Operaţiunea Condor: Când CIA-ul vâna comuniştii dintr-un întreg continent
Chipul unui soldat necunoscut dintr-o unitate de comando.
Sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (4)
Frica de comunişti a fost mai mare decât grija pentru Drepturile Omului
Timp de trei ani, ţările incluse în ceea ce se numeşte Conul de Sud al
Americii de Sud, au fost zguduite de un val de violenţe pe linie
politică nemaivăzut până atunci nici chiar în acele locuri, unde
drepturile omului şi democraţia erau oricum noţiuni superficiale de care
autorităţile nu prea ţineau cont.
Regimurile militare care donduceau de peste zece ani Brazilia şi
Paraguayul au inspirat liderii militarişti cu vederi de extrema dreaptă
din Uruguay, Chile şi Argentina, care au răsturnat regimurile civile din
acele ţări. Una dintre primele măsuri luate de noile regimuri a fost
campania violentă contra adversarilor lor ideologici, adică politicienii
şi simpatizanţii cu vederi comuniste. Poliţiile politice din acele ţări
au ajuns rapid la adevărate proporţii „gestapoviste” care i-au speriat
şi pe observatorii militari americani trimişi de Washington în aceste
ţări aliate din America de Sud.
Departe de ochii lumii occidentale, aici proliferau deja
lagărele de concentrare şi centrele de detenţie. Regimurile militare au
orchestrat campanii de exterminare care au dus la crime în masă
împotriva oponenţilor pe linie politică. Cel puţin 10.000 de politicieni
şi figuri publice argentiniene şi peste 3.000 de chilieni au fost
astfel ucişi din teama de proliferare a comunismului.
Un soldat american dintr-o unitate de intervenţie specială aflat într-o misiune de luptă. Sursa foto: Shutterstock
Un noi termen, cel de „dispariţie” ava să intre în vocabularul
legislaţiei internaţionale cu privire la drepturile omului. Aici,
termenul de „dispariţie” includea arestarea în secret, interogarea,
torturarea şi execuţia suspecţilor, care erau apoi aruncaţi în
crematorii, gropi comune sau chiar în oceane. Însă cel mai păzit secret
al acelor campanii de exterminare consta în înfiinţarea unui sistem
internaţional de colaborare şi asistenţă între servicile secrete şi
dictarorii acelor state, sistem cunoscut astăzi sub denumirea sa de cod
dată de CIA, care a fost de fapt artizanul întregii operaţiuni. Este
vorba de Operaţiunea Condor.
Era vorba mai degrabă de o uniune internaţională secretă pe atunci, a
serviciilor de informaţii din ţările respective, a cărei misiune
principală era de a-i identifica, urmări şi captura pe dizidenţii
comunişti care reuşiseră să fugă din aceste ţări.
Interesul SUA în privinţa proliferării comunismului în America de Sud, era însă cu mult mai vechi.
Încă din data de 11 decembrie 1959, colonelul J.C. King, pe atunci şef
al Diviziei Emisferei de Vest a CIA, a trimis un memorandum confidenţial
lui Allen W. Dulles, director al CIA. În acel înscris, King atrăgea
atenţia că în Cuba exista deja o dictatură de stânga, care putea
sponsoriza şi încuraja oricând răspândirea comunismului în toate ţările
Americii de Sud.
Operaţiunea 40 şi urmările sale
Ca răspuns la alerta ridicată de subalternul său, Dulles a pus bazele
Operaţiunii 40, care a primit acest nume de la cei 40 de agenţi
implicaţi iniţial. Ulterior numărul acestora a crescut la 70 de agenţi.
Gruparea era la ordinele lui Richard Nixon, iar mai tîrziu, Tracy Barnes
devenea ofiţerul operativ al viitoarei Cuban Task Force, o denumirte
alternativă a Operaţiunii 40.
Acest grup nu avea să fie implicat doar în operaţii de urmărire şi
sabotaj ci şi în asasinate politice, după cum declara un Frank Sturgis,
fost membru al acesteia „Operaţiunea 40 s-a ocupat de asasinarea a
numeroşi membri ai forţelor armate sau partidelor din ţările străine
potenţial ostile, numai că o mare parte din misiunile noastre au avut
loc în Cuba”.
Însă CIA nu s-a limitat doar la Cuba. Redutabila agenţie de informaţii
şi spionaj s-a folsot chiar de forul International Development’s Office
of Public Safety pentru a susţine şi sponsoriza prin intermediul acestui
paravan, toate dictaturile militare de dreapta.
CIA a continuat să neutralizeze mulţi politicieni şi persoane
importante din America de Sud, care ar fi putut deveni nişte ameninţări
la adresa intereselor americane în zonă. Nimic nou, de altfel, căci şi
celelalte mari servicii secrete acţionau la fel, ba uneori chiar mai
rău, în propriile lor zone de influenţă.
O parte din obiectele deţinute de orice agent secret. Sursa foto: Shutterstock
Îngrijorat de apariţia unui fond popular de simpatie pentru ideologia
comunistă în ţările sud-americane, Washingtonul a convocat la Santiago
de Chile în data de 25 noiembrie 1975, o întâlnire între agentul CIA
Juan Manuel Contreras şi şefii serviciilor secrete chiliene,
argentiniene, boliviene, paraguayene şi uruguayene. Principalul obiectiv
al CIA era acela de a coordona operaţiunile seviciilor de informaţii
„vasale” din zonă în încercările acestora de a lichida mişcările
subversioniste marxiste.
Operaţiunea Condor funcţiona deci cu încuvinţarea tacită a
Washingtonului, cu toate că la neivel oficial era negată orice aducere
în discuţie a acestui subiect. Pentru partea americană, riscul unei
revoluţii marxiste generalizate care ar fi destabilizat zona era prea
mare...
Exemplul Cubei fusese de ajuns pentru a alarma toate cercurile de putere
de la Washington. Ţintele Operaţiunii Condor erau în mod oficial
gherilele comuniste, dar agenţii implicaţi capturau sau lichidau orice
politician suspectat de simpatii comuniste. Spre exemplu, numai în
Argentina peste 30.000 de socialişti, sindicalişti stângişti, rude şi
prieteni ai activiştilor comunişti au fost ucişi de regimul militar din
ţară.
Conform unui raport al FBI din anul 1976, Operaţiunea Condor avea mai
multe niveluri de acţionare. Primul nivel viza cooperarea mutuală dintre
serviciile secrete ale regimurilor militare, incluzând aici acţiuni
coordonate dintre supravegherea oamenilor politici şi schimbul de
informaţii. Al doilea nivel se referea la organizarea operaţiunilor
transfrontaliere care-i vizau pe dizidenţii fugiţi. Al treilea şi cel
mai secret nivel, consta în înfinţarea de echipe speciale de asasini din
ţările membre care călătorea peste tot în lume cu scopul de a-i asanina
pe „inamicii subversivi”.
Al treilea nivel sau Faza 3, cum i se mai spunea, viza eliminarea
liderilor politici şi sociali care aveau potenţialul şi carisma de a
mobiliza opinia publică mondială şi puteau obţine sprijinul URSS-ului de
atunci.
Printre victimele Fazei 3 a Operaţiunii Condor, s-au numărat Orlando
Letelier –ministru de externe al statului Chile sub preşedintele
Salvador Allende şi un inamic declarat al regimului Pinochet, şi
liderul democrat chilian Bernardo Leight asasinat în Roma alături de
soţia sa. Asasinatele Operaţiunii Condor din Buenos Aires i-au vizat pe
generalul Carlos Prats, fost comandant al Statului Major ala Armatei din
Chile, fostul preşedinte naţionalist al Boliviei, Juan Jose Torres şi
doi politicieni uruguaieni cunoscuţi pentru opoziţia lor faţă de
dictatura militară din ţara lor.
Conform unor documente declasificate ale Defense Intelligence Agency din
1976, Operaţiunea Condor a folosit pe lângă agenţii săi şi echipe de
comando multinaţionale şi unităţi operative paramilitare. Condor avea
propriul sitem de telecomunicaţii intitula Condortel, pentru a-şi
coordona acţiunile, planificările şi atacurile contra ţintelor vizate.
Un ofiţer argentinian de informaţii a declarat în anii 90 că CIA a jucat
un rol capital în stabilirea unor legături computerizate între
unităţile operative şi de informaţii ale celor şase state implicate în
Operaţiunea Condor.
Declasificarea mai multor documente americane a evidenţiat faptul că
responsabilii cu securitatea SUA din acele timpuri au considerat
Operaţiunea Condor drept nimic altceva decât o organizaţie
contrateroristă legitimă şi necesară, şi în concluzie nu au ezitat cu
nimic în susţinerea financiară şi logistică a partenerilor sud-americani
implicaţi în vânătoarea de comunişti.
Vedere aeriană a sediului central al CIA din Langley, statul american Virginia. Sursa foto: Carol M. Highsmith
Un raport al CIA din anul 1976, declara că una dintre echipele de
lichidare din Operaţiunea Condor era „structurată aproape identic după
standardele unităţilor forţelor speciale americane” şi specifica că
operaţiunile acestor echipe aveau ca obiect susţinerea atacurilor
împotriva insurgenţilor şi eliminarea tuturor ameninţărilor teroriste
ale susţinătorilor marxismului. Raportul mai menţiona şi despre modul în
care ofiţerii din aceste ţări sud-americane se lăudau literalmente
faţă de colegii lor americani cu privire la victimele lor.
Detaliile cu privire al Operaţiuna Condor au început să fie remise
publicului de abia din anul 1992, în momentul în care Jose Fernandez, un
judecător paraguayan a descoperit cee ce ulterior aveau să fie denumite
„arhivele terorii”, adică un set de documente care aduceau noi
informaţii despre soarta a mii de sud-americani răpiţi în secret,
torturaţi şi ucişi de autorităţile din statele menţionate.
Descoperirea şi publicarea inclusiv de către partea americană a
numeroase documente claisficate anterior dret secrete de stat, alături
de o seride de anchete judiciare neostoite aveau să aducă o nouă lumină
asupra celei mai cumplite perioade de represalii politice din istoria
Americii de Sud. În prezent, autorităţile americane vor să risipească
aura de mister asupra întregii operaţiuni prin ordonarea declasificării a
unui număr tot mai mare de dosare care vizează acea perioadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu