Jurnal din Mali - EP.3 - Djenne, oraşul de chirpici

• 
  

Autor: Cezar Dumitru

Djenne este posibil cel mai vechi oraş din Mali. A fost fondat în jurul anului 200 i.Hr., dar perioada lui de glorie a fost între secolele al XIV-lea şi al XVII-lea, când, alături de Tombuktu, era unul din principalele depozite în comerţul transsaharian. În acea perioadă, Djenne a devenit şi un centru de învăţământ islamic de prim ordin, alimentat de bogăţia generată de caravane. Apariţia portughezilor pe coastă şi mutarea rutelor comerciale pe Atlantic au dus la decăderea Djenne începând cu anii 1600. Odată cu venirea francezilor, capitala regiunii a fost mutată la Mopti, Djenne fiind salvat astfel de «modernizare»...

Ce este Djenne? Este un oraş din altă lume, un oraş născut din nămolul Nigerului şi soarele Saharei, o metropolă din chirpici unde plonjezi direct în lumea sud-sahariană de acum câteva sute de ani. Nu este un oraş perfect, restaurat până la ultimul colţisor... Ai parte de un amestec bulversant de case şi palate, unele ca noi, altele gata să se prăvălească. Dar peste tot şi toate domneşte imensa moschee, cea mai mare clădire din lume făcută din chirpici. Este construită, în 1907, pe locul unei moschei mai mici şi mai vechi, dar care trebuie să fie reparată în fiecare an după sezonul ploios, când părţi din clădire se topesc în ploaie. De fapt, această este principală problemă a acestui oraş din nămol. Oraşul este efemer... În fiecare an, locuitorii trebuie să strângă nămol, să usuce cărămizi în soarele fierbinte al Africii şi să-şi refacă locuinţele, palatele şi moscheile. Este o muncă sisifică de secole şi de aceea cred că Djenne nu va fi niciodată oraşul perfect. Perfecţiunea este o Fata Morgana în Mali.

Nu este uşor să ajungi în Djenne. Este, de fapt, pe o insulă în mijlocul fluviului Niger, unul din cele mai mari fluvii africane. Nu există pod care să-l lege de malurile Nigerului, poţi trece fie înot, fie folosind un feribot obosit care a văzut multe... În zi de târg, feribotul funcţionează non-stop, în alte zile trebuie să-l cauţi pe luntraş acasă, să pună în mişcare maşinăria... Nu vă aşteptaţi la cine ştie ce debarcadere... nu există aşa ceva, pe ambele maluri maşinile plonjează direct într-o apă nu prea adâncă şi mai străbat câţiva metri până să ajungă pe şosea... mă rog, şosea, vorba vine. Dacă eşti per pedes, îţi dai jos papucii din picioare şi o iei prin apă până la feribot. Comerţul este în floare chiar şi aici - atât pe mal, cât şi pe feribot vei da peste vânzătoare mai mult sau mai puţin sâcâitoare care îţi oferă suvenire... Dar dacă spui nu de 2-3 ori, nu mai insistă şi poţi discuta mult mai lejer.

Odată ajuns pe insulă, Djenne este un oraş mic şi foarte liniştit... Poţi auzi cum crapă chirpiciul.... Doar lunea devine o nebunie ... Djenne are comerţul în ADN şi, deşi nu mai e cel mai important oraş din regiune, găzduieşte cel mai important târg - mii de comercianţi vin de la sute de kilometri distanţă, unii chiar de la Gao, Tombuktu sau chiar şi Bourkina Faso, pentru a-şi vinde produsele. Nu e un târg turistic... Suvenirele sunt vândute în magazinele deschise în fiecare zi, în piaţă se vând oale şi cratiţe, găini şi măgari, sticle goale şi canistre, tricouri cu Obama şi Drogba ori sandale Nike.

Am avut un ghid şchiop prin Djenne, probabil afectat de poliomielită. Ne-a purtat prin diverse colţuri ascunse ale oraşului, ne-a urcat pe clădiri şi a fost o adevărată Şeherezada a Djenne-ului. În ciuda handicapului evident, se căţăra pe ruinele caselor să ne arate cele mai frumoase unghiuri. Sărea într-un picior din treaptă în treaptă. Fiecare pas era o victorie, dar nu se plângea. Ne-am aşezat pe un acoperiş de unde se vede impozanta moschee. Ne spune că a fost ghidul echipei de la National Geographic. Zilnic se scula la 4 sau 5 dimineaţa pentru a prinde cele mai bune unghiuri de fotografiere. A fost plătit corect, dar nimeni nu s-a gândit să-i trimită revistă cu pozele la care a contribuit şi el. Apoi ne-a spus că o doamnă din America i-a promis că îi va plăti şcolarizarea în America. Doamna a fost în Djenne în 2001. A murit în 11 septembrie 2001 şi, odată cu ea, visurile ghidului nostru. A rămas în Djenne şi sare peste gropi, bălţi şi ruine pentru câţiva franci centrafricani. Undeva, ascuns într-un ungher al creierului, îmi aduc aminte că parcă am mai citit această poveste. Poate chiar în National Geographic România. Când am ajuns acasă, am luat la mână toată colecţia National Geographic şi nu am găsit niciun articol despre Djenne. Probabil am citit despre el altundeva.

Deşi este evident un oraş turistic, cu un număr important de locuri de cazare, Djenne continuă să fie un oraş normal, tradiţional. De altfel, în afară zilelor de luni, nu vei găsi prea mulţi turişti... Oamenii îşi văd liniştiţi de traiul lor ancestral - copiii cară apa, femeile spală şi gătesc, iar bărbaţii stau la o bere şi se uită cum creşte trestia pe malul fluviului... şi când se plictisesc, sar într-o barcă şi se duc la pescuit. Mali, ca peste tot în Africa, este o ţară a bărbaţilor în care femeile muncesc... E locul unde Ziua Bărbatului este sărbătorită în fiecare zi.

Cum ajungi acolo

Deşi poţi să ajungi şi cu maşina până în Mali, probabil, cel mai bine este zbori. Nu sunt foarte multe zboruri spre Bamako, iar cele câteva companii care aterizează acolo practică nişte preţuri nu foarte prietenoase. Eu am găsit o opţiune destul de rezonabilă ca preţ: Royal Air Maroc din Maroc via Casablanca.

Din Bamako, poţi lua un autobuz spre Djenne sau să închiriezi o maşină. Benzina e foarte scumpă în Africa (aproape 1 euro, şi acum, probabil, după prăbuşirea Libiei, preţul va creşte extrem de mult), aşa că autobuzele nu sunt chiar ieftine.

Viza

Cetăţenii români au nevoie de viză pentru Mali, dar vestea bună este că o pot lua de pe aeroportul din Bamako. Vei primi însă o viză valabilă doar cinci zile, pe care o poţi prelungi în schimbul a circa 15 euro pentru o lună, dar la vreun comisariat de poliţie. Nu e bine să te duci la Bamako, pentru că, în general, sunt cozi, ci în alt oraş (Djenne, Mopti etc.) unde vei găsi nişte funcţionari plictisiţi de moarte care se mişcă în ralenti. Cu încetinitorul se mişcă şi în Bamako, dar acolo sunt mulţi clienţi, prin alte părţi s-ar putea să fii singurul.

Unde dormi

Nu am dormit în Djenne, dar am văzut numeroase hoteluri mai mult sau mai puţin dărăpănate. Cred că cel mai bine este totuşi să dormi în Mopti, unde sunt câteva hoteluri chiar drăguţe, şi de acolo să iei o maşină sau vreun autobuz spre Djenne.

Bani

Moneda naţională este CFA (francul african), o monedă cu o rată stabilă faţă de euro, garantată de Banca Naţională a Franţei şi folosită ca monedă naţională în mai multe ţări africane (marea majoritate foste colonii franceze). Poţi găsi câteva bancomate prin marile oraşe (nu în Djenne!) din care poţi să scoţi CFA chiar şi cu card de debit. Preţurile sunt exprimate în CFA. Poţi să plăteşti şi în euro direct, dar nu e de dorit.

Probleme de sănătate

Mali este puternic afectată de malarie, în special localităţile de pe malul Nigerului. Este bine să iei medicamente anti-malarie dacă nu vrei să ai probleme. De asemenea, este obligatoriu să ai vaccin împotriva febrei galbene care să fie înscris într-un certificat internaţional de vaccinare (un carneţel galben). Dacă nu ai carneţelul galben cu tine la aterizare pe aeroportul din Bamako, vei face sigur cunoştinţă cu un băiat cu un halat gri (fost, pe vremuri, alb) cu o seringă imensă care o să-ţi bage obligatoriu vaccinul în venă. Nu vrei asta, aşa ca fă-ţi vaccinul de acasă.

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 81 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie le puteţi găsi pe www.imperatortravel.ro