Chile, Argentina, Uruguay.... Ce ne vine in minte cand auzim aceste nume de tari? Probabil in primul rand Maradona, fotbal, criza economica sau cutremure. Insa Chile, Argentina si Uruguay inseamna si altceva: pinguini, ghetari, animale marine, multa culoare, tango, parcuri nationale, civilizatie, drumuri nesfarsite, stepa patagoneza. Printr-o serie de articole vom vedea adevarata fata a celor 3 tari din America de Sud si vom incerca sa aducem cititorilor Descopera.ro cele mai inspirate imagini din cealalta parte a globului, surprinse prin ochii unui roman.
Santiago de Chile - o jumatate de tara intr-un oras
Santiago de Chile, cel mai mare si important oras din Chile, a fost intotdeauna in centrul evenimentelor prin care a trecut tara, fie ca vorbim despre Declaratia de Independenta in fata Spaniei, din 1810, fie ca vorbim despre lovitura de stat din 1973. Are in jur de 8 milioane de locuitori, adica jumatatate din populatia tarii de 16 milioane, iar daca vrei sa cunosti spiritul chilian, Santiago este locul in care trebuie sa mergi inainte de toate.
Cunoscut si ca "cel mai european oras din America de Sud", Santiago are o retea de transport foarte bine pusa la punct, o infrastructura de invidiat, multe lucruri de vazut in oras sau in imprejurimi si este locul de "imbarcare" spre parcurile nationale din sud.
Santiago de Chile, cel mai mare si important oras din Chile, a fost intotdeauna in centrul evenimentelor prin care a trecut tara, fie ca vorbim despre Declaratia de Independenta in fata Spaniei, din 1810, fie ca vorbim despre lovitura de stat din 1973. Are in jur de 8 milioane de locuitori, adica jumatatate din populatia tarii de 16 milioane, iar daca vrei sa cunosti spiritul chilian, Santiago este locul in care trebuie sa mergi inainte de toate.
Cunoscut si ca "cel mai european oras din America de Sud", Santiago are o retea de transport foarte bine pusa la punct, o infrastructura de invidiat, multe lucruri de vazut in oras sau in imprejurimi si este locul de "imbarcare" spre parcurile nationale din sud.
Comparatia cu Europa poate fi mentinuta si cand vorbim despre preturi, deoarece nu este un oras ieftin pentru lucrurile de baza: transport, cazare si mancare. Calatorul pe cont propriu trebuie sa nu se arunce la primele oferte gasite, sa caute bine printre ofertele de cazare si printre cele de transport.
Transport si cazare pentru toate buzunarele
Pentru transport, poti alege fie autobuzele companiilor private, multe la numar si cu preturi asemanatoare, sau cele "de stat", asa numitele "colectivo". Spre exemplu, un colectivo de la aeroport te costa 2500 pesos chilieni, adica aproximativ 5 dolari, iar o cursa de la aeroport cu compania Tur Bus te costa cam 10 dolari si tot cam atat te-ar costa si daca ti-ai angaja un pick-up de la hotel. Metroul acopera toata zona centrala si un bilet costa, in functie de ora la care circuli, intre 500-700 pesos, adica cam 1-1,5 dolari - destul de scump. Desi nu este cel mai ieftin mijloc de transport, faptul ca ajunge in toate zonele de interes turistic si la terminalele de autobuze merita toti banii.
La cazare, in functie de ceea ce cauti, poti gasi si hosteluri mai ieftine, in jur de 15 dolari / noapte / persoana, dar si mai scumpe. Zona recomandata pentru cazare datorita raportului calitate / pret / apropiere de centru, este Bellavista. Este cartierul tinerilor, studentilor si artistilor, cu multe hosteluri, baruri si locuri de luat masa pentru toate buzunarele si este locul pe care l-am incercat si eu.
Santiago in doua zile
Doua zile sunt suficiente pentru a surprinde un pic ritmul orasului, cu atat mai mult daca intentionezi sa mergi de Revelion, asa cum am facut-o eu.
O zi am dedicat-o zonei centrale, incepand cu obiectivul turistic preferat de mine, prin toate orasele prin care merg - piata centrala (Mercado Central), unde mi-au fugit ochii dupa bunatatile din fructe de mare din meniurile restaurantelor. Pe stradutele inguste m-am indreptat apoi spre Plaza de Armas, atent supravegheata de statuia "eliberatorului" Simon Bolivar si alaturi de acesta, de un gigant brad de Craciun decorat cu insemnele unei bauturi racoritoare. Chiar daca am ajuns in Santiago la mai putin de o saptamana de la Craciun, frenezia specifica sarbatorilor de iarna lipsea cu desavarsire. Cate un brad slabut decorat ici si colo, cate un Mos Craciun atarnat la fereastra, dar cam atat. Iar cele 32 de grade Celsius in 31 decembrie pareau ca o gluma.
Si daca va mai spun ca pe 31 decembrie transportul in comun a functionat normal si la casele de bilete ale companiilor de autobuze a fost deschis pana spre 9 seara poate o sa va mirati. Singurele lucruri care avertizau sosirea Revelionului au fost vanzatorii ambulanti de lenjerie intima galbena (se pare ca in acest colt de lume galbenul poarta noroc de Anul Nou si nu rosul) si cei de confetti si palarii haioase.
Plaza de Armas, simbolul independentei chiliene si Plaza de la Constitucion, locul sangeroasei lovituri de stat, sunt unite prin strazi pietonale. Palatul La Moneda, inchis vizitatorilor la momentul la care am ajuns eu, este ultimul bastion infrant de fortele armate ale loviturii militare din 1973. Aici a murit Salvador Allende si tot de aici si-a impamantenit dictatura generalul Pinochet. Pe 31 Decembrie 2010, in fata palatului La Moneda se monta scena pentru Fiesta de Anno Nuevo (Petrecerea de Anul Nou), la care am participat si eu.
Cea de-a doua zi am dedicat-o cartierului in care am stat, Bellavista pentru cateva fotografii la casele colorate si o urcare cu funicularul pe Cerro San Cristobal. Cerro San Cristobal este de fapt parcul Metropolitan din Santiago si gazduieste Gradina Zoologica din Santiago dar si cele mai frumoase privelisti asupra intregului oras. In varful parcului, dupa modelul brazilian, se afla o statuie de 14 m a Fecioarei Maria, loc unde in 1984 Papa Ioan Paul al II-a a tinut o slujba.
Valparaiso si Vina del Mar - statiuni chiliene la Oceanul Pacific
Desi dupa toate parerile stranse de pe forumuri despre Valparaiso si Vina del Mar, balanta inclina spre negativ, banuind ca in ziua de 1 Ianuarie nu prea aveam ce face in Santiago, majoritatea obiectivelor fiind inchise, mi-am propus sa folosesc aceasta zi pentru o scurta excursie in cele 2 statiuni renumite din Chile, de la Oceanul Pacific: Valparaiso si Vina del Mar.
In Chile nu exista retea de cai ferate, astfel ca singurul mijloc de transport intre localitati este autobuzul. Pretul unui bilet la Valparaiso (circa 140 km) este de 6 dolari si ajungi in 2 ore. Dupa ce am hoinarit vreo doua ore pe unul dintre dealurile ce inconjoara orasul Valparaiso, Cerro Bellavista, pot spune ca mare parte din ceea ce am citit pe forumuri este adevarat. Valparaiso inca nu si-a gasit "calea" in "cariera" sa de statiune turistica. Valparaiso are putin din toate: este boema, cu case mici si colorate, cu ateliere de galerii si muzee in aer liber, dar si moderna cu blocuri recent-construite sau saraca si mizera cu case in paragina si strazi foarte murdare.
Dintre toate dealurile de urcat din Valparaiso, din cauza faptului ca nu functiona ascensorul care sa te duca in varful acestora, am ales sa vizitez unul singur, si anume Cerro Bellavista, care, in mod asemanator cartierului cu acelasi nume din Santiago, este locul artistilor, pictorilor, sculptorilor. Tot aici se gaseste si casa de vara a poetului national Pablo Neruda, "La Sebastiana", cu o vedere incredibila asupra oceanului si portului.
Tot aici, in Bellavista, o asociatie non-profit, Fundacion Valparaiso a creat un muzeu in aer liber, diversi artisti chilieni pictand peretii caselor. Intre statiunile Valparaiso si Vina del Mar exista un Metrou care circula din 10 in 10 minute si un bilet costa cam 1 dolar.
Despre Vina del Mar toti cei care au mai calcat pe aici au spus ca este mult mai frumoasa si aranjata decat Valparaiso. Dupa ce am vizitat-o pot spune ca asa este, este o statiune curata, frumoasa, cu multe hoteluri si locuri pentru luat masa. Cu toate acestea, este o statiune simpla si in afara de statuia Rapa Nui de la Muzeul de Arheologie (statuie adusa din Insula Pastelui), calatorul inrait nu isi simte aptitudinile puse la incercare. Statiunea seamana cu Mamaia de la noi, doar ca are ceva mai multe hoteluri si mult mai putine masini de lux.
Mai multe impresii din calatorii prin toata lumea puteti gasi pe blogul lui Razvan Pascu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu