Liga Hanseatică: probabil prima corporaţie din lume
Corăbii medievale.
Sursă foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (6)
La începutul secolului al XIII-lea în bazinul Mării Nordului s-a format o asociaţie comercială fără precedent în istorie. Denumită Hansa sau mai precis Liga Hanseatic, această primă asociaţie transfrontalieră a fost creată pentru a proteja interesele economice comune şi privilegiile diplomatice ale oraşelor şi regatelor situate de-a lungul rutelor comerciale din regiune. Liga Hanseatică avea propriile legi şi pentru apărare se baza pe o forţă militară comună. În ciuda acestor trăsături, Liga era mai degrabă o confederaţie de oraşe-stat care se bucurau de autonomie şi libertăţi unice în acele timpuri. Timp de peste 300 de ani, Liga Hanseatică a prosperat şi a strălucit puternic înainte ca formarea naţiunilor stat să ducă la disoluţia ei.
Când se ridică oraşele şi negustorii
Liga Hanseatică a apărut la început ca o asociere în scop comercial a
oraşelor din nordul Germaniei. Organizaţia s-a constituit într-o
redutabilă forţă regională care a dominat între anii 1250-1500 Marea
Baltică şi Marea Nordului, plus teritoriile adiacente. În secolul al
XIV-lea, pe când Liga se afla la apogeu, această organizaţie includea
toate oraşele importate de pe ţărmul Balticii şi de-a lungul marilor
cursuri de apă din nordul Germaniei.
Reţeaua sa de alianţe a cuprins aproximativ 170 de oraşe şi proteja
interesele politice şi comerciale ale liderilor regionali şi ale
negustorilor rivali prin intermediul unei puternice flote maritime şi
fluviale finanţată de toţi membrii săi. Datorită limitelor metodelor de
comunicare din perioada medievală, Liga a lansat un concept de coeziune
politică prin intermediul unui parlament local. Organizaţie apărută cu
scop declarat comercial, Liga Hanseatică a avut în esenţa sa o motivaţie
eminamente politică.
Hartă din Evul Mediu, folosită de navigatorii hanseatici. Sursă foto: Shutterstock
Crearea sa, reflecta perfect slăbiciunile guvernărilor medievale, precum
şi interesele divergente ale oraşelor şi marilor stăpânitori feudali de
pământuri. În Evul Mediu, zona unde astăzi există Germania, Polonia,
statele baltice, Olanda, Belgia şi o parte din Rusia se constituia
dintr-o serie de teritorii cu graniţe volatile, stăpânite temporar de
alianţe dintre regi, duci, conţi sau chiar ordine cavalereşti-monastice,
cum era cel al Cavalerilor Teutoni. Principalele activităţi ale
grupărilor politice de atunci constau în lupte interne şi rivalităţi
neostoite, alături de colectarea de taxe de la supuşi. Nu erau
interesaţi în dezvoltarea legăturilor comerciale, căci vedeau comerţul
drept o activitate oarecare bună doar de taxat.
Acesta a fost unul dintre marile motive care au sta la baza constituirii
Ligii. O serie de negustori proeminenţi s-au sfătuit în vederea creării
unei uniuni în care toţi membrii să aibă drepturi şi îndatoriri egale.
Noua asociaţie trebuia să rezolve de asemenea şi riscurile şi hazardul
călătoriilor negustoreşti precum şi problematica ridicată de feudalii
violenţi.
Originea Ligii Hanseatice a fost fără îndoială una germană. Se pare că a
fost fondată în oraşul Lubeck, situat strategic pe malul vestic al
Balticii, în apropiere de peninula daneză. În anul 1226, împăratul
Friederick al II-lea Barbarossa a ridicat Lubeck-ul la rang de oraş
imperial, care nu dădea socoteală decât împăratului. Odată ce Friederick
, la fle ca alţi monarhi ai acelor timpuri locuiau departe de oraş,
locuitorii din Lubeck s-au simţit dintotdeuna mai liberi decât alţii.
Comerţt medieval în Marea Nordului. Sursă foto: Shutterstock
Principala sursă de venit a oraşului consta în pescuitul şi vânzarea
heringilor din Baltica, doar că pentru a conserva aceşti valoroşi peşti,
oamenii aveau nevoie de cantităţi mari de sare, care se găsea din
belşug în minele din Kiel. Motiv pentru care oraşele Lubeck şi Hamburg
au pus bazele unui comerţ cu sare şi peşte de-a lungul aşa numtei „Rute a
Sării” dintre Kiel şi Cologne (viitorul Koln), Rostock şi Wismar, oraşe
cetăţi care au intrat şi ele în asociaţie.
Atunci s-a format Liga. Originea termenului de „Hansa” este încă
disputată de istorici, unii cred că era o ghildă comericală, alţii
susţin că era numele unei taxe plătite de membrii care vroiau să intre
în Ligă, în timp ce unii cercetători cred că Hansa era numele unei
formaţiuni de mercenari angajaţi să-i protejeze pe comercianţi.
Liga care schimba regi şi stabilea comerţul interstatal medieval
În jurul anului 1400, Liga s-a extins spre est, înglobând oraşele Riga,
Novgorod şi Cracovia, care în particular avea o mare comunitate de
negustori şi bancheri germani. Încă din anul 1396, Liga îşi stabilise
propriul parlament sau Dietă, a cărei primă adunare a fost la Lubeck,
unde reprezentanţii oraşelor s-au pus de acord asupra problemelor
curente care vizau pirateria, stabilirea preţurilor şi ambiţiile
suveranilor. Însă nu au lipsit nici conflictele de interese.
Liga Hanseatică nu a fost niciodată o organizaţie politică puternică şi
coerentă. Deciziile de a se implica în războaie erau mereu determinate
de interesele comerciale ale oraşelor, precum şi de slăbiciunea
nobililor feudali. Nu a existat niciodată o administraţie care să
coelcteze taxele în comun. Lubeck rămăsese locul principal al adunărilor
importante. În faţa unei ameninţări, oraşele cele mai primejduite îşi
uneau forţele şi în funcţie de puterea adversarului, fie angajau o
armată de mercenari, fie strângeau banii necesari păcii.
În anul 1361, Liga a strâns o mică armată contra regelui Valdemar al
Danemarcei care atacase oraşul Visby din Insula Gotland, oraş care făcea
parte din ligă. Salvarea oraşului era vitală, căci Visby avea o poziţie
strategică între comunităţile din Marea Nordului din care Liga importa
cereale, metale, piei de animale şi lână. Peste 70 de oraşe din Ligă au
contribuit cu bani şi trupe iar regele danez Valdemar a fost înfrânt.
Rezultatul acestei înfruntări s-a văzut după Tratatul din Stralsund în
urma căruia Liga a dobândit un apasaj comercial sigur în Baltica.
Hartă maritimă din Evul Mediu. Sursă foto: Shutterstock
Liga Hanseatică a contribuit şi la apărarea oraşului Danzig, atunci când
regii polonezi au încercat să-i submineze independenţa şi să-l anexeze.
Încrezătoare, Liga a încercat să-şi impună dominaţia şi în relaţiile
comerciale cu regatul Norvegiei. În anul 1368, Norvegia era dependentă
de importul de grâne pentru a-şi hrăni populaţia, iar în schimbul
acestora, regatul nordic exporta peşte, unt şi piei de animale. Hansa
vroia să controleze comerţul cu grâne şi să-şi stabilească un „Kontor”
adică o reprezentanţă comercială permanentă în portul Bergen, care urma
să devină o aşezare germană. Când norvegienii au rezistat cererilor
Ligii care dorea privilegii, plus excluderea concurenţei negustorilor
olandezi şi englezi, flota Ligii a insituit o blogadă asupra porturilor
norvegiene în vederea interzicerii acostării corăbiilor cu grâne. În
cele din urmă norvegienii au cedat...
Chiar şi în momentele ei de apogeu, oraşele Lubeck şi Hamburg şi-au
păstrat un statut special. Una dintre cele mai de succes afaceri ale
Ligii a constat în investişiile fără precedent în contrucţiile navale.
Şantierele de profil din Lubeck şi Danzic construiu zi- lumină corăbii
vândute în toată Europa. În secolul XIV, Hansa a lansat la apă un nou
tip de corăbii de transport denumite per-general Holk, corăbii care
puteau transporta până la 300 tone de mărfuri.
Liga construia şi vindea de asemena nave de luptă, folosite cu succes de
englezi în luptele lor cu piraţii dintre anii1394-1420 În secolul al
XVI-lea, cea mai mare corabie din lume se numea Adler von Lubeck şi
aparţinea evident, Ligii Hanseatice. Liga şi-a trimis şi stabilit
numeroase reprezentanţe comerciale în majoritatea oraşelor importante
ale Europei.
Va avea Uniunea Europeană destinul Ligii Hanseatice?
Declinul Ligii Hanseatice avea să coincidă cu mai mulţi factori care au
ajuns la apogeu în timpul secolului al XVI-lea. Primul factor ca
importanţă, a constat în cristalizarea şi edificarea conceptului de stat
naţiune, urmat de dorinţele capetelor încoronate de a controla comerţul
din ţările lor, alături de întărirea puterii absolutiste din propriile
ţări. În regatul englez, spre exemplu, interesele Ligii Hanseatice au
intrat în conflict direct cu cele ale Comaniei de Comercianţi
Aventurieri din Londra.
Hamburg, Germania. Sursă foto: Shutterstock
Declinul Hansei a fost de asemenea o confirmare istorică a faptului că
în fatidicul secol XVI, centrul comerţului european s-a mutat definitiv
din nordul continentului în sudul, vestul şi estul acestuia.
Descoperirea Lumii Noi de către Spania şi Portugalia, mărfurile aduse în
Europa de către Imperiul Otoman şi mai ales ridicarea puterii maritime a
Olandei şi Angliei au fost lovituri mortale pentru viitorul Ligii. În
acelaşi timp, bancurile de heringi din Baltica au migrat spre Marea
Nordului. Majoritatea negustorilor din oraşele Hansei şi-au schimbat
obiectul comerţului şi au început să importe lână şi haine din Anglia.
O mişcare aproape disperată, de reînviere a autorităţii Ligii a fost
făcută între anii 1534-1535, de către primarul din Lubeck, Jurgen
Wullenweber. Acesta a încercat să facă o nouă confederaţie între oraşe
pentru a exclude comercianţii olandezi şi englezi din Baltica, precum şi
a preveni furtul de tehnologii de contrucţii a navelor din Lubeck şi
Danzig. Mişcarea primarului avea să ducă la un conflict armat între
Suedia, Danemarca şi Olanda. Lucrurile scăpaseră de sub control, aşa că
în anul 1536, primarul a fost arestat şi executat din ordinul lui Henry
al II-lea, duce de Brunswick-Wolfen-biitel.
Muzeul Ligii Hanseatice din Bergen, Norvegia. Nina Aldin Thune - no:Bilde:Hanseat.mus.jpg
Moştenirea Ligii Hanseatice a rezidat în timp până în zielel noastre în
cele mai neaşteptate locuri. Regăsim Liga în numele echipei germane de
fotbal, FC Hansa Rostock, al companiei aeriene germane Lufthansa, în
timp ce primăriile oraşelor Lubeck, Hamburg şi Bremen sunt mândre de
moştenirea lor istorică şi se descriu şi astăzi drept „oraşe libere şi
Hanseatice”.
În anul 1990, s-a stabilit chiar un nou parlament hanseatic în Hamburg,
cu scopul reprezentării intereselor companiilor mici şi mijlocii în
oraşele din nordul Germaniei, Polonia şi statele baltice. Istoria şi
unele caracteristici ale Ligii Hanseatice trimite instantaneu cu gândul
la o comparaţie deschisă cu Uniunea Europeană din prezent. UE a început
de altfel ca un for care a promovat relaţii comerciale prieteneşti şi
solidare între toţi membrii iniţiali, în particular între Franţa şi
Germania, doi inamici istorici de tradiţie.
Însă UE are probleme serioase din punct de vedere comercial, atunci când
are de înfruntat competiţia mărfurilor şi produselor ieftine provenite
din ţări în curs rapid
de dezvoltare precum China, India, Brazilia şi Rusia. Este interesant
de urmărit dacă recrudescenţa tot mai oputernică a naţionalismului şi
separatismului regional din Europa va pune Uniunii aceleaşi probleme pe
care le-a ridicat în trecut Ligii Hanseatice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu