Aborigenii: cine sunt primii australieni din istorie?
Cântăreţ la didgeridoo, instrument tradiţional aborigen
+ zoom
Galerie foto (8)
De unde vin aborigenii ?
Spre deosebire de celelalte grupuri şi populaţii umane din restul lumii,
a căror descendenţă genetică în acele locuri este relativ cunoscută, se
pare că aborigenii au pătruns în Australia acum 40.000-60.000 de ani.
Există de fapt unii cercetători care afirmă că aceste grupuri de oameni
ar fi ajuns pe subcontinentul austral acum 120.000-150.000 ani, dar nu
există dovezi arheologice care să susţină această ipoteză.
De fapt, acum 40.000 de ani lumea era considerabil diferită de cea din
prezent, fie şi pe considerente climaterice şi geografice. O glaciaţiune
tocmai se sfârşise, dar existau încă uriaşe calote glaciare care se
extindeau mult zonelor circumpolare. De fapt aceste calote glaciare
făceau ca nivelul Oceanului Planetar să fie cu 120-180 metri mai scăzut
decât cel din zilele noastre. În consecinţă Australia avea o suprafaţă
mult mai mare decât cea din prezent, iar Insulele Noua Guinee şi
Tazmania făceau parte din subconinentul austral.
Un bătrân aborigen
De fapt, Australia de atunci era despărţită de Asia de o strâmtoare a cărei lăţime nu depăşea 128 kilometri. Probabil
cel mai puternic motiv care a determinat migraţia unor populaţii umane
din Insulele Indoneziene de atunci spre noul tărâm al Australiei a
constat pur şi simplu în marile incendii spontane de vegetaţie de pe
subcontinent, al căror fum a fost zărit de aceste comunităţi umane.
Faptul în sine, se pare că a declanşat primele valuri de migraţie în
Australia. Odată ajunşi aici, primii oameni s-au răspândit n principla
de-la lungul coastelor oceanice până în sudul Australiei, o parte din ei
ajungând şi în Tasmania de astăzi. În cele din urmă, cei care aveau să
se numească aborigeni au colonizat fiecare parte a noii lor patrii. Cu
toate acestea, chiar dacă aborigenii de astăzi provin dintr-o singură
populaţie iniţială, habitatele diverse în care au trăit au influenţat
puternic limba şi obiceiurile fiecărui subgrup distinct.
Pe baza acestui fapt, cercetătorii au identificat până în prezent peste
500 de subgrupuri separate de băştinaşi aborigeni, fiecare cu propria
limbă, clan şi teritoriu dar cu aceiaşi credinţă religioasă în ceea ce
ei înşişi numesc Timpul Visării.
Timpul sau Calea Visării ?
Cele peste 500 clanuri şi triburi de aborigeni pot fi clasificate în
două mari subgrupe distincte, anume acelea care trăiesc în interiorul
Australiei, şi cele care trăiesc în zona costieră. Separaţia dintre cele
două subgrupe, dată de divizarea geografică a acestora, a dus la
diferenţe şi între percepţiile oamenilor asupra naturii înconjurătoare
şi a credinţelor primare. Dar unele credinţe, precum cea în reîncarnare
sau în „Timpul Visării” erau acceptate de toţi aborigenii.
Timpul Visării se constituie într-un cumul de credinţe şi ritualuri
aferente caracteristic doar aborigenilor. Cercetătorii au evidenţiat
patru mari aspecte ale acestei religii arhaice:
-Anume viaţa propriuzisă, influenţa şi cultule strămoşilor, evoluţia
sufletului în decursul vieţii şi după moarte şi identificarea surselor
de energie şi putere pentru om.
Imaginea stilizată a Australiei, realizată în stil aborigen
Timpul Visării includea în acelaşi timp
toate aceste faţete, fiind un ansamblu de ptactici şi tehnici
spirituale arhaice care vizau de fapt transcenderea timpului şi
spaţiului. În această notă a percepţiei lor asupra timpului şi
spaţiului, aborigenii descriau timpul în sintagma „totul acum, o singură
dată” în loc de a percepe timpul ca pe ceva care se succede, care este
curgător şi liniar, cum o face omul modern.
Această percepţie se datora faptului că băştinaţii australieni
experimentau şi trăiau Timpul Visării ca pe o stare în care trecutul,
prezentul şi viitorul coexistau armonios în loc să se succeadă.
Cu toate că Timpul Visării pare a avea o puternică componentă mistică şi
misterioasă pentru mintea unui occidental, experimentarea şi practica
sa se bazau pur şi simplu pe observarea şi înţelegerea Naturii precum şi
a caracteristicilor definitorii ale relaţiilor inter-umane. Bunăoară,
pentru aborigeni, prezentul este nimic altceva decât rezultatul acţiunii
strămoşilor şi înaintaşilor, deci un prezent ideal este generat de
iubirea, grija şi faptele eroice ale tuturor înaintaţilor, de la părinţi
şi bunici, la cei mai îndepărtaţi strămoşi.
Pentru aborigeni, la fel ca pentru multe alte curluri şi populaţii
străvechi, faptele eroice ale strămoşilor erau mereu reamintite cu mare
respect şi consideraţie. Erau de fapt prezente în decursul vieţii de zi
cu zi, şi chiar calităţile personale sau caracterul fiecărui membru al
tribului îţi trăgeau energia şi puterea din cele ale strămoşilor.
Cântăreţa la didgerigoo
Aborigenii mai credeau că fiecare om are în sine un „ceva” care este
etern. Acea entitate-esenţă eternă exista înainte de naşterea
individului, şi lua naştere odată cu fiecare om. Omul urma să trăiască o
viaţă în interiorul acelui timp
din care a venit şi urma să se întoarcă. În spiritualitatea aborigenă,
viaţa şi moartea se împleteau armonios, până când spiritul omului se
întorcea în viaţa eternă din care apăruse.
Comorile nebănuite ale unor „primitivi”
Omul modern
este deseori tentat să adauge cu un aer superior-peiorativ eticheta de
„primitiv” oricărui om provenit dintr-o cultură străveche care a
supravieţuit până astăzi fără să evolueze în sens economico-tehnologic.
Nimic mai greşit!
Poate că aceşti oameni, în rândul cărora se remarcă şi aborigenii nu au
inventat corăbii, săbii, avioane, tancuri, bombe atomice sau telefoane
de ultimă generaţie, dar, de asemenea, poate că starea sufletului şi a
spiritului lor este mai evoluată decât a noastră.
De la primii antropologi încoace, toate studiile în acest domeniu au
demonstrat faptul că pentru a înţelege modul în care aceşti oameni se
văd pe sine şi lumea înconjurătoare, trebuie să renbunţăm la modul în
care noi vedem lumea , şi mai ales la raţionalizarea excesivă, o
deformare a gândirii de omul modern se face tot mai vinovat.
Bumeranguri vopsite cu motive geometrice şi simboluri tradiţionale aborigene
Toate studiile în acest domeniu au arătat că oamenii din culturile
străvechi trăiesc în mod natural ceea ce se cheamă „o stare mentală
nediferenţiată” în urma cărora au o percepţie mai corectă şi mai
realistă asupra lumii înconjurătoare, comparativ cu oamenii care provin
din civilizaţii supertehnologizate. Aceşti oameni trăiesc în mod firesc,
ceea ce psihologii moderni se chinuiesc să implementeze în vieţile
pacienţilor lor. Spre exemplu un aborigen nu are cum să se simtă izolat,
fobic, respins, depresiv, căci mintea şi sufletul său nu suferă
„rupturi” nici de indivizi, nici de societate şi nici de lumea
înconjurătoare.
Aborigenii nu îşi împart sau diferenţiază existenţa în viaţa religioasă,
viaţa socială, viaţa aritstică, timp liber sau viaţă intimă. Exemplul
acesta poate fi observat şi în cadrul altor culturi arhaice sau
tradiţionale din întreaga lume, unde actul religios, munca şi statul la
masă sunt activităţi puternic interconectate. Acesta este probabil şi
motivul pentru care în societăţile tradiţionale ale aborigenilor nu
existau fapte reprobabile precum furatul, violenţa, comportamentul
sexual aberant sau alte fapte cu caracter antisocial. Făptaşul era
alingat din trib, iar pentru el asta se constituia într-o pedeapsă mai
grea decât moartea.
Căci izolarea era de nesuportat pentru cineva vaenti dintr-o cultură în care legăturile sociale erau esenţiale. Spre
exemplu, primii aborigeni care au intrat în contact cu coloniştii
britanici, nu înţelegeau de ce după majorat sau terminarea studiilor,
copii acestora plecau de acasă să-şi trăiască vieţile departe de
familie. Din acest motiv, aborigenii i-au crezut pe albi un fel de
monştri care se fac vinovaţi de un păcat de neconceput. Anume acela în
care părinţii îşi lasă copii să-şi părăsească familia, iar copii ajung
de mici să-şi dorească să trăiască mai apoi departe de familie şi
rude...
Stânca Uhuru din Deşertul Australian este cel mai sacru loc pentru multe comunităţi de aborigeni
Starea mentală în care percepem aşa numitu-l „Aici şi Acum”, iar
trecutul este foarte aproape de prezent, este probabil cea mai naturală,
fundamentală şi sănătoasă stare a minţii. Este nimic altceva decât
starea pe care pruncul o simte înainte de naştere şi de dezvoltarea unor
concepte prin învăţare şi memorare. Ritualurile aborigene urmăreau
tocmai obţinerea unei astfel de stări mentale în urma căreia omul se
umplea de pace, linişte şi bucurie. Timpul Visării viza tocmai
redobândirea acestei stări existenţiale iniţiale.
Viaţa în timp era doar o simplă fază trecătoare, un mic popas în
Eternitate, popas care are început şi sfârşit. Viaţa în Timpul Visării
nu avea nici început şi nici sfârşit. Experimentarea acestei adevărate
religii trăite, fie prin ritual, fie prin vis era un fenomen natural în
viaţa individului. Cel care conştientiza pe deplin Timpul Visării nu
simţea niciun fel de separare între el însuşi şi linia sa de strămoşi.
Viitorul era mai puţin nesigur, deoarece individul simţea că viaţa sa
era asemeni unui fluid inseparabil de noţiunile de trecut şi prezent.
Astfel limitările Timpului şi Spaţiului deveneau din ce în ce mai
neclare.
Oamenii de ştiinţă au observat pe această care un misterios
fenomen pe care nu au putut să şi-l explice. Anume dacă ruda unui
aborigen aflată la mare distanţă de acesta se îmbolnăveşte sau păţeşte
ceva, aborigenul respectiv simte şi ştie instantaneu acest lucru.
Portretul lui Albert Namantijra, unul dintre cei maimari artişti şi oameni de cultură aborigeni
Pentru aborigenii de odinioară moartea nu semnifica deloc sfârşitul sau
despărţirea. Moartea era văzută ca o etapă prin care omul care a apărut
din Timpul Visării în existenţa terestră prin intermediul naşterii, se
reîntorcea acolo. Rudele decedate continuau să facă parte din
comunitate. Câteodată obişnuiau să apară în visele celor prezenţi pentru
a-i avertiza de necazuri iminente sau a le spune cum să-şi trateze
bolile.
Aborigenii cred de asemenea, că fiecare om îşi părăseşte sufletul în
timpul somnului pentru a reintra temporar în Timpul Visării. Aborigenii
sunt şi astăzi legaţi de lumea înconjurătoare într-un mod unic. Pentru
ei, natura înconjurătoare, deşertul, stâncile, pădurea, oceanul sunt
nimic altceva decât o exteriorizare a lumii interioare a fiecărui
individ.
Fiecare trib are propriul său teritoriu şi oamenii cred că în Timpul
Visării, fiecare linie de strămoşi a modelat teritoriul pe care urma să
trăiască urmaşii săi.
Viitor anticipat?
Precum multe alte culturi arhaice, băştinaşii Australiei sunt puternic
dependenţi de credinţele, pământurile şi spiritualitatea lor. De aici
îşi extrag vitalitatea, bucuria de a trăi şi identitatea. Acest aspect
îi face însă deosebit de vulnerabili faţă de influenţele exterioare care
le perturbă obiceiurile şi modul de viaţă.
Astăzi, aborigenii se confruntă şi cu alte probleme majore. Sub
presiunea exercitată de colonişti de-alungul timpurilor, mulţia borigeni
şi-au părăsit modul de viaşă tradiţional şi s-au mutat în suburbiile
marilor oraşe australiene. Dacă în secolele 18 şi 19,, aborigenii erau
deseori ucişi pe loc de coloniştii britanici din Australia, în seculul
20 politica uciderii pe loc a fost schimbată cu politica smulgerii
copiilor aborigeni din sânul familiei şi educarea lor forţată în şcoli
şi internate unde se urmărea eradicarea oricărei urme de cultură şi
limbă nativă.
Steadul naţiunii aborigene
Rata şomajului în rândul lor depăşeşte cifra de 40 %, deoarece
aborigenii sunt încă puternic discriminaţi pe criteriu rasial, motiv
pentru care mulţi patroni refuză să-I angajeze. Chiar şi poliţia
şi autorităţile ajung să-i discrimineze uneori. În multe locuri
barurile şi cluburile au sectoare diferite unde sunt serviţi aborigenii.
Recent s-au înregistrat totuşi unele progrese cu privire la situaţia lor
politică, progrese concretizate prin alegerea primei femei aborigene
membră în Parlament. Se pare însă că situaţia lor din prezent este
similară cu cea a populaţei de culoare dintre anii 1960-1970 din Statele
Unite, şi va mai trece o lungă perioadă de timp până când aborigenii
vor avea drepturi şi facilităţi identice cu ale populaţiei albe din
Australia.
Chiar şi în prezent autorităţile australiene refuză să dea înapoi
terenurile în care au trăit aborigenii înainte de sosirea britanicilor.
Lupta pentru drepturile lor continuă, iar recent, o uniune de aborigeni
intitulată Martu a reuşit să intre în posesia pământurilor deţinute de
strămoşii lor în vestul Australiei. Se pare că astăzi Timpul Visării se transformă încet dar sigur în Timpul Luptei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu