FOTO Madagascar, pelerin în „mica Africă“
31 martie 2011, 21:17 | Autor: | 6400 afişări
Mica Africă, aşa cum este denumită insula datorită izolării sale totale, are un ecosistem cu animale şi plante unice în lume. Unele dintre ele, precum misterioşii lemuri, sunt considerate mistice. În Antananarivo, cea mai apreciată maşină este vechea Dacie Break de Piteşti. Cu ea am descoperit o lume fascinantă, fără nicio legătură cu tot ceea ce văzusem până atunci.
Când m-am decis să merg în Madagascar, nu ştiam prea multe despre această insulă, cu excepţia faimosului desen animat cu acelaşi titlu. Primul lucru care m-a surprins în Antananarivo a fost clima atipică pentru o insulă exotică din Oceanul Indian. Oraşul este construit într-o zonă montană, la aproximativ 1.300 de metri, iar vânturile şi temperatura relativ scăzută m-au făcut să apelez deseori la puţinele haine mai grosuţe din dotare.
La aeroport, surpriză! Unii dintre taximetrişti erau dotaţi cu Dacii Break, fabricate în România. Câtă ospitalitate! Acum chiar că mă simţeam ca acasă. M-am tocmit repede cu Jean Claude, un şofer malgaş sadea. Ca toţi cei din rasa lui, mă făcea să merg cu gândul mai degrabă la o combinaţie între srilankezi şi peruani sau bolivieni, decât la un locuitor al Africii. Pe măsură ce străbăteam suburbiile şi mă apropiam de centrul lui Tana, cum îşi alintă localnicii urbea, descopeream o localitate terasată, plină de provocări urbanistice.
Fan club dacia
Fan club dacia
Antananarivo, capitala Madagascarului, este o localitate terasată, plină de provocări urbanistice Fotografii realizate de ciprian enea
Chiar lângă hotelul meu se întindea un lac foarte cochet, cu un monument pe insula din mijlocul său, iar bulevardele ce-l înconjurau debordau de jacaranda imenşi (o specie de copaci foarte rară cu flori colorate). Marea mea febleţe de decor urban... Copacii explodau pur şi simplu, fiind plini ochi de misterioasele flori mov care-mi plac atât de mult! M-am îndrăgostit imediat de exotismul inedit al locului şi, întrucât aveam achiziţioată din România doar cazarea pentru o noapte, m-am hotărât să mai iau încă două nopţi, la botul calului. Numai că l-a recepţie mi-au oferit un preţ de două ori şi jumătate mai mare decât plătisem iniţial pe noapte, aşa că am căutat un alt hotel, mai chivernisit...
M-a ajutat tot Jean Claude, care a venit din nou cu faimoasa lui maşină break, de care era extrem de mândru şi pe care o alinta Tafu. Individul făcea chiar parte dintr-un club al pasionaţilor de Dacii. Cum deja mă considera prietenul lui din România, m-a pus să-i povestesc despre visul oricărui taximetrist din Tana: un Logan galben nou-nouţ.
Când i-am spus că au fost „ciuremate" zeci de mii de exemplare în ultimii ani, şi-a pus mâinile-n cap: „Incredibil... Ce crimă!"Adevărul e că uitându-mă la maşinile care circulau în jurul meu, rareori am descoperit vreun automobil construit mai târziu, sfârşitul anilor '80. În următoarele zile, Jean Claude m-a dus să văd câteva rezervaţii naturale, unde am stat faţă-n faţă pentru prima oară în viaţa mea cu legendarii lemuri. Vietăţile acelea slabe, blânde şi filiforme, cu trăsături fantomatice, care aduc oarecum cu maimuţele.
Minisafariurile la care am participat nu au avut nicio legătură cu ceea ce trăisem şi văzusem în Kenya, spre exemplu. Sutele de şopârle, mamifere, broaşte ţestoase, păsări sau insecte care trăiesc doar aici se lasă descoperite foarte greu. Terenul trebuie bătut cu piciorul, pas cu pas, dar răbdarea turistului este răsplătită din plin.
Un farmec aparte îl au satele din jurul capitalei. Malurile apelor curgătoare sunt pline de localnice care, suflecate pân la brâu, îşi duc rufele la râu. Peste tot vezi, puse la uscat, direct pe iarbă, mii de haine, care de care mai colorate. La marginea fiecărei localităţi rurale întâlneşti câte o zonă mlăştinoasă în care trudesc femei, copii, bătrâni şi oameni în putere, care fabrică manual cărămizi din lut uscat la soare.
Leneveală totală pe plajele „de desktop" din Seychelles
Chiar lângă hotelul meu se întindea un lac foarte cochet, cu un monument pe insula din mijlocul său, iar bulevardele ce-l înconjurau debordau de jacaranda imenşi (o specie de copaci foarte rară cu flori colorate). Marea mea febleţe de decor urban... Copacii explodau pur şi simplu, fiind plini ochi de misterioasele flori mov care-mi plac atât de mult! M-am îndrăgostit imediat de exotismul inedit al locului şi, întrucât aveam achiziţioată din România doar cazarea pentru o noapte, m-am hotărât să mai iau încă două nopţi, la botul calului. Numai că l-a recepţie mi-au oferit un preţ de două ori şi jumătate mai mare decât plătisem iniţial pe noapte, aşa că am căutat un alt hotel, mai chivernisit... M-a ajutat tot Jean Claude, care a venit din nou cu faimoasa lui maşină break, de care era extrem de mândru şi pe care o alinta Tafu. Individul făcea chiar parte dintr-un club al pasionaţilor de Dacii. Cum deja mă considera prietenul lui din România, m-a pus să-i povestesc despre visul oricărui taximetrist din Tana: un Logan galben nou-nouţ.
Când i-am spus că au fost „ciuremate" zeci de mii de exemplare în ultimii ani, şi-a pus mâinile-n cap: „Incredibil... Ce crimă!"Adevărul e că uitându-mă la maşinile care circulau în jurul meu, rareori am descoperit vreun automobil construit mai târziu, sfârşitul anilor '80. În următoarele zile, Jean Claude m-a dus să văd câteva rezervaţii naturale, unde am stat faţă-n faţă pentru prima oară în viaţa mea cu legendarii lemuri. Vietăţile acelea slabe, blânde şi filiforme, cu trăsături fantomatice, care aduc oarecum cu maimuţele.
Minisafariurile la care am participat nu au avut nicio legătură cu ceea ce trăisem şi văzusem în Kenya, spre exemplu. Sutele de şopârle, mamifere, broaşte ţestoase, păsări sau insecte care trăiesc doar aici se lasă descoperite foarte greu. Terenul trebuie bătut cu piciorul, pas cu pas, dar răbdarea turistului este răsplătită din plin.
Un farmec aparte îl au satele din jurul capitalei. Malurile apelor curgătoare sunt pline de localnice care, suflecate pân la brâu, îşi duc rufele la râu. Peste tot vezi, puse la uscat, direct pe iarbă, mii de haine, care de care mai colorate. La marginea fiecărei localităţi rurale întâlneşti câte o zonă mlăştinoasă în care trudesc femei, copii, bătrâni şi oameni în putere, care fabrică manual cărămizi din lut uscat la soare.
Leneveală totală pe plajele „de desktop" din Seychelles
Oraşul dispune de aproape 60 de plaje
Preţ de o lună bătusem coclaurii Africii sălbatice prin tot felul de ţări din sud-estul continentului şi mi se făcuse dor de casă. Dar simţeam nevoia să sedimentez în linişte toate informaţiile adunate şi să-mi trag niţel sufletul. M-am gândit că, înainte de a mă întoarce în Europa, cel mai mult mi-ar plăcea să zac vreo patru - cinci zile tot pe lângă coasta oceanului... Aşa că din Antananarivo m-am urcat cu noaptea-n cap în primul avion spre Seychelles şi pe aici ţi-e drumul. Am aterizat direct la Mahe, capitala faimosului arhipelag.
Palmier unic în lume
Lemurii, o specie de maimuţe din arhipelagul african
Din comoditate, am căutat să mă cazez pe una dintre cele aproape 60 de plaje ale oraşului, cu nisip alb şi apa limpede ca cristalul, vorba şablonului verbal. Am plătit o căruţă de bani pentru un hotel „potrivit" de patru stele, spre care m-am îndreptat rapid cu primul taxi care mi-a ieşit în cale. Nici nu m-am instalat bine, că-n zece minute leneveam deja în apele calde, cu valuri blânde şi nisip alb, răsfăţându-mi piela cu adieri de catifea marină. La propriu, pentru că m-am aşezat cât sunt de lung fix pe ţărm. Jumătate în apă, jumătate pe plajă.
La ieşire, nu vreţi să ştiţi cât de mult nisip aveam în costumul de baie şi cât de bine se ascunsese acolo. Deh, cu cât nisipul e mai fin... Mi-am petrecut ziua oarecum nehotărât. Când baie, la soare, când sub palmier, la umbră, cu câte-o pina-colada cu porţie dublă de rom. Nu reuşeam să-mi dau seama unde-mi era mai bine... Am sărit peste prânz şi după-amiază am băgat un somn scurt şi cuprinzător. Seara, după cină, m-a acostat un negru cu dinţii foarte albi şi părul împletit în stil jamaican. Era unul dintre animatorii locului care voia să-mi facă programul pentru următoarele zile şi care vorbea şmechereşte, mâncând silabele cuvintelor în engleză „Hei, man! Mâine avem un grup care pleacă să vadă palmierul de cocos marin. Creşte doar pe Insula Praslin şi are formă de evantai. Este unic în lume. Îl avem şi pe steag.
Copacii aştia trăiesc până la 1.000 de ani. Au atătea să-ţi povestească... Iar nucile lor sunt mari şi au forma unui bazin de femeie". „My friend, eu vreo două zile nu mă las îndepărtat mai mult de 500 de metri de malul mării nici mort, că străbătui «jdemii» de kilometri în ultimele săptămâni şi-s cam «obo»..." De gura lui însă, i-am promis că dimineaţă mă înfiinţez măcar la prima lecţie de surfing din viaţa mea.
Zilele următoare aveam să constat că în Seychelles este un loc unde nu poţi face nimic altceva (pe bune) decât sporturi nautice, pescuit şi vizite la alte plaje. Uneori întâlneşti câteva specii de plante şi păsări unice în lume, unele aflate chiar pe cale de dispariţie. Cu alte cuvinte, e locul perfect să leneveşti departe de lumea dezlănţuită. Recunosc faptul ca într-una dintre zile m-a apucat nostalgia de civilizaţie. Am mâncat la un restaurant nu prea scump în centrul cochetei insule şi am vizitat tot ce era de vizitat: un muzeu de istorie şi o grădină botanică. Pe ansamblu, locul are străzi, case şi oameni dichisiţi, care trăiesc, mi s-a părut mie, mai bine decât cei din Europa de Est.
80%din speciile de plante şi animale din Madagascar sunt unice în lume.
Piaţa Zoma e a doua ca mărime din lume
Jucaranda, o specie rară de copaci mov
Madagascar este o insulă din Oceanul Indian, situată în partea de est a coastei Africii. Printre vecinii săi maritimi se află insulele Reunion, Mauriţius, Seychelles sau Comore. Limba oficială este malgaşa, vorbită pe întreg teritoriul ţării. A doua limbă considerată oficială este franceza, folosită cu precădere în toate zonele turistice. Populaţia din Madagascar, în majoritate de origine afro-asiatică, reuneşte nu mai puţin de 18 etnii.
Dintre acestea enumerăm: antaifasy, bara, antakarana sau sihanaka. Principalele religii sunt islamismul şi creştinismul. Moneda oficială este ariary (1 MGF = 2,006 USD). Valuta trebuie declarată la intrarea în ţară. E indicat să aveţi bani cash, deoarece cărţile de credit sunt acceptate cu precădere la aeroport, în marile hoteluri şi în magazinele de lux. Datorită izolării sale complete, a patra insulă ca mărime din lume are un bogat ecosistem propriu. Aproape 80% din speciile de plante şi animale din Madagascar sunt unice în lume. Clima este împărţită în două anotimpuri: unul cald şi ploios, din noiembrie până în aprilie, şi unul răcoros şi uscat, din mai până în octombrie. Vântul din sud-est este dominant, iar, ocazional, se formează cicloni.
Cei mai mulţi turişti aleg insula africană pentru plajele exotice ori pentru safari. Pentru plajă sunt căutate ţărmurile Oceanului Indian din nord-estul, estul şi sudul insulei. Unul dintre cele mai apreciate oraşe este Tamatave. Climatul cald şi umed dintre păduri şi mare potenţează parfumul de cuişoare şi vanilie ce învăluie oraşul în sezonul acestor arbori. Iubitorii de drumeţii montane au la dispoziţie muntele Tsaratanana (2.876 m), unde se pot admira ferigile-gigant şi lichenii de pădure cu forme stranii. În Antananarivo impresionează Palatul Reginei sau Satul Regal. Un spectacol unic îl oferă şi Piaţa Zoma, considerată a două ca mărime, la nivel mondial.
sursa; adevarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu