Galerie foto (30)
La sfârşitul anului trecut, dar şi de curând, au apărut mai
multe informaţii în presă despre unele realizări, destul de importante,
cu care municipiul Botoşani se poate lăuda: finalizarea unui proiect
PHARE care includea reabilitatea tuturor clădirilor de patrimoniu din
Centrul Vechi al urbei, care se aflau în administrarea statului.
Într-adevăr, deşi acestea reprezentau mai
puţin de jumătate din imobilele de importanţă istorică din această
zonă, era un pas mare spre o altă imagine a centrului oraşului.
Lucrurile nu stau însă la fel de bine pentru unul din simbolurile
oraşului: Biserica Sfântul Gheorghe.
O istorie legată de un monument
Ca şi Biserica Uspenia (1552), aceasta este o ctitorie a Doamnei Elena
Rareş, soţia lui Petru Rareş. Locaşul, primul ca datare (1551) pe
teritoriul municipiului Botoşani, a dat şi celălalt nume al urbei
“Târgul Doamnei” şi consfinţeşte statutul său de apanaj al Doamnelor
Moldovei, continuat şi după moartea Elenei Rareş.
Arhitectural, Biserica “Sfântul Gheorghe” resimte influenţele ctitoriei lui Ştefan cel Mare,
voievodul Moldovei, Mănăstirea Popăuţi, înscriindu-se armonios la
arhitectura citadină botoşăneană. De altfel, marele istoric Nicolae
Iorga, excelent cunoscător al istoriei Botoşanilor şi fiu al locurilor,
preciza: “Nu există niciuna din bisericile botoşănene care să prezinte
un caracter impresionant de vigoare şi în acelaşi timp de perfectă
potrivire estetică precum aceasta” (“Din tezaurul de artă botoşănean”).
Scurgerea timpului, diversele intervenţii de restaurare, reparaţie,
consolidare şi însuşi efectul dezvoltării urbane au acţionat şi aici,
fără a-i ştirbi însă virtuţile valorice şi statutul de simbol istoric.
Întotdeauna, acest locaş s-a impus în societatea botoşăneană, date
fiind şi vechimea lui, precum şi aşezarea în inima târgului, acolo unde
densitatea de populaţie era foarte ridicată. Pentru aceste lucruri
Biserica Sfântul Gheorghe a fost încadrată în Lista Monumentelor
Istorice ca monument de categoria A. În plus, Sfântul Gheorghe este
considerat a fi patronul spiritual al municipiului Botoşani.
Cum un simbol a ajuns în pragul ruinării
Chiar dacă semeţia, nota dominatoare, raportată la vremurile vechiului târg, s-a mai diminuat, constituie un centru
de real interes pentru localnici şi mai ales pentru oaspeţii
Botoşanilor, deopotrivă turişti sau specialişti, interesaţi de punerea
în lumină a valorilor istorice şi monumentele definitorii pentru istoria
şi evoluţia locurilor. Acest lucru este atestat şi de investigaţiile
efectuate nu cu mult timp în urmă, în urma cărora s-a descoperit
existenţa unor construcţii anterioare anului 1551. Aceste noi
investigaţii pot conduce şi determina alte orizonturi ale formării
târgului Botoşanilor anterioare anului 1439, data de atestare cunoscută
în prezent.
Actuala stare de şubrezenie a locaşului nu poate fi pusă doar pe seama
curgerii veacurilor, ci şi a atitudinii autorităţilor locale şi a
cetăţenilor. Atitudine apatică, dacă nu indiferentă, nu este una de dată
recentă. Înaintea automobilului chiar lângă gardul bisericii se găsea
birjăria oraşului. Azi în spaţiul de protecţie al monumentului încă
funcţionează una din importantele piaţe agro-alimentară ale urbei, fapt
ce însemnă forfotă, aglomeraţie, trafic intens auto, dar şi, din păcate
hipo, staţii de taximetrie, arteră de circulaţie a tramvaielor, zgomot,
trepidaţia solului, poluare, cu toate acţionând nefast. Mai întotdeauna
fondurile băneşti alocate restaurării s-au dovedit insuficiente,
intervenţiile însemnând soluţii paleative, chiar “de ochii lumii”, de
mântuială, cum s-ar spune şi în niciun caz prioritare.
Acţiunile desfăşurate în ultimii 10 ani
Dacă apunem că Biserica se află într-o stare avansată de degradare
existând chiar riscul prăbuşirii unora dintre elemente în cazul unui
seism, nu constituie o afirmaţie prea dură. Iată şi de ce!
Zidurile exterioare ale locaşului prezintă fisuri încrucişate la nivelul
ferestrelor, iar arcul dublu, care face legătura între naos şi pronaos,
este deplasat cu aproximativ 35 cm.
În cursul anului 2001, Inspectoratul de Stat în Construcţii, Urbanism,
Amenajare Teritoriu Botoşani a inclus imobilul în categoria clădirilor
cu risc major de prăbuşire, însă în prezent, deşi nu au fost efectuate
lucrări de consolidare, imobilul nu mai este marcat ca atare.
Primăria municipiului Botoşani a alocat în mod constant fonduri pentru
întreţinerea şi restaurarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” sume cuprinse
între 20.000 – 30.000 de lei anual, însă acestea sunt mult prea mici în
raport cu valoarea estimată a lucrărilor de reabilitare.
În zona de protecţie şi asupra părţilor componente ale edificiului
ecleziastic administratorul acestuia, Biserica Ortodoxă Română prin
reprezentaţii ei de la nivel local, a efectuat, în cursul anului 2010 şi
2011, lucrări care afectează structura de rezistenţă a imobilului:
montarea coşului de evacuare cu diametru de 120mm pentru centrala
termică prin străpungerea zidului în partea de vest, după cum se poate
observa în imagini.
Această operaţiune a dus la dislocarea mai multor pietre din structura
de rezistenţă a zidului pe o suprafaţă de 0,7mp. Acelaşi lucru s-a
repetat şi pentru instalarea sistemului de iluminat exterior – s-au scos
mai multe pietre de mari dimensiuni, care constituiau parte integrantă
din structura de rezistenţă a turnului, precum şi decuparea altor pietre
din fundaţia turnului, care împiedicau alinierea sistemului de iluminat
la zidul turnului.
Perpetuarea şi accentuarea degradării ansamblului ecleziastic este
cauzată de inacţiunile administratorului edificiului care, în decursul
timpului, nu a iniţiat demersuri pentru identificarea unor surse de
finanţare alternative la finanţarea din partea Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional. Ba mai mult, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe
au declarat cu mai multe ocazii că personal consideră renovarea şi/ sau
restaurarea ansamblului arhitectonic ca fiind în principal apanajul
Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Cazul de la Botoşani nu este singular în privinţa clădirilor simbol ale
diverselor oraşe din România. Un caz la fel de celebru este probabil
Hotelul Dacia din Satu Mare. Însă ceea ce este interesant este lipsa de
implicare a administratorului, unul dintre cei mai mari posesori de
monumente istorice din România şi am putea afirma şi unul dintre cei mai
bogaţi. Toate acestea în contextul în care anul trecut prin Programul
Naţional de Restaurare, principalul instrument de finanţare a
monumentelor de către Ministerul Culturii, pentru municipiul Botoşani
singurii bani au venit pentru Casa Sofian, care mai mult sau mai puţin
întâmplător are drept proprietar Mitropolia Moldovei şi a Sucevei,
instituţie care deşi va beneficia de acest proiect nu a investit mare
lucru în acest imobil.
Dacă te interesează să afli mai multe lucruri despre patrimoniul românesc ai la dispoziţie şi pagina de Facebook Salvăm Patrimoniul Cultural
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu