Găinile: păsările care ne-au influenţat decisiv evoluţia
Istoria găinii domestice (Gallus domesticus) pare a
fi un puzzle de origine indiană. Probabil prima pasăre domesticită,
găina actuală se trage din aşa-numita găină roşie de junglă (Gallus
gallus) care mai scormoneşte şi astăzi prin desişurile din India şi Asia
de sud-est.
(Foto: Shutterstock.com)
+ zoom
Galerie foto (6)
Domesticită pentru lupte?
Istoria găinii domestice (Gallus domesticus) pare a fi un
puzzle de origine indiană. Probabil prima pasăre domesticită, găina
actuală se trage din aşa-numita găină roşie de junglă (Gallus gallus)
care mai scormoneşte şi astăzi prin desişurile din India şi Asia de
sud-est. Cercetătorii susţin că procesul domesticirii a avut loc acum
circa 8-10.000 ani, când oamenii care trăiau în aceste locuri în
comunităţi deja sedentare au încrucişat găinile roşii de junglă cu cele
cenuşii de junglă (Gallus sonnerati).
Alte cercetări de factură şi mai recentă sugerează că procesul
domesticirii găinilor ar fi fost unul deosebit de complex, cu mai multe
puncte de origine în zone distincte din sudul Chinei, Thailanda, Burma
şi India. Odată ce strămoşul direct al găinii domestice de astăzi încă
există, comparaţia comportamentelor celor două specii, precum şi a
aspetului fiziologic este tentantă, mai ales dacă vrem să vedem efectele
domesticirii unei păsări sălbatice.
Din punct de
vedere comportamental, găinile domesticite sunt mult mai puţin active
fizic, interacţionează social mai puţin decât cele sălbatice, chiar dacă
trăiesc în ferme uriaşe, sunt mult mai puţin alerte la prădătorii
naturali şi au parte de o hrană mai puţin variată decît suratele lor
domestice. (Foto: Shutterstock.com)
Din punct de vedere comportamental, găinile domesticite sunt mult mai
puţin active fizic, interacţionează social mai puţin decât cele
sălbatice, chiar dacă trăiesc în ferme uriaşe, sunt mult mai puţin
alerte la prădătorii naturali şi au parte de o hrană mai puţin variată
decît suratele lor domestice. Alte schimbări vizează creşterea vizibilă a
greutăţii şi taliei, simplificarea penajului, ouatul mai timpuriu,
ponte mai dese şi ouă mai mari. Studiile genetice elucidează şi alte
taine legate de domesticire. Primele dovezi arheologice ale domesticirii
găinilor provin din China şi India, unde de-a lungul Văii Indusului,
creşterea găinilor era o ocupaţie frecventă acum circa 5.000 ani.
Se pare că de aici, din Valea Indusului, găinile au început să cucerească lumea.
De aici s-au răspândit în restul Asiei precum şi în Europa şi Africa.
Primele evidenţe ale găinilor în estul Continentului Negru provin din
Egiptul Antic. Omniprezenţa găinilor în istoria umanităţii ne face să ne
întrebăm pe bună dreptate cum de au ajuns aceste păsări să domine
cultural şi culinar?
Cu atât mai mult cu cât în opinia multor arheologi găinile nu ar
fi fost domesticate iniţial ca sursă de cane şi ouă, ci pentru luptele
organizate între cocoşi...
Găina roşie de junglă (Gallus gallus) care mai scormoneşte şi astăzi prin desişurile din India şi Asia de sud-est (Foto: Shutterstock.com)
Benefică pentru popoarele migratoare, cât şi pentru cele sedentare
Marile invazii ale popoarelor migratoare de la huni şi slavi la
tătaro-mongoli, au fost susţinute cumva şi de prezenţa găinilor. Păsări
de talie relativ mică, rezistente la boli, care produceau multe ouă şi
aveau o carne cu un înalt grad nutritiv, găinile erau uşor transportate
în coşuri şi saci atârnaţi pe spinarea cailor. Tot ele au avut un rol
decisiv în supravieţuirea şi stabilirea primelor comunităţi umane
sedentare. Căci în acele vremuri existau dese perioade cu recolte slabe
şi atacuri ale triburilor duşmane care jefuiau în principal animalele
mari domestice, caii, vitele, oile şi caprele.
Mici, uşor de ascuns şi mai ales foarte prolifice, găinile salvau iarăşi
oamenii de spectrul foametei, până în momentul în care aceştia găseau
iarăşi alte surse de hrană. Putem vedea iată, importantul rol avut de
găini în cadrul răspândirii omului pe glob precum şi în constituirea
primelor populaţii umane sedentarizate. Odată ce găinile au fost
domesticite, contactele interculturale, comerţul, migraţia şi cuceririle
teritoriale au avut ca rezultat direct şi introducerea sau
reintroducerea lor în diferite regiuni de pe glob în decursul mileniilor
următoare.
Perioadele care au urmat, din Antichitate în prezent, au fost marcate
şi ele de importanţa găinilor. Desele războaie, epidemiile care
izbucneau oricând şi oriunde, toate au fost răzbite mai uşor de către
oameni cu ajutorul găinilor, păsări care puteau fi crescute şi de către
cele mai sărmane familii de pretutindeni.
Nu-i de mirare, deci, că în aceste condiţii aparent banalele găini nu au
jucat un rol strict gastronomic, ci au influenţat şi arta, cultura,
ştiinţele şi chiar unele religii de-a lungul timpului. Găinile au fost
şi încă sunt păsări cu un oarecare statut sacru în multe culturi.
Fertila găină şi mereu alertul cocoş au simbolizat pretutindeni în lume
abundenţa şi starea de atenţie continuă.
Vechii egipteni aşezau ouă de găină pe altarul templelor în credinţa că
Nilul va avea revărsări fertile. Cocoşul purtător de noroc este un
simbol universal al virilităţii masculine. În Roma Antică,
ceremoniile religioase se bazau şi pe ghicirea viitorului în măruntaiele
unui cocoş proaspăt sacrificat. Găinile acompaniau legiunile romane în
campanii militare, nu doar ca surse de hrană. Comportamentul acestora
era atent studiat înainte de bătălii, căci lăcomia şi apetitul păsărilor
erau interpretate ca semne sigure de victorie.
Din
punct de vedere comportamental, găinile domesticite sunt mult mai puţin
active fizic, interacţionează social mai puţin decât cele sălbatice,
chiar dacă trăiesc în ferme uriaşe, sunt mult mai puţin alerte la
prădătorii naturali şi au parte de o hrană mai puţin variată decît
suratele lor domestice. (Foto: Shutterstock.com)
Din tainele găinilor
Cercetările ştiinţifice asupra găinilor (şi să ne amintim cu aceastp
ocazie importanţa lor şi ca animale pe care s-au făcut şi se fac încă
multe experimente) din ultimii ani au scos la iveală multe aspecte
interesante şi cumva nebănuite pentru acestă pasăre. Astfel s-a
demonstrat că cloştile empatizează puternic cu puii lor. Ajunse la
maturitate, găinile pot recunoaşte şi aminti aproximativ alte 100 găini,
de asemenea, găinile recunosc diferenţele dintre oameni.
La fel ca multe alte mamifere şi păsări, găinile visează frecvent,
prezentând fenomenul REM. Tot ele au un comportament social complex şi
sofisticat, cu o ierarhie pe bază de dominare. Cocoşul are un
comportament înăscut de protejare a găinilor, care ştiu acest lucru şi
în condiţii de semilibertate nu se depărtează de el, şi se hrănesc în
preajma sa. Găinile emit peste 30 de sunete, fiecare cu semnificaţie
distinctă în cadrul procesului de comunicare.
Cu toate că au fost domesticite în urmă cu milenii, găinile încă au
semnale de alarmă diferenţiate faţă de prădători. Astfel, păsările de
curte emit sunete distincte la apariţia uliului, vulpii, şobolanului,
dihorului sau altui carnivor mic, a câinilor, a şerpilor, ba chiar
reacţionează la oameni străini.
Sunt atât de inteligente încât zicala „Minte de găină” ar trebui
uitată. S-a demonstrat bunăoară că găinile sunt capabile să înţeleagă
că atunci când un obiect familiar este ascuns de ele, acel obiect încă
există, chiar dacă nu mai este vizibil. Bunăoară, copii de până la 3-4
ani, nu înţeleg asta.
Instinctul matern extrem de dezvoltat al găinilor a fost menţionat şi în
scrierile Noului Testament, Iisus Hristos s-a folosit într-o patabolă
de dragostea găinii faţă de puii săi, pentru a le sugera oamenilor
dragostea lui Dumnezeu pentru oameni. De altfel, în Roma Antică,
expresia „Ai fost crescut de o găină” se număra printre cele mai
frumoase şi importante complimente ale vremii. Fapt bizar, găinile pot
detecta gustul sărat, dar nu şi pe cel dulce.
Găinile destinate consumului (Foto: Shutterstock.com)
Importanţa găinilor a fost evidenţiată încă o dată în anul 2004, când o
echipă internaţională de geneticieni a reuşit în premieră să alcătuiască
harta completă a genomului unui animal vertebrat. Prima pasăre
domesticită a primit onorurile care i se cuveneau. Harta genomului
găinii a oferit o ocazie excelentă de a se studia modul în care
mileniile de domesticire au influenţat organismul unei specii iniţial
sălbatice.
Într-un alt proiect care a avut loc în Universitatea din Uppsala,
Suedia, cercetătorii au studiat diferenţele dintre găina roşie de junglă
şi descendenta ei de curte, incluzând aici rase de găini selecţionate
pentru ouă şi rase selecţionate pentru carne.
Cercetătorii au descoperit cu această ocazie importante mutaţii într-o
genă denumită TBC1D1, genă care reglează metabolismul glucozei. În
genomul uman, mutaţiile din aceeaşi genă au fost asociate cu apariţia
obezităţii, dar pentru găinile domesticite este o trăsătură pozitivă
selecţionată pentru nişte păsări destinate să ajungă în farfurii.
O altă mutaţie apărută în urma creşterii selective a fost descoperită în
gena care stimulează hormonii receptori din glanda tiroidă. La găinile
sălbatice această genă coordonează actul reproducerii cu durata şi
lungimea zilei, legând înmulţirea speciei de prezenţa anumitor sezoane
şi anotimpuri. Mutaţiile survenite la genele găinilor domestice le
permit acestora să producă ouă în toate anotimpurile.
Iată cum o grandioasă epopee începută cu mii de ani în urmă nu s-a
sfîrşit doar în bucătăriile şi farfuriile oamenilor. Pasăre extrem de
importantă pentru omenire, găina ne va fi alături şi în viitor.
Găina ca aliment (Foto: Shutterstock.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu