Ce este Teoria Relativităţii?
Faimoasa Teorie a Relativităţii
enunţată de Albert Einstein este compusă de fapt din două teorii. Teoria
sa specială despre relativitate, publicată în anul 1905 în periodicul
The Electrodynamics of Moving Bodies şi teoria sa generală despre
relativitate, publicată în anul 1916 sub titlul de Fundamentele Generale
ale Teoriei Relativităţii. Einstein a căutat să înţeleagă şi să explice
situaţiile în care fizica pe principii newtoniene era inutilă în
încercarea de a înţelege fenomenul relativităţii. Teoria lui Einstein a
dus la schimbări revoluţionare în conceptele omeneşti despre timp,
spaţiu şi gravitaţie.
Conceptul de bază prezent în aceste două teorii este acela că timpul şi
distanţele unui eveniment oarecare măsurate de doi obsevatori distincţi
au, în general, valori diferite, dar se supun întotdeauna aceloraşi legi
fizice. Teoria relativităţii se mai bazează pe două mari postulate,
primul susţine că viteza luminii este constantă pentru toţi
observatorii, iar al doilea susţine că observatorii care se mişcă la
viteze constante se supun aceloraşi legi fizice. Urmând această logică,
Einstein a teoretizat că timpul se schimbă conform vitezei unui anume
obiect faţă de punctul său de observaţie. Cercetătorii au testat
ulterior teoria prin experimente, demonstrând spre exemplu că un ceas
atomic ticăie mai încet atunci când circulă cu viteze mari decât în
lipsa oricărei mişcări.
Esenţa teoriei lui Albert Einstein este că atât spaţiul, cât şi timpul
sunt concepte mai degrabă relative decât absolute. Materia şi energia
sunt echivalente una alteia, şi o singură particulă de materie poate fi
transformată într-o cantitate imensă de energie. Cum teoria
relativităţii funcţionează doar în lipsa unui câmp gravitaţional,
Einstein s-a străduit timp de 11 ani să introducă factorul gravitaţional
în ecuaţia sa pentru a descoperi în cele din urmă cum teoria
relativităţii poate funcţiona şi în aceste condiţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu