Oamenii de ştiinţă ai Institutului Karolinska din Stockholm au demonstrat cum este posibilă manipularea creierului spre a-l face să creadă că trupul pe care îl coordonează are trei braţe.
Cercetătorii au reuşit să determine mai mulţi voluntari sănătoşi să creadă că au un membru suplimentar, prin atingerea concomitentă a mâinii drepte a fiecarui subiect şi a unei proteze din cauciuc sub formă de mână cu câte o mică pensulă, sincronizând aproape perfect cele două mângâieri.
"Fenomenul ce are loc într-un astfel de exerciţiu este conturarea unui conflict în creier privitor la care dintre mâinile drepte îi aparţine trupului participantului la experiment", susţine Arvid Guterstam, unul dintre cercetătorii din spatele studiului.
Se credea iniţial că encefalul selectează doar una dintre cele două mâini drepte ca aparţinând corpului său, presupunând că este cea reală. Totuşi, cercetătorii au descoperit cu surprindere că sistemul nervos central rezolvă conflictul acceptând ambele membre ca parte a imaginii trupului, iar subiectul experimentează astfel senzaţia unui al treilea braţ.
Pentru a stabili că proteza era cu adevărat asumată de subiect ca un al treilea apendice în timpul experimentelor, un cercetător a "ameninţat" cu un cuţit de bucătărie atât mâna din cauciuc cât şi pe cea reală, măsurând nivelul de transpiraţie al palmei adevărate ca pe un răspuns psihologic la acestă provocare.
Rezultatele au demonstrat că subiecţii au menifestat acelaşi răspuns de stres atunci când braţul-proteză era ameninţat ca şi atunci când era vorba de mâna lor, dar numai atunci când pe post de braţ drept era folosită o proteză corectă din punct de vedere anatomic, şi nu una cu forma mâinii stângi ori proteza unui picior.
Studiul a implicat 154 de voluntari sănătoşi şi se speră ca rezultatele obţiunute să sprijine crearea de noi aplicaţii în cercetarea protezelor. Ar fi posibil, în viitor, ca un pacient cu o porţiune de trup paralizată sau amputată să simtă proteza ataşată ca pe o parte din sine.
Sursa: The Local si descopera
"Fenomenul ce are loc într-un astfel de exerciţiu este conturarea unui conflict în creier privitor la care dintre mâinile drepte îi aparţine trupului participantului la experiment", susţine Arvid Guterstam, unul dintre cercetătorii din spatele studiului.
Se credea iniţial că encefalul selectează doar una dintre cele două mâini drepte ca aparţinând corpului său, presupunând că este cea reală. Totuşi, cercetătorii au descoperit cu surprindere că sistemul nervos central rezolvă conflictul acceptând ambele membre ca parte a imaginii trupului, iar subiectul experimentează astfel senzaţia unui al treilea braţ.
Pentru a stabili că proteza era cu adevărat asumată de subiect ca un al treilea apendice în timpul experimentelor, un cercetător a "ameninţat" cu un cuţit de bucătărie atât mâna din cauciuc cât şi pe cea reală, măsurând nivelul de transpiraţie al palmei adevărate ca pe un răspuns psihologic la acestă provocare.
Rezultatele au demonstrat că subiecţii au menifestat acelaşi răspuns de stres atunci când braţul-proteză era ameninţat ca şi atunci când era vorba de mâna lor, dar numai atunci când pe post de braţ drept era folosită o proteză corectă din punct de vedere anatomic, şi nu una cu forma mâinii stângi ori proteza unui picior.
Studiul a implicat 154 de voluntari sănătoşi şi se speră ca rezultatele obţiunute să sprijine crearea de noi aplicaţii în cercetarea protezelor. Ar fi posibil, în viitor, ca un pacient cu o porţiune de trup paralizată sau amputată să simtă proteza ataşată ca pe o parte din sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu