În abisul terorii: genocidul lui Pol Pot

Trimite pe email

Nicu Pârlog | 29.07.2013 |

1 Comentarii

Cranii ale victimelor genocidului cambodgian     (Foto: Shutterstock.com) + zoom

Galerie foto (9)

Genocidul din Cambodgia anilor 1975-1979, în cadrul căruia au fost executaţi aproximativ 1,7 milioane de oameni (25% din populaţia acestei ţări), a fost una dintre cele mai cumplite atrocităţi pe scară largă din secolul trecut. La fel ca în cazurile genocidului armean, genocidului de care s-a făcut vinovată Germania Nazistă, sau în situaţii asemănătoare de factură mai recentă, de genul masacrelor din Timorul de Est, Guatemala, fosta Yugoslavie sau Rwanda, regimul Khmerilor Roşii condus de Pol Pot a împletit ideologiiile extremiste cu animozităţile etnice şi dispreţul diabolic faţă de fiinţa omenească pentru a da naştere la represiune, dezastru umanitar şi nenumărate crime.

 

Cum a început totul

 

Din punct de vedere istoric şi politic, genocidul cambodgian vizează încercările liderului khmerilor roşii de a naţionaliza şi centraliza societatea cambodgiană compusă majoritar din ţărani cultivatori de pământ, cumva în termen foarte scurt, conform modelului agricol lansat de China Comunistă. Fapt care a dus la cel mai mare genocid uman din istoria Indochinei, genicid desfăşurat în decursul a nici patru ani de zile.

 

Cambodgia este o ţară din sud-estul Asiei, Peninsula Indochina, cu capitala la Phnom Penh. În anul 1953, fosta colonie franceză a devenit independentă, după aproape 100 ani de regim colonial. Odată cu declanşarea Războiului din Vietnam, Norodom Sihanuouk, primul ministru al Cambodgiei a adoptat o politică oficială de neutralitate faţă de conflictul din ţara vecină. Doar că premierul Sihanouk a fost înlăturat de la putere în anul 1970 de către o lovitură de stat militară condusă de generalul Lon Nol.

 

În anii precedenţi genocidului, populaţia Cambodgiei atingea cifra de peste 7 milioane de oameni, dintre care aproape toţi erau budişti practicanţi.

 

O inscripţie care comemorează locul a 86 gropi comune, cu 8985 victime    (Foto: Shutterstock.com)

 

Acţiunile şi măsurile regimului akhmerilor roşii care intră sub incidenţa genocidului, au început la scut timp după ce acesta a luat puterea în anul 1975 din mâinile guvernului condus de Lon Nol, şi au durat până în 1978,când  regimul lui Pol Pot a fost înlăturat de la putere de către vietnamezi.

 

Milioanele de crime au rezultat dintr-un climat politic brutal şi instabil, alimentat de mari tensiuni sociale. Această atmosferă de nelinişte din ţară, a apărut imediat după decolonizarea franceză a Asiei de sud-est, şi a continuat să devasteze regiunea până la finele anilor 80.

 

Cine au fost făptaşii

 

Evident, toţi cei care au avut vreo legătură cu regimul khmerilor roşii, cu deosebire soldaţii acestui regim cumplit. Gherilele khmerilor roşii au luat naştere în anul 1960, sub coducerea liderului Pol Pot, un individ şcolit în Franţa şi mare admirator al comunismului marca Mao Zedong.

 

Prin urmare, scopul khmerilor roşii era acela de a reconstrui Cambodgia din temelii, mai bine zis de la un ipotetic şi primitiv „An Zero”, în care absolut toţi cetăţenii să participe doar în proiecte rurale, alături de respingerea cu obstinaţie a oricărei influenţe occidentale, fie ea chiar şi de ordin tehnologic.

 

Una dintre închisorile unde erau torturaţi oponenţii regimului khmerilor roşii. Astăzi acolo este ameneajat un muzeu    (Foto: Shutterstock.com)

 

Pentru a-şi desăvârşi scopul, Pol Pot a împrumutat tactici şi metodologii ale chinezilor comunişti, alături de suportul Viet Cong-ului în instruirea şi înarmare trupelor sale, fapt care a dus naştere în scurt timp la apariţia unei formidabile forţe armate. În anul 1970, khmerii roşii au intrat în război civil cu  aşa numit-a Republică Khmeră, formată şi sprijinită mai apoi de americani, republică condusă de generalul Lon Nol.

 

Guvernul acestui general-politician şi-a asumat o direcţie pro-occidentală şi anti-comunistă, cerând retragerea forţelor nord-vietnameze din Cambodgia. În cele din urmă, gherilele lui Pol Pot au obţinut victoria în anul 1975. Sub conducerea lui Pol Pot, khmerii roşii erau gata de misiunea asumată:

 

-Reconstruirea Cambodgiei din temelii după model maoist cu orice preţ. Acest „cu orice preţ” a fost transformat în politica extremistă de stat care a deschis drumul atrocităţilor (unele de-a dreptul indescriptibile) din genocidul care avea să arunce ţara în disperare şi distrugere fără precedent.

 

Victimele şi desfăşurarea faptelor

 

Pentru a-şi atinge idealul comunist de orientare maoistă, khmerii roşii credeau că toţi cambodgienii trebuiau să renunţe urgent la toate slujbele şi ocupaţiile care nu aveau legătură cu agricultura. Practic toţi oamenii din ţară (evident, cu excepţia liderilor kmerilor roşii şi a membrilor propriilor familii) trebuiau să muncească ca ţărani într-una din uriaşele ferme colective. Oricine se opunea acestei măsuri trebuia eliminat urgent.

 

S-au alcătuit astfel adevărate liste ale „potenţialilor oponenţi ai regimului”, liste care nu includeau doar intelectualii, persoanele cu o educaţie medie sau înaltă, dar şi oricare alte categorii profesionale cu excepţia agricultorilor, precum călugării, credincioşii practicanţi de orice religie, etnicii chinezi, vietnamezi, thailandezi, precum şi cetăţenii cambodgieni care aveau prin arborele genealogic vreun străin.

 

Fervoarea nebună a khmerilor roşii nu s-a limitat la atât, căci aceştia arestau şi interogau orice membru al lor bănuit că le-ar trăda scopurile. Astfel simplul act de supravieţuire în Cambodgia acelor ani era determinat de un singur aspect: priceperea la munca câmpului a oricărui cetăţean indiferent de vârstă, sex sau stare de sănătate. Aşadar, toţi cambodgienii infirmi, bolnavi, precum şi copii prea mici pentru munca grea din agricultură, au avut cumplit de suferit...

 

Grădina Muzeului Genocidului Tuol Sleng    (Foto: Shutterstock.com)

 

În acelaşi timp, vecinul Vietnam era angajat într-un război pe toate fronturile între nordul comunist şi sudul sprijinit de Statele Unite, prin urmare sub fostul regim al generalului Nol, Cambodgia devenise şi un câmp de bătălie pentru cele două forţe combatante din ţara vecină. Înainte de regimul Nol, ţara păstrase o neutralitate relativă faţă de războiul civil din Vietnam. Când regimul Nol a luat puterea, trupele americane s-au deplasat libere prin Cambodgia pentru a-şi continua atacurile asupra Viet Cong-ului.

 

Ca un rezultat direct al acestor manevre militare, circa 750.000 de cambodgieni au murit ca urmare a raidurilor bombardierelor americane care au aruncat bombe cu fragmentaţie şi bombe cu napalm asupra satelor şi zonelor unde bănuiau că se ascund trupele nord-vietnameze care acţionau în Cambodgia. Masivele bombardamente americane nu au făcut decât să aducă mai mulţi recruţi pentru trupele lui Pol Pot.

 

Una dintre camerele de tortură    (Foto: Shutterstock.com)

 

În plus, comunismul promis de către acest dictator aducea o imagine mult dorită de pace, speranţă şi reconciliere naţională pentru Cambodgia. Astfel, la nivelul anului 1975, gherilele lui Pol Pot aveau în rândurile lor peste 700.000 de luptători. Însă imediat după preluarea puterii, în ţară s-a dezlănţuit iadul. Guvernul lui Pol Pot a confiscat şi controlat toate proprietăţile particulare.

 

 Sub ameninţarea pedepsei cu moartea, toţi cambodgienii au fost forţaţi să-şi părăsească casele şi satele pentru a intra în uriaşele cooperative agricole naţionale. Cei bolnavi, handicapaţi locomotor, cei prea tineri sau prea bătrâni ca să poată merge pe picioarele lor către fermele colective au fost ucişi pe loc. Cei care au refuzat să meargă, la fel cu cei care s-au opus noului regim, au fost de asemenea ucişi instantaneu fără niciun proces. Oamenii din toate oraşele au fost duşi cu forţa în mediul rural.

 

Toate drepturile civile şi cetăţeneşti au fost abolite într-o singură zi. Familiile nu mai aveau drept să-şi crească copiii, partidul comunist al khmerilor luându-le copiii pentru a-i plasa în diferite tabere de muncă. Fabricile, şcolile, universităţile, spitalele, pieţele, magazinele şi absolut toate proprietăţile private au fost închise sau confiscate.

 

O placă comemorativă ataşată unui copac de care erau legaţi şi bătuţi copiii    (Foto: Shutterstock.com)

 

Toţi proprietarii, patronii şi chiar angajaţii lor au fost ucişi alături de membrii propriilor familii. Asanarea aberantă a societăţii cambodgiene, era în plină desfăşurare conform directivelor lui Pol Pot.

 

Toate religiile au fost interzise cu desăvârşire. Templele budiste, misiunile creştine, moscheile au fost imediat incendiate, iar orice om bănuit că se roagă era împuşcat instantaneu. Cu toate că ura rasială a alimentat şi genocidul cambodgian, majoritatea crimelor odioase au fost inspirate de propaganda extremistă a unei imediate transformări comuniste a societăţii. 

 

În acele timpuri, în Cambodgia erau împuşcaţi inclusiv cei care ştiau o limbă străină, ba chiar şi oamenii care purtau ochelari de vedere sau rădeau şi plângeau în public.

 

Unul dintre sloganurile khmerilor roşii ilustra cum nu se poate mai bine ideologia criminală a lui Pol Pot:

 

„Dacă te păstrăm în viaţă, nu ne aduci niciun profit, dacă te ucidem, nu ne aduci nicio pierdere”.

 

Cambodgienii care au supravieţuit iadului acestor epurări fără precedent în istoria lumii au devenit truditori fără plată, care munceau pentru raţii minime de hrană. Au fost forţaţi să trăiască în uriaşe case comune, asemănătoare cumva cu nişte imense cazărmi militare. 

 

Iadul a continuat până când Vietnamul comunist a invadat Cambodgia şi a alungat regimul lui Pol Pot.

 

Ce a urmat după...

 

Cambodgia era o ţară în colaps sub noul regim impus de vietnamezi. Economia dispăruse sub Pol Pot, iar societatea era în comă, cu toate categoriile sociale şi profesionale dispărute în genocid, Odată ce ţara căzuse sub controlul vietnamezilor, era stopată din faşă orice formă de ajutoare trimisă de ţările occidentale.

 

Cu toate acestea, în anul 1980, Statele Unite şi Marea Britanie au oferit asistenţă financiară şi militară khmerilor roşii aflaţi acum în exil, după ce aceştia promiseseră căse vor opune comunismului şi vietnamezilor. Ocupaţia vietnameză şi ameninţarea continuă a gherilelor khmerilor roşii au aruncat Cambodgia în sărăcie şi mizerie până la retragerea totală a vietnamezilor din anul 1989.

 

Monument comemorativ al victimelor genocidului lui Pol Pot    (Foto: Shutterstock.com)

 

În luptele dintre anii 1978-1989, alţi 14.000 de civili cambodgieni şi-au pierdut viaţa. În anul 1991 s-a semnat în sfârşit un acord de pace, urmat de reinstalarea budismul ca religie oficială a statului. Primele alegeri democratice din istoria ţării au avut loc în anul 1993.

 

Pe data de 25 iulie 1983 Comitetul de Studiere a Regimului Pol Pot a redactat raportul său final asupra genocidului.

 

Aproximativ 1,7 milioane de oameni au fost executaţi pe loc, iar un total de 3. 314.768 oameni şi-au pierdut viaţa din cauza lui Pol Pot.  Începând cu anul 1995, numeroase gropi comune au început să fie descoperite în toată Cambodgia.

 

Mulţi dintre făptaşi au fost însă ucişi în luptele cu vietnamezii, sau au fost lichidaţi chiar de proprii tovarăşi comunişti khmeri.

 

În anul 1997, Pol Pot a fost în sfârşit arestat chiar de către membri ai khmerilor roşii. Aceştia i-au regizat un proces în urma căruia a fost găsit vinovat şi a fost condamnat pe viaţă la...arest la domiciliu!

 

Pol Pot a fost prieten apropiat cu Nicolae Ceauşescu    

 

Cu toate acestea, Pot a murit liniştit în anul 1998 în timp ce dormea lângă nevastă în propriul pat din propria casă. Medicii legişti au declarat că Pol Pot, cu siguranţă unul dintre cei mai sângeroşi dictatori din lume a decedat în urma unui atac de cord petrecut în somn.  Deşi guvernul cambodgian a cerut o autopsie oficială, apropriaţii fostului dictator i-au încinerat trupul după care i-au aruncat cenuşa în cea mai apropiată pădure.

 

Indicator asupra unor gropi comune    (Foto: Shutterstock.com)

 

 Gherilele khmerilor roşii i-au supravieţuit doar un an, fiind desfinţate în 1999.

 

În prezent, Cambodgia se bucură de o stare de relativă linişte internă. Economia este susţinută în mare parte de industrie şi turism, autorităţile declarând că peste 1,7 milioane de turişti străini au vizitat ţara în decursul anului 2006. Pe baza mai multor rapoarte, corupţia locală este cel mai mare impediment în refacerea şi dezvoltarea ţării.

 

O problemă minoră, dacă luăm în considerare trecutul sângeros al Cambodgiei