Cine a fost Helen Duncan: „vrăjitoarea” lui Winston Churchill
„Reţetarul” clasic al unie şedinţe de spiritism
+ zoom
Galerie foto (7)
Sărăcie şi război
Tărâmul înceţoşat şi misterios al Scoţiei, unde la începutul secolului
trecut abundau încă miturile păgâne ale celţilor şi scoţilor, iar
credinţa în fenomenologia paranormal-ocultă era încă des întâlnită în
rândul oamenilor, a fost locul de baştină al controversatei Helen
Duncan. Aceasta s-a născut pe data de 25 noiembrie 1897 în Callander, un
orăşel din comitatul Stirling.
Conform mărturiilor celor apropiaţi, micuţa Helen ar fi prezentat certe calităţi de medium încă din copilărie. În timp
ce era la şcoală, fata a atras atenţia celor din jur în nu doar prin
intermediul unor serii de profeţii neşteptat de exacte, dar şi prin
comportamentul său, deseori isteric şi necontrolat.
Constelaţiile care alcătuiesc cele douăsprezece zodii
Viaţa sa a luat-o pe făgaşul care avea să o consacre chiar în timpul
Primului Război Mondial, când s-a măritat cu Henry Duncan, de formaţie
librar şi anticar, care a fost cel mai înfocat susţinător al
capacităţilor supranaturale ale tinerei sale soţii. În acele vremuri,
toată Anglia trecea printr-o perioadă austeră care a afectat în special
păturile sărace ale societăţii. Celebră deja pentru calităţile
remarcabile de medium, „scoţiana care vorbea cu morţii”, cum i se spunea
la început, Helen s-a decis să profite de darul său pentru a câştiga un
ban în plus.
În această direcţie, ea s-a decis să organizeze, contra cost,
evident, şedinţe publice de spiritism în prezenţa oamenilor pasionaţi de
acest subiect controversat. Cum la început era renumită doar
ca şi clarvăzătoare, Helen a intuit corect fascinaţia oamenilor pentru
comunicarea cu spiritele celor plecaţi dintre noi, astfel încât în anul
1926 îşi adăugase deja calitatea de medium.
Se pare că şedinţele sale de spiritism nu erau îndeajuns de bănoase
pentru asigurarea strictului necesar unei vieţi decente, astfel încât
noua senzaţie a vrăjitoriei şi magiei pe tărâm britanic se vede nevoită
să lucreze pe timpul zilei într-o fabrică de înălbitori pentru a-şi
întreţine cei şase copii pe care-i avea în acel moment (a avut în total
nouă copii)...
Între „vrăjeală” şi vrăjitorie...
În ciuda situaţiei nu tocmai roze, Helen Duncan a perseverat
angrenându-şi toată energia şi creativitatea pentru a performa şedinţe
de spiritism cât mai autentice. Curând, eforturile sale s-au încununat
de succes, şi tot mai mulţi oameni au început să o caute, o parte mânaţi
de pură curiozitate, în timp
ce ceilalţi erau convinşi de cei care fuseseră deja martori direcţi ai
demonstraţiilor aparent inexplicabile din timpul şedinţelor femeii
venită din negurile Scoţiei.
Şedinţele sale de spiritism deveneau din ce în ce mai bizare, deci
atractive. Acestea culminau prin manifestări stranii care cosntau din
materializarea a mari cantităţi de ecoplasmă care ieşeau din gura
femeii.
Ectoplasma din domaniul paranormalului este un termen specific care
descrie materializarea unei substanţe „exteriorizate” de medium atunci
când acesta intră în transa preliminară invocării spiritelor. Acest
material bizar apare şi se revarsă de obicei din gura persoanei cu rol
de medium şi este folosită de entităţile spirituale care îşi înfăşoară
în ea trupurile lor imateriale pentru a interacţiona cu lumea fizică,
palpabilă.
„Fantomele” flase făcute din pânză de tifon, care apăreau în preajma Helenei Duncan în timpul şedinţelor de spiritism
Conform magicienilor şi vrăjitoarelor, aşa numita ectoplasmă (a cărei
existenţă este negată serios de oamenii de ştiinţă) nu poate apare în
condiţii de zi sau de lumină puternică, căci se dezintegrează foarte
uşor. Gustav Geley, un fizician pasionat de cercetarea fenomenologiei
paranormalului ectoplasma ar avea o compoziţie foarte variată, uneori
vaporoasă, cel mai adesea ca a unei pânze păstoase sau a unei membrane
cu franjuri.
Faima Helenei Duncan a exoplodat începând cu anul 1928, moment în care
fotograful Harvey Metcalfe a efectuat mai multe fotografii în timpul
şedinţelor de spiritism conduse de Helen Duncan. Fotografiile au
surprins pe peliculă materializarea aşaziselor spirite, inclusiv
apariţia spiritului „Peggy” despre care d-na Duncan susţinea că este
ghidul său în tenebrosul labirint al lumilor astrale. De fapt acesta a
fost începutul necazurilor pentru femeia medium. Trei ani mai
târziu, Asociaţia Spiritiştilor din Londra, un for în care se cerceta
serios fenomenologia paranormală a descoperit cu stupoare că ectoplasma
materializată de Helen, era de fapt compusă din pânză de tifon, hârtie
şi albuş de ouă...
Unul dintre trucurile femei consta din înghiţirea acestui amestec, urmat
de regurgitarea materialului în timpul şedinţei, material prezentat
drept ectoplasmă, substanţa eterică asociată oricărei şedinţe de
spiritism clasice!
Pentru a demonstra faptul că totul nu este decât o escrocherie, membrii
Asociaţiei au rugat-o pe Helen să înghită o mică cantitate de albastru
de metilen înainte de şedinţele sale pentru a se dovedi odată pentru
totdeauna dacă materializează ectoplasmă, sau amestecul său obişnuit
urma să aibă inconfundabila culoare albastră a metilului.
O serie de obiecte folosite în şedinţele de spiritism
Încolţită, vrăjitoarea scoţiană a refuzat. Ba mai mult, a continuat netulburată să-şi vadă de treabă.
Astfel, în timpul unei şedinţe de spiritism din Edinburgh, pe când
spiritul unei fetiţe ar fi apărut în cameră, cineva a aprins lumina în
cameră, iar spiritul s-a dovedit a fi o păpuşă confecţionată din ciorapi
şi cârpe...
Membrii cercului de spiritism au chemat urgent poliţia iar Helen Duncan a fost amendată pe loc cu suma de 10 lire sterline.
Preocupările lui Churchill şi abolirea Legii Vrăjitoarelor
Incidentul nu a speriat-o pe Helen, care cu ajutorul soţului ei şi-a
reluat activitatea. Chiar dacă membrii Asociaţiei Spiritiştilor din
Londra au declarat-o escroacă, interesul de care se bucura spiritismul
în societatea britanică de atunci, precum şi cele câteva profeţii
nimerite de Helen Duncau, au readus-o rapid în interesul oamenilor.
În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Helen trăia în Porthsmout,
unde era şi Cartierul General al Flotei Militare Britanice, faimoasa
Royal Navy. Atunci a avut loc întâmplarea care a adus-o pe Helen în
atenţia lui Winston Churchill, cel mai faimos şi apreciat premier
britanic din istorie. În anul 1941, în timpul unei şedinţe obişnuite de
spiritism, în camera întunecată a apărut, pare-se, spiritul unui marinar
care a afirmat că tocmai murise alături de camarazii săi în timpul
sufundării unui vas de război intitulat Barham.
Conform
martorilor vizuali, pe boneta fantomei marinarului se puteau citi
însemnele navei sale- HMS „Barham”. Întâmplător sau nu, exact în aceiaşi
zi, vasul HMS „Barham” fusese scufundat în urma torpilării sale de
către submarinul german U-331 în apele Mediteranei. Conform politicii
dusă de Consiliul de Război Britanic, pierderea navei a fost oficial
dată publicităţii de-abia câteva luni mai târziu de la incident, pentru a
nu influenţa moralul populaţiei pe timp de război şi a duce în eroare serviciile secrete germane.
Despre soarta lui HMS „Barham” ştiau doar câţiva agenţi secreţi
britanici şi Churchill personal. Evident, autorităţile britanice s-au
sesizat după ce au aflat de rezultatul şedinţei de spiritism şi au
arestat-o pe loc pe Helen alături de alte trei persoane din publicul
său.
Duncan a rămas în custodia magistraţilor din Portsmouth, fiind acuzată
oficial sub secţiunea 4 a Actului de Vigilenţă, o lege din anul 1824,
sub acuzaţia de practicare a ghicitului viitorului, spiritismului şi
astrologiei.
Procesul s-a desfăşurat în secret deoarece forţele aliate se pregăteau
de debarcarea în Normandia, şi se temeau ca Helen Duncan, escroacă sau
nu, să nu afle cumva prin mijloace paranormale data şi locul debarcării
din Ziua Z. Cum prin aplicarea legii din anul 1824, Helen ar fi scăpat
doar cu o amendă modică, procurorul a cerut aplicarea punctului 4 din
celebrul Witchcraft Act din anul 1735, un cod de legi mult mai aspru în
privinţa vrăjitoriei.
Alături de gromovnice, pentagrama şi lumânările fac parte din „trusa” oricărui ocultist
Se pare că procurorul care i-a instrumentat cazul, a fost într-atât de
tributar tradiţiei conservator-victoriene încât a cerut condamnarea
femeii la moarte. Cum erau totuşi în Secolul 20, judecătorii au hotărât
pedeapsa cu închisoarea. Unii dintre cercetători şi istorici susţin că
această comutare în pedeapsa cu închisoarea pentru câteva luni ar fi
avut loc în urma intervenţiei lui Winston Churchill, el însuşi un
pasionat al ocultismului, membru în Ordinul Vechilor Druizi, o societate
ocultă, interesat printre altele de capacităţile paranormale ale
scoţienei. Aceiaşi istorici afirmă că în lunile în care a stat închisă,
Helen Duncan i-ar fi comunicat lui Churchill informaţii importante cu
privire la modul de desfăşurare al războiului, şi implicit sugestii
valoroase în cazul deciziilor şi acţiunilor ulterioare ale celui
supranumit „Buldogul” pentru tăria sa interioară şi dârzenia
proverbială.
Conform unor informaţii remise realtiv recent de către doi cercetători
din cadrul Societăţii Britanice de Studii asupra Fenomenelor Paranormal,
există documente conform cărora în timpul scurtei sale perioade de
detenţie, inclusiv mareşalul Hugh Downing, comandant al celebrei Royal
Air Force ar fiparticipat alături de Churchill la şedinţe de spiritsm în
celula Helenei!
Întâmplător sau nu, imediat după terminarea războiului, una dintre
primele măsuri luate de Churchill viza abolirea totală a „Legii
Vrăjitoarelor” după care fusese judecată şi condamnată protejata sa,
lege pe care marele om de stat o considera nedemnă, înapoiată şi
nepotrivită societăţii britanice. Legea a fost schimbată cu aşa numit-ul
Fraudulent Mediums Act, o serie de măsuri care condamnă şarlatania şi
escrocheria celor care obţin venituri materiale din activităţi precum
ghicitul. Witchcraft Act fusese iniţial formulat ca o culegere de legi
pe baza cărora să fie eradicată credinţa în vrăjitoare şi vrăjitorie.
Portretul lui Helen Duncan
Timp
de mulţi ani, opinia publică de pretutindeni credea că Helen Duncan era
ultima femeie din Marea Britanie care fusese condamnată sub acuzaţia că
era vrăjitoare. Adevărul era cu totul altul. La doar
câteva zile după condamnarea sa, apăruse o nouă acuzată. Pe numele ei,
Jane Rebecca Yorke, aceasta fusese de asemenea acuzată de vrăjitorie,
dar din cauza vârstei sale înaintate, a scăpat de închisoare în schimbul
plăţii unei amende modice.
Helen Duncan a fost eliberată din închisoare pe data de 22 septembrie
1944, şi din acel moment până în 1956, anul morţii sale, s-a ocupat
exclusiv de spiritsm şi „materializări” de ectoplasmă. Descendenţii săi
care o consideră nu doar ultima vrăjitoare a Angliei, ci şi o eroină
naţională, au lansat o campanie de reabilitare a numelui şi reputaţiei
sale, campanie care continuă şi în prezent.
http://www.descopera.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu