Scandalul Thalidomidei şi dramele copiilor născuţi cu malformaţii
Prunc născut cu malformaţii la nivelul picioarelor.
sursa foto: Shutterstock
+ zoom
Galerie foto (5)
Ce este thalidomida ?
Pe scurt, thalidomida este un medicament cu efect sedativ folosit şi în
tratamentulul mielomului multiplu, o formă de cancer al măduvei osoase.
După ce în luna aprilie a anului 1954, compania farmaceutică germană
Chemie Grunenthal (în prezent activează sub numele Grunenthal GmbH) a
obţiunul toate licenţele medicale de profil, aceasta se pregătea de
lansarea cu surle şi trâmbiţe a unui medicament cu valenţe
nemaiîntâlnite.
După ce a început testele clinice în anul 1956, compania germană a
trecut doi ani mai târziu la producţia în masă a medicamenului
thalidomidă sub forma produsului Grippex, care mai conţinea alături de
acest component şi chinină, vitamina C, phenactină şi acid
acetylsalicitic. Cercetătorii companiei medicale amintite descoperiseră
că thalidomida avea şi un puternic efect antiemetic (adică era eficient
în situaţiile de vomă şi greţuri), fapt care-l făcea aplicabil şi în
tratamentul mahmurelii.
Prin urmare au mai scos pe piaţa internaţională un produs denumit
Contergan, care conţinea de asemenea thalidomidă. Condergan-ul a
beneficiat de campanii virulente de publicitate care-l descriau drept
„medicamentul minune” pentru insomnie, tuse convulsivă, răceli, migrene
şi stări de greaţă. Compania farmacologică Chemie Grunenthal a început
un nou val de promovare agresivă a celor două medicamente în circa 46 de
ţări în timp ce „garanta că produsul este pe deplin sigur pentru
gravide şi mame care alăptează, fără niciun efect negativ asupra mamei
şi copilului”.
Structura chimică a thalidomidului sursa foto: Shutterstock
Timp de patru ani de zile cât au fost pe piaţă, medici din toată
lumea l-au prescris liber ca pe un antidot nontoxic pentru insomnie şi
stări de greaţă.
Milioane de pacienţi l-au cumpărat. Timp de aproaape patru decenii,
această companie particulară a ţinut sub secret periculozitatea
medicamentelor incriminate, în timp ce a obţinut profituri substanţiale
din vânzarea sa.
Chiar înainte de a fi lansat, soţia unui angajat al companiei care se
tratase cu thalidomidă, tocmai născuse un copilaş fără urechi, dar şefii
companiei au ales să ignore acest caz. Timp de doi ani de zile, circa
un milion de germani s-au tratat cu medicamentele periculoase.
Când banii contează mai mult decât sănătatea
Dar la începutul anului 1959, au început să apară tot mai multe
relatări despre adulţi care se trataseră cu thalidomidă şi se
îmbolnăviseră brusc de nevrită periferică, o afecţiune care distruge
sistemul nervos. Cum profiturile erau pe val, Chemie Grunenthal a
suprimat orice informaţie, mituind în stânga şi în dreapta şi presând
prin toate mijloacele criticile care începeau să fie publicate în
jurnale medicale de profil.
Însă un medic obstetrician australian pe nume William McBride, împreună
cu medicul pediatru german Widukind Leinz bănuiau o legătură între
incindenţa crescută a avorturilor spontane şi naşterile copiilor cu
malformaţii şi medicaţia cu thalidomidă, după cum dr. Lenz demonstrase
în anul 1961. William McBride a fost de altfel premiat ulterior de către
prestigiosul L’Institut de la Vie din Paris pentru eforturile sale în
această direcţie. Chiar şi aşa, în faţa tuturor evidenţelor şi
reacţiilor furioase venite de pretutindeni, compania germană a refuzat
să retragă de la vânzare emdicamentul, menţinîndu-l pe pieţe încă patru
luni de zile, înainte să fie nevoită să-l retragă.
Ecografia unui fetus uman de trei luni de zile. sursa foto: Shutterstock
Însă răul era deja făcut, circa 100.000 de femei de pretutindeni luaseră
deja medicamentul, fapt care a provocat peste 90.000 de avorturi şi
circa 10.000 de copii născuţi malformaţi. În Marea Britanie spre
exemplu, medicamentul a primit licenţă de vânzare în anul 1958, iar din
multitudinea de copii malformaţi născuţi, doar un număr de 466 au
supravieţuit. În multe cazuri, membrele nu se dezvoltă firesc, la fel şi
ochii, urechile şi unele organe interne. Mulţi copii afectaţi de
medicaţie, au murit la scurt timp după naştere.
În prezent, mai trăiesc mai puţin de 3.000 de oameni, dintre
care circa 470 trăiesc în Marea Britanie. Între celelalte 50 de state
afectate de comercializarea medicamentelor epriculoase, se mai remarcă
Japonia, cu 300 de supravieţuitori, Canada şi Suedia, cu peste 100 de
oameni şi Australia, cu 45 de supravieţuitori. Guvernul Spaniei, spre exemplu, a recunoscut recent că şi aici s-a comercializat thalidomidă.
În ciuda evidenţelor clare, compania germană a încercat timp de decenii
să ţină ascunse dimensiunile dezastrului, alegând să plătească
despăgubiri pe viaţă (şi încă plăteşte) victimelor care la rândul lor
declară că sumele oferite de compania farmaceutică sunt de-a dreptul
derizorii şi nu acoperă cheltuielile speciale necesare unor oameni cu
asemenea probleme de sănătate.
Spre exemplu în anul 1950, compania a fost de acord să plătească suma de
28 milioane $ care urmau să fie depuşi într-un fond destinat tuturor
victimelor, în schimbul primirii de imunitate permanentă în faţa
legislaţiei germane de atunci. Însă când banii din fond s-au terminat,
guvernele germane s-au văzut nevoite să plătească despăgubiri
compensatorii, iar în anul 2009, Grunenthal a readăugat în fondul
respectiv suma de circa 60 milioane $. În afara compensaţiilor băneşti,
victimele au trebuit să aştepte aproape 50 de ani pentru a auzi scuzele
oficiale cerute de companie.
Dedesubturi naziste?
În data de 31 august 2012, Harald Stock, noul CEO al companiei germane a
coborât din sediul din Stolberg pentru a dezveli o statuie din bronz
ridicată pentru omagierea victimelor medicaţiei cu thalidomidă. Statuia
reprezintă o fetiţă suferindă, iar pe soclul statuii compania a pus o
placă în care îşi cere iertare tuturor victimelor, familiilor acestora
şi supravieţuitorilor lăcomiei fără scrupule. Scandalul avea însă să se
adâncească odată cu descoperirea unor legături dintre regimul nazist al
Germaniei şi conducerea companiei Chemie Grunenthal din anii în care s-a
fabricat şi lansat medicamentul periculos.
După ce războiul s-a încheiat, în anul 1946 familia Wirtz care se
ocupase anterior de producţia de săpunuri, parfumuri şi produse de
curăţat, a înfinţat compania buclucaşă care s-a dovedit a fi un rai
pentru oamenii de ştiinţă şi medicii care căutau cu disperare un loc de
muncă.
Între aceşti savanţi şi cercetători se aflau şi unii care colaboraseră
cu naziştii în cadrul sumbrelor experimente ale acestora. Însă faptul că
unii foşti membri ai Partidului Naţional Socialist fuseseră angajaţi de
Grunenthal nu constituia deloc o surpriză. Atraşi de înalta lor
pregătire şi profesionalism, companii grele americane precum Standard
Oil sau Du Pont menţinuseră relaţii comerciale cu regimul nazist chiar
în timpul războiului, şi nu s-au sfiit să recruteze imediat ce
conflagraţia s-a încheiat tot mai mulţi cercetători care cochetaseră cu
nazismul.
Constultul unei femei cravide aflată în ultima lună de sarcină. sursa foto: Shutterstock
Între cei angajaţi de Herman Wirtz, şeful post belic al Grunenthal a
fost Martin Staemmler, un mare susţinător al programului de „igienă
rasială” al naziştilor. În urma invaziei germane în Polonia acest
cercetător a lucrat pentru SS asupra populaţiei civile, alegând cine sî
trăiească şi cine nu.
La Grunenthal, Martin Staemmler era şeful direcţiei de patologie în
momentul în care thalidomida a început să fie vândut pe piaţă. Un alt
angajat cu rezonanţe sumbre al companiei farmaceutice era Hans
Berger-Prinz, care lucrase anterior cu Karl Brandt, medicul personal al
lui Hitler. În anul 1968, când conducerea companiei Grunenthal a fost
trimisă în judecată sub acuzaţii de neglijenţă medicală criminală care a
dus la mii de avorturi şi naşteri cu prunci malformaţi în urma vânzării
de Contergan, Hans Berger-Prinz a fost delegat să-şi apere compania în
instanţă.
Alt individ dubios sera doctorul Ernst-Gunther Schenck, singurul nazist
cu uniformă care şi-a găsit refugiu la Grunenthal. Cu toate că nu a fost
implicat în programul medical al aplicaţiilor thalidomide, pe vremea
când era inspector de nutriţie şi alimentaţie pentru SS, acesta a
inventat o proteină artificială cu care au fost hrăniţi sub formă de
test mai multe sute de prizonieri din lagărele de concentrare. Un
număr de 370 de prizonieri au decedat în urma consumului de cârnaţi din
această proteină experimentală. După ce a stat 10 ani în închisoare în
Uniunea Sovietică, Ernst-Gunther Schenck s-a întors în Germania unde
guvernul i-a interzis permanent să mai lucreze ca medic. Compania
farmaceutică Grunenthal i-a oferit în schimb o slujbă în laboratoarele
sale din Aachen...
Constultul unei femei cravide aflată în ultima lună de sarcină. sursa foto: Shutterstock
Însă figura centrală a procesului intentat companiei, s-a dovedit a fi
Heinrich Muckter. Pe timpul regimului nazist, acest individ lucra pentru
descoperirea unui vaccin contra tifosulul. Deoarece culturile cu bacili
de tifos nu pot exista în afara corpului uman, Muckter nu s-a sfiit să
injecteze deliberat cu tifos sute de prizonieri. Odată împolnăviţi, pe
prizonieri se puteau testa diverse variante de vaccinuri până era găsit
cel eficient. Muckter şi-a făcut astfel de cap la Auschwitz, Buchenwald
şi Groduo, la fel şi în Cracovia.
Vinovat de moarta a sute de prizonieri, capul lui Muckter era cerut de
autorităţile poloneze, doar că a avut un noroc uriaş: prins de americani
a fost deţinut pentru scurt timp de aceştia în Germania Federală. Ca un
făcut, compania Grunenthal l-a angajat şi pe acesta. Ajuns şef peste
echipa de cercetări din această companie particulară, lui Muckter i s-a
încredinţat conceperea unui medicament eficient pentru greţuri şi
migrene. Acesta a ales thalidomidul, cu toate consecinţele care urmau să
vină...
De fapt, Muckter s-a ales cu bonusuri grase în urma succesului iniţial al medicamentelor.
Situaţia nu s-a reglementat încă, multe procese fiind şi la această oră pe rol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu