul al XIX-lea: sisteme precursoare
Nu era chiar internet, şi totuşi... Dacă ne gândim la transmisiile
globale de date - treaba pe care o face azi internetul, cu asemenea
viteză, amploare şi acurateţe - aceasta, ca fenomen, există încă de
multă vreme, datând de dinainte de apariţia computerelor. Să considerăm,
de pildă, drept un precursor al internetului, telegraful, care a
revoluţionat transmisia de date şi care era, pentru străbunicii noştri, o
minune a tehnologiei la fel de copleşitoare ca şi internetul pentru
noi. Utilizat intens în domeniul militar, în ziaristică, în politică şi
afaceri, ca şi în viaţa privată de zi cu zi, telegraful a schimbat
viteza cu care se mişca lumea şi a deschis era comunicaţiilor globale.
Anii '50: primele elemente
Un factor esenţial în evoluţia internetului a constituit-o
dezvoltarea computerelor, începând din anii 1950. Mari cât o cameră (şi
lente în comparaţie cu cele de azi), aceste prime calculatoare permiteau
transmisiile de date de la un computer principal la terminale şi, în
ciuda aspectului greoi, au reprezentat o etapă esenţială în apariţia
fenomenului.
Anii '60 - '70: de la viziune la primele reţele informatice
Informaticianul american Joseph Carl Robnett Licklider (1915 -1990),
una dintre cele mai de seamă personalităţi din istoria IT, în lucrarea
sa Man-Computer Symbiosis, arunca o scurtă privire în viitor, spre o
lume în care reţele de computere, conectate prin linii de comunicaţie de
bandă largă, vor îndeplini funcţiile unor biblioteci imense. Iar în 1962,
Licklider şi Welden Clark au publicat o lucrare intitulată "On-Line Man
Computer Communication", ce oferea una dintre primele viziuni ale unei
lumi "înfăşurate" într-o reţea informatică globală. Pentru ei, acesta
era viitorul, pentru noi, reprezintă deja realitatea pe care o trăim.
Pe baza ideilor lui Licklider, în 1969, între
universitatea California - Los Angeles şi Institutul de Cercetare
Stanford a fost instalată o legătură printr-o reţea numită ARPANET
(Advanced Research Projects Agency Network), a cărei dezvoltare fusese
finanţată de Departamentul Apărării din SUA. În acelaşi an, ARPANET s-a
extins prin adăugarea a încă 2 noduri de reţea - la Universitatea Utah
şi Universitatea California - Santa Barbara.
Nu pare mare lucru, faţă de dezvoltarea de acum, dar era un început…
Cât de important a fost acest început, cât de mult s-a dovedit el a
răspunde unei necesităţilor şi dorinţelor oamenilor, se vede din ritmul
rapid în care s-a dezvoltat ARPANET: până în 1981, numărul de noduri a
crescut la 213.
Anii 1960 şi 1970 au reprezentat o perioadă crucială în dezvoltarea
reţelelor de transmisie de date; în aceeaşi epocă, reţele similare, de
mici dimensiuni, au fost instalate în Marea Britanie (Mark I), în Franţa
(CYCLADES), în SUA (Merit Network) ş. a.
Toate aceste reţele operau pe principiul comutaţiei de pachete (sau
comutaţiei asincrone), o tehnică de comunicaţii digitale care constă în
separarea mesajelor în blocuri de dimensiuni reduse (pachete), ce sunt
ulterior transmise unul câte unul prin reţea, într-o succesiune rapidă,
până la receptor, unde sunt reasamblate în forma mesajului iniţial.
1978: prima reţea internaţională
În acest an, British Post Office, compania de servicii financiare şi
de comunicaţii Western Union International şi firma de comunicaţii
Tymnet şi-au unit forţele pentru a crea prima reţea de comutaţie de
pachete internaţională, International Packet Switched Service (IPSS).
Reţeaua s-a extins spectaculos în Europa şi SUA, ajungând până în 1981
să deservească şi Canada, Australia şi Hong Kong, iar în anii 1990
devenind o infrastructură extinsă la nivel global.
În paralel, apăruseră şi alte tipuri de reţele, mai mult sau mai
puţin extinse, ce foloseau tehnologii de comunicaţie diferite, dar toate
la un loc creau o infrastructură ce acoperea o mare parte a lumii. Era
momentul ca aceste "petice" să fie reunite într-o reţea cu adevărat
globală, unitară din punct de vedere al funcţionării. Cu alte cuvinte,
totul trebuia adus la un numitor comun.
Era nevoie de un protocol de reţea - un sistem de reguli şi
convenţii care să guverneze comunicare între dispozitivele ataşate la
reţea; un fel de limbaj comun în care toate computerele legate în reţea
să se poată înţelege între ele. Formatul mesajului, temporizarea,
controlul erorilor, iniţierea şi finalizarea sesiunii de transfer al
datelor şi multe alte detalii legate de comunicaţiile de date sunt
determinate prin protocolul de reţea.
1974: apare termenul internet
Un protocol de reţea realizat în 1974 (RFC 675 - Specification of Internet Transmission Control Program), de către Vinton Cerf, Yogen Dalal şi Carl Sunshine, conţinea cuvântul internet, prescurtare de la internetworking.
Pesemne că nici autorii nu prevedeau succesul pe care îl va avea acest
termen, devenit azi unul dintre cele mai uzitate substantive.
Internetul este, aşadar, o reţea unitară de computere şi alte
dispozitive cu adrese computerizate, toate conectate între ele şi
operând coordonat graţie unui ansamblu standardizat de protocoale de
transfer de date.
Se confundă adesea noţiunea de internet cu cea de WWW (World Wide
Web); ele nu sunt însă acelaşi lucru, căci WWW este numai una dintre
aplicaţiile internetului (e-mail-ul, de pildă, este alta).
WWW este un sistem de documente hipertext interconectate, ce pot fi accesate prin internet.
Omul pe care lumea îl descrie adesea - în mod eronat - drept
"inventatorul internetului", britanicul Tim Berners-Lee (astăzi Sir
Timothy Berners-Lee) este, în realitate, cel care a inventat World Wide
Web, ca o aplicaţie majoră a Internetului care exista deja.
Din anii '90 până azi… şi mai departe
El a elaborat în 1989 o primă propunere în acest sens, iar la 25
decembrie 1990, împreună cu Robert Cailliau (un informatician belgian
care lucra la CERN - Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), a
realizat prima comunicare prin intermediul HTTP, un protocol pentru
transferul documentelor hipertext.
Primul website din lume a fost construit la CERN, pe teritoriul
francez al acestui complex de laboratoare aşezat la graniţa dintre
Franţa şi Elveţia, şi a fost online începând cu data de 6 august 1991.
Iar de atunci, internetul a intrat cu adevărat în viaţa noastră, a
celor mai mulţi, dacă nu chiar a tuturor. De unde până atunci fusese
accesibil unui număr mic de persoane, în special oameni de ştiinţă,
odată cu apariţia WWW, lumea virtuală s-a deschis pentru toţi. O bună
parte din existenţa noastră se desfăşoară în acest mediu, căruia îi
folosim intensiv imensele resurse şi posibilităţi, de la comerţ şi
banking online, la lectură; de la socializare la cursuri universitare,
de la muzică, jocuri şi filme la comunicarea cu cei aflaţi departe.
Internetul ne-a schimbat fundamental experienţele, trăirile, ideile, iar
aventura simbiozei noastre cu lumea virtuală oferită de el continuă şi
se intensifică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu