De ce ne doare când ne lovim sau ne zgâriem?
Spus foarte pe scurt, durerea este
semnalul clar că organismul suferă sau se petrece ceva rău cu el. În
termeni ştiinţifici, durerea este un semnal care ne spune fie că ceea ce
facem este greşit, fie că suntem victimele unei agresiuni sau
afecţiuni, prin urmare trebuie să conştientizăm această stare şi să luăm
măsurile care se impun situaţiei.
Între altele, durerea este foarte strâns legată de senzaţia reacţia
definită atât de bine de cercetători sub numele de „Luptă sau Fugi” sau
„Răspuns Simpato-Adrenal” în terminologia specifică.
Măduva spinării este principala „rută” pentru transmiterea senzaţiilor
de durere spre creier, organul vital cu ajutorul căruia înregistrăm şi
conştientizăm durerea.
Există de fapt două căi prin care semnalele de durere ajung spre creier.
Prima este cea directă, iar a doua este mai lentă. În gerenral, există
două mari tipuri de durere fiziologică, anume durerile acute şi cele
cronicizate.
Durerile acute apar de obicei atunci când organismul resimte o agresiune
nouă de genul unei ciupitori, tăieturi, lovituri, etc, iar creierul va
reacţiona instananeu pentru a proteja întregul organism (de exemplu
atunci cînd cădem accidental şi ne rănim).
Durerile cronice sunt de obicei asociate unei răniri sau accidentări mai
vechi, resimţite atunci când locul este din nou atins, sau se schimbă
presiunea atmosferică.
Durerea acută, cea care apare în urma loviturilor, tăieturilor,
zgârieturilor, etc., este transmisă şi înregistrată prin intermediul
sistemului de nervi simpatic, care face la rândul lui parte din sistemul
nervos vegetativ.
Această reţea de nervi prezintă în piele nişte receptaculi foarte
sensibili care sunt situaţi în imediata apropiere a vaselor capilare.
Din acest motiv, orice traumatism soldat cu tăieturi sau lovituri, nu
doar că îl resimţim sub formă de durere acută, dar se soldează aproape
de fiecare dată cu sângerări sau vânătăi. În plus, zona afectată rămâne o
perioadă de timp sensibilă la durere sau atingere, într-un mod direct
proporţional cu gravitatea traumatismului. Fapt de care în continuare
responsabil acelaşi sistem de nervi simpatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu