Cine erau retiarii?
Reproducerea unei lupte de gladiatori. Retiarul este cel care stă cu spatele în prim plan.
Sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (1)
Gladiatorii erau plasaţi în categorii diferite şi stricte, conform
armelor şi stilurilor de luptă în care fiecare dintre ei excela. Luptele
aveau reguli precise şi protocolul era inclus. O luptă între gladiatori
avea de obicei drept protagonişti doi astfel de luptători, de regulă
din categorii diferite. Primii gladiatori din arenele Romei Antice, erau
prizonieri de război şi se foloseau în arene de armele caracteristice
popoarelor din care proveneau fiecre dintre ei. Primii inamici ai Romei
au fost samniţii, tracii şi galii, iar primele categorii de cladiatori
au fost numite după aceste popoare.
Acest aspect s-a schimbat cu timpul, iar categoriile de gladiatori au
început să fie denumite după stilul de luptă şi armele acestora. Astfel
apar Secutores (atacanţii), Bestiarii (cei ce se luptau cu animalele
sălbatice) şi nu în ultimul rând Retiarii (cei ce luptau cu plasele).
Retiarul sau retiarii, erau gladiatori care luptau echipaţi asemenea
unui pescar. Arma lor principală de la care le-a provenit şi numele era o
plasă ornată cu mici greutăţi la margine (rete, în latină), urmată de
lance trident şi un pumnal. Retiarii nu beneficiau de o armură completă,
fiind echipaţi doar cu o protecţie pentru unul dintre braţe (manica) şi
una pentru umăr (galerus), singurul lor veştmânt erau o tunică scurtă
în jurul mijlocului. Nu aveau nici coifuri, nici scuturi sau protecţii
pentru tors sau picioare.
Prin tradiţie, retiarii trebuiau să lupte cu secutorii, mult mai bine
înarmaţi şi protejaţi cu armuri. Se credea astfel că luptătorul cu plasă
trebuia să compenseze lipsa echipamentului de protecţie printr-un plus
de viteză, agilitate şi tactică pentru a crea o luptă foarte
spectaculoasă, prin urmare foarte apreciată atât de aristocraţii romani
cât şi de plebe.
Tactica sa consta în prinderea oponentului cu plasa sau încurcarea
acestuia în ea. Oponentul era astfel imobilizat parţial, timp în care,
teoretic, retiarul avea răgazul necesar să-l ucidă sau să-l rănească
grav cu tridentul. Pumnalul era ultima sa armă, folosită adesea ca
factor surpriză sau pentru a executa adversarul grav rănit sau
incapacitat.
Retiarii au apărut pe scena instoriei în primul secol după Hristos, şi
au devenit faimoşi în următoarele două secole. Lipsa lor de armură
precum şi faptul că aceştia se bazau pe tactici înşelătoare şi eschive
i-au coborât în cele mai joase categorii de gladiatori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu