Galerie foto (1)
Astronomii au aflat de ce prima documentare a unei supernove se referea la un corp ceresc supradimensionat. Explozia stelară a fost semnalată de chinezi în anul 185 şi a fost vizibilă timp de opt luni; mult mai târziu s-a dovedit că aceasta era o rămăşită a unei supernove mai mari decât se crezuse, aflată la o distanţă de 8.000 de ani lumină.
Noi observaţii în lumină infraroşie au demonstrat că explozia a avut loc într-o cavitate în spaţiu. Oamenii de ştiinţă spun că această cavitate era aproape lipsită de gaze şi praf, permiţând astfel "schijelor stelare" să se propulseze mai repede şi mai departe în univers.
Steaua, similară cu soarele nostru, s-a stins, transformându-se într-o aşa numită pitică albă, o mică stea cu densitate mare. A absorbit apoi materia altei stele şi, în cele din urmă, a explodat, rezultând o supernovă.
Acum, oamenii de ştiinţă cred că ceea ce localnicii au văzut era de fapt o supernovă de tip Ia, care face parte dintr-o subcategorie de stele variabile cataclismice ce rezultă prin explozia violentă a piticelor albe, atunci când acestea sunt destabilizate din cauza adaosului de materie provenită de la o stea vecină.
Întreaga cercetare a fost realizată de NASA cu ajutorul a patru telescoape, dintre care două (Spitzer şi Wide-field Infrared Survey Explorer) au fost folosite pentru captarea imaginilor în infraroşu.
Sursa: CBS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu