Cercetătorii de la Universitatea din Liverpool consideră că urmele străvechi de paşi din Laetoli (Tanzania) demonstrează faptul că mersul biped a apărut mult mai devreme decât se credea.
Cele mai multe studii anterioare au concluzionat că abilitatea de a se ridica împingând cu degetul mare în pământ şi mersul biped în poziţie perfect verticală au apărut pentru prima oară acum 1,9 milioane de ani la genul Homo. Acum, însă, o echipă de cercetători de la universităţile din Liverpool, Manchester şi Bournemouth demonstrează că mersul biped al unui strămoş care a trăit acum 3,7 milioane de ani seamănă mai mult cu mersul omului modern decât cu cel al urangutanilor, cimpanzeilor şi gorilelor.
Situl arheologic de la Laetoli conţine cele mai vechi urme de paşi umani, din care 11 urme individuale se păstrează în stare foarte bună. Studiile anterioare s-au bazat pe situri cu o singură urmă, care de cele mai multe ori era afectată de factori de mediu precum eroziunea care diminuau autenticitatea amprentei. Tocmai de aceea au existat multe discuţii cu privire la caracteristicile exacte ale mersului biped al strămoşilor noştri.
Echipa de cercetători a utilizat o tehnică nouă, bazată pe metode ale imagisticii cerebrale funcţionale, pentru a obţine o medie a caracteristicilor tridimensionale ale celor 11 urme de la Laetoli. Aceste rezultate au fost comparate cu cele obţinute din studiile realizate asupra mersului oamenilor şi al antropoidelor din ziua de azi.
Simulările computerizate le-au permis cercetătorilor să compare variante de urme de paşi care ar putea proveni de la reprezentanţi ai speciei Australopithecus afarensis, care a trăit acum 3-4 milioane de ani.
Profesorul Robin Crompton de la Universitatea din Liverpool a declarat că "se credea că Australopithecus afarensis mergea chircit şi mai apăsat spre exteriorul tălpii, împingând mai tare în partea mediană a tălpii, aşa cum fac maimuţele antropoide din ziua de azi. Cu toate acestea, noi am descoperit Australopithecus afarensis mergea biped în poziţie verticală şi mai apăsat pe partea din faţă a tălpii, în special pe degetul mare, la fel ca oamenii de azi. Această decoperire este foarte importantă, deoarece dezvoltarea funcţiei locomotorii a oamenilor le-a permis strămoşilor noştri să se extindă în afara continentului african. Silueta noastră cu picioare lungi şi corp scund ne permite să mergem şi să alergăm pe distanţe lungi, chiar şi atunci când cărăm greutăţi. Australopithecus afarensis avea constituţia total opusă: picioarele scurte şi corpul lung, ceea ce înseamnă că el putea merge eficient doar pe distanţe scurte. Acum trebuie să mai aflăm doar când anume au reuşit strămoşii noştri să se deplaseze pe distanţele lugi care ne-au permis să populăm lumea".
Sursa: Eurekalert
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu