Schimbul Columbian - fenomenul care a făcut lumea aşa cum o cunoaştem azi
Schimbul Columbian
+ zoom
Galerie foto (9)
Schimbul Columbian, sau Marele Schimb, denumeşte transferul de specii de vieţuitoare, de populaţii umane, de tehnologii, de idei care a urmat descoperirii Americii de către Cristofor Columb, în 1492.
Început în urmă cu peste o jumătate de mileniu, Marele Schimb continuă şi astăzi şi rămâne unul dintre cele mai importante procese transformatoare din istoria lumii, influenţând profund agricultura, ecologia, cultura, demografia...
E într-adevăr greu de spus cum ar fi arătat planeta noastră dacă acest
schimb n-ar fi existat, într-atât de însemnată a fost contribuţia sa la
prefacerea lumii - de la la remodelarea ecosistemelor la transformarea
realităţilor sociale pentru grupuri mari de oameni, de la vehicularea
unor boli la schimbarea unor mentalităţi.
Astăzi, se ştie că nu Cristofor Columb şi oamenii din echipajul său au fost primii europeni care au ajuns în America; aventura
transatlantică fusese întreprinsă cu succes cu altă jumătate de mileniu
mai devreme, probabil în anul 1000, de către vikingi, care au
întemeiat cel puţin o aşezare pe coastele insulei Newfoundland, în
nordul Atlanticului. Dar colonizarea vikingă a fost de scurtă durată,
iar aventura lor - neconsemnată în documente oficiale, ci doar în
poemele tradiţionale (saga) - a rămas aproape necunoscută până
de curând şi n-a avut urmări importante. Aveau să mai treacă aproape 5
secole până când europenii să ajungă din nou în America. De data
aceasta, însă, impactul a fost extrem de puternic şi şi a avut
consecinţe serioase.
De-a lungul celor 5 secole care au urmat, între continentele Lumii Vechi
şi Lumea Nouă au avut loc transferuri în ambele sensuri. Plante şi
animale, mase mari de oameni, tehnologii de tot felul, chiar şi boli
infecţioase, precum şi idei, concepţii, mentalităţi, au traversat
Atlanticul într-un sens şi în celălalt, iar acest fenomen se petrece şi
în ziua de azi, chiar dacă sub forme mai puţin evidente decât în trecut.
Marele Schimb vegetal
Poate cele mai vizibile urmări ale acestui transfer sunt influenţele
americane în bucătăria lumii. Cultura culinară a unei mari părţi a lumii
ar fi complet diferită de ceea ce cunoaştem azi, dacă n-ar fi existat
Marele Schimb. Închipuiţi-vă bucătăria italiană fără sosul de roşii,
bucătăria ungurească fără boia de ardei, bucătăriile nordice fără
cartofi sau bucătăria noastră, românească, fără mămăligă şi iahnie de
fasole! Şi totuşi, aşa ar fi fost, dacă nu era fatidica întâlnire de
acum 500 de ani, care a declanşat Marele Schimb.
Roşiile, ardeii, cartofii, fasolea, porumbul, ca şi dovleacul,
floarea-soarelui, cacao şi alte câteva zeci de plante alimentare au
trecut oceanul de la vest spre est, împământenindu-se care unde a găsit
condiţii bune, în Europa, Africa şi Asia şi devenind, în multe cazuri,
culturi tradiţionale şi alimente de bază ale bucătăriei ţărilor din
Lumea Veche. Porumbul, baza mămăligii noastre neaoşe, este una dintre
aceste plante mult mai noi decât par. El a început să fie cultivat în
Ţările Române în secolul al XVII-lea, înlocuind meiul - „materia primă” a
mămăligii de până atunci - şi devenind atât de „al nostru”, încât mulţi
se miră aflând că nu-l cunoaştem decât de vreo 300 de ani.
Diverse alte plante exotice, ajunse mai recent prin magazinele şi
farfuriile europenilor, încă necultivate aici, dar importate, au şi ele
de-a face cu Schimbul Columbian. Avocado, agave, amarantul, quinoa - o
pseudocereală foarte la modă în prezent -, caju, arahidele, cartofii
dulci, fructul pasiunii - toate sunt originare din Americi; ştim despre
ele şi le folosim doar datorită Marelui Schimb, care continuă şi azi.
Nu numai plantele alimentare au trecut Atlanticul din America în Lumea
Veche, ci şi alte produse de origine vegetală. Cauciucul, de pildă -
cauciucul natural -, este produs din seva lăptoasă a unor copaci
sudamericani, sevă care se solidifică în contact cu aerul. (Mult timp a
fost singurul tip de cauciuc cunoscut şi utilizat. Datorită cererii mari
de cauciuc, chimiştii au reuşit, în secolul al XIX-lea, să pună la
punct procedee de fabricare a cauciucului sintetic, un material de
importanţă excepţională în economia de azi.) Iar tutunul, răspândit azi
pe toate continentele locuite de om, este şi el originar din America.
Transferul a fost însă bidirecţional; nici vorbă ca Americile să fi dat
Lumii Vechi de toate şi să nu fi primit nimic în schimb. Au primit, şi
mai primesc încă, atât lucruri bune, cât şi rele.
Ca să rămânem la plantele alimentare: varza, orezul, grâul şi secara,
ceapa şi usturoiul, piersicile, nucile şi pepenii, portocalele,
strugurii, cafeau şi multe, multe alte plante bune de mâncat au
reprezentat aspectul „invers”
al schimbului început acum 5 veacuri, ele trecând oceanul, din Europa,
Asia şi Africa, spre Americi, unele dintre ele stând la temelia unor
recolte principale în ţări nord-, sud- şi central-americane. Portocalele
şi piersicile cu care se mândreşte azi California nu ar fi putut exista
acolo fără Marele Schimb; tot aşa, cafeaua - pentru care unele ţări din
America de Sud şi Centrală sunt renumite, provine din Africa şi Asia şi
a fost aclimatizată aici, unde existau condiţii bune de cultură,
devenind una dintre cele mai importante mărfuri de export ale ţărilor cu
pricina.
Capre contra cobai
Animalele sunt şi ele o parte extrem de importantă mai Schimbului
Columbian. Înainte de venirea europenilor, populaţiile Americii nu
cunoşteau calul, după cum nu cunoşteau nici vacile, oile şi caprele,
gâştele şi găinile ori mistreţii. Toate aceste specii - şi altele - au
fost aduse în Americi de europeni, în anii care au urmat descoperirii
Lumii Noi de către Columb. În schimb, lamele alpaca - erbivore crescute
pentru lâna lor - sunt originare din America de Sud şi dacă au ajuns să
fie crescute azi şi în Europa, prin unele ferme - mai ales în Marea
Britanie - acesta este un aspect al Marelui Schimb.
Şi cobaii, simpaticele rozătoare utlizate ca animale de laborator, iar
mai recent ca animale de companie (sunt cele care se vând sub numele de
porcuşori de Guinea) sunt, de asemenea, originare din America de Sud şi
au trecut oceanul - la câteva secole distanţă - ca urmare a
evenimentului din 1492. Tot aşa, şi curcanul, azi o pasăre domestică
foarte răspândită în Europa, provine din curcanii sălbatici ai Americii
de Nord.
Ca orice lucru, schimbul de specii a avut laturile sale bune şi pe cele
rele. Europenii au motive să se bucure că au acces la gustoasa carne de
curcan, dar mult mai puţine motive să se bucure de faptul că invazia
nurcii americane (vizon), de pildă, a contribuit la decimarea nurcii
europene (ajunsă azi o specie ameninţată). Schimbul de plante şi animale
continuă şi în ziua de azi şi se înfăţişează de multe ori tocmai sub
acest aspect - al apariţiei unor specii alogene (străine), invazive,
care în multe cazuri pun probleme agriculturii şi deranjează echilibrul
ecosistemelor naturale.
Boli, tehnologii şi alte aspecte ale Marelui Schimb
Apoi, sunt bolile - şi ele un element extrem de important al Schimbului
Columbian. S-a spus adesea că marinarii lui Columb sunt cei care ar fi
adus în Europa sifilisul, boală pe care o contractaseră de la
populaţiile amerindiene, care însă aveau, se pare, o imunitate mai bună
la această maladie. Lucrurile nu sunt nici pe departe stabilite limpede,
deoarece se tot descoperă dovezi pro şi contra
ale faptului. În schimb, e cât se poate de clar că europenii au dus cu
ei în Americi boli devastatoare, care au avut un efect cumplit asupra
unor populaţii amerindiene. Variola (vărsatul negru), boală azi
eradicată, dar care acum o jumătate de mileniu bântuia cu furie prin
Europa, îi desfigura pe mulţi, dar nu ucidea un număr atât de mare de
oameni. În schimb, în America, unde populaţiile locale nu aveau niciun
fel de imunitate împotriva acestei boli necunoscute lor, variola a avut
un efect îngrozitor, omorând sute de mii de oameni în epidemii de o
intensitate înspăimântătoare. Specialiştii care au studiat fenomenul
Schimbului Columbian sub aspectul patologiilor implicate consideră că
agenţii patogeni a zeci de boli au fost transferaţi în acest fel din
Lumea Veche spre cea Nouă, printre aceste maladii numărându-se varicela,
pojarul, difteria, tusea convulsivă, ciuma bubonică, holera, malaria,
scarlatina, tifosul, febra tifoidă ş.a.
Prin contrast, numărul bolilor transferate invers, din Americi în Lumea
Veche, este uimitor de mic: sunt recunoscute ca atare boala Chagas (sau
tripanosomiaza americană, o boală produsă de infestarea cu un protozoar
transmis prin înţepătura unor specii americane de ploşniţe) şi celebrul
sifilis, în privinţa căruia, totuşi, am mai spus-o, lucrurile nu sunt
definitiv lămurite.
Acest dezechilibru este destul de surprinzător. O posibilă explicaţie ar
fi faptul că, în Lumea Nouă, oamenii trăiau de mai puţin timp în
aşezări dens populate - oraşe -, în comparaţie cu cei din Lumea Veche.
De asemenea, populaţiile amerindiene creşteau un număr mic de specii de
animale domestice şi, astfel, aveau mai puţine boli în comun cu aceste
animalele, în vreme ce oamenii Lumii Vechi creşteau numeroase specii de
animale, de multă vreme domesticite; or, acestea sunt o sursă bogată de
microorganisme patogene, care în unele cazuri pot infecta şi oamenii
(virusul gripei porcine este un exemplu bun în acest sens).
Marele Schimb nu s-a mărginit însă la specii de vieţuitoare, fie ele
animale, plante, bacterii sau virusuri. Tehnologiile au făcut şi ele
obiectul transferului între cele două lumi, una remarcabilă fiind cea
legată de vehiculele cu roţi. Se spune adesea că popoarele precolumbiene
nu cunoşteau roata; totuşi, descoperirea recentă a unor jucării cu
rotiţe, datând din epoca precolumbiană, arată că se apropiaseră mult de
acest concept. Ceea ce nu cunoşteau ei, de fapt, era transportul cu
vehicule cu roţi, pe care oamenii Lumii Vechi îl inventaseră şi îl
foloseau de milenii. Cauza ar fi fost, după părerea antropologilor,
inexistenţa în America precolumbiană a unor animale domestice de povară
capabile să tragă asemenea vehicule. În Lumea Veche, caii şi boii erau
„motoarele” vii ale carelor şi trăsurilor; populaţiile amerindiene, în
schimb, nu aveau asemenea animale. Singurul animal de povară din Americi
era lama sud-americană, dar aceasta era de dimensiuni destul de mici,
incapabilă să tragă încărcături grele, iar aria ei de răspândire a rămas
multă vreme limitată la zonele muntoase din Anzi. Prin urmare, marile
civilizaţii precolumbiene nu cunoşteau transportul cu căruţe şi alte
vehicule cu roţi, o invenţie care impulsionase atât de mult dezvoltarea
economică şi, consecutiv, şi culturală, a Lumii Vechi.
Ca urmare a Schimbului Columbian, această tehnologie - cu siguranţă una
dintre cele mai importante născocite vreodată - a ajuns în cele două
Americi, iar urmările au fost spectaculoase şi dramatice, la scara
istoriei: cucerirea şi colonizarea, de către populaţiile de origine
europeană, a marilor întinderi ale Americii de Nord s-a făcut, într-o
primă fază, cu ajutorul cailor şi al căruţelor.
La fel, praful de puşcă şi armele de foc - tehnologii necunoscute
populaţiilor amerindiene la vremea când Columb a ajuns în America - au
contribuit în felul lor la scrierea istoriei lumii: i-au ajutat pe
europeni să cucerească teritoriile Americilor, cu preţul unor conflicte
dure şi al masacrării populaţiilor locale de nativi americani, o poveste
sângeroasă şi tristă care face parte din drumul spre alcătuirea de
astăzi a lumii.
Tot un capitol trist şi dureros al poveştii multiseculare a Marelui
Schimb este cel despre modul în care europenii şi descendenţii lor au
înfiinţat în cele două Americi plantaţii de bumbac, de trestie de zahăr
etc., care au devenit profitabile datorită muncii sclavilor,
încurajându-se astfel comerţul cu fiinţe umane smulse din mediul lor şi
duse în robie peste ocean.
Comerţul cu sclavi de origine africană a avut, la rândul lui, consecinţe greu de anticipat, printre altele în plan religios.
Una dintre consecinţele Schimbului Columbian, în plan cultural, a fost
răspândirea catolicismului pe teritorii enorme, în ceea ce numim azi
America Latină, dar catolicismul lationo-american nu este peste tot
acelaşi. În Brazilia, de pildă, fenomenul religios este unul aparte,
uluitor şi fascinant: acolo avem de-a face cu un sincretism - îmbinarea
unor credinţe de variate origini într-un ansamblu surprinzător de bine
închegat. Spiritele pădurii amazoniene, sfinţii catolici şi practicile
magice africane coexistă într-un conglomerat complex, zăpăcitor la prima
vedere, dar coerent, consolidat prin trecerea timpului.
Cum stau lucrurile azi?
Pe urmele fenomenului declanşat în urmă cu 5 secole, schimbul între
emisfera vestică şi estică a Pământului continuă. Noi specii de plante
şi animale ajung dintr-o parte în celalaltă a planetei, uneori cu
consecinţe neplăcute, fie că e vorba despre specii care produc
dezechilibre în ecosistemele sălbatice, fie despre (noi) dăunători
agricoli ori forestieri.
Chiar şi ceea ce unii numesc „americanizarea” modului de viaţă este,
într-un fel, o urmare tardivă a evenimentului din 1492, un aspect al
transferurilor culturale prilejuite de acesta. Însă, în realitate,
influenţele se fac simţite în ambele sensuri şi efectele pe termen lung
sunt extrem de complexe.
Cei plecaţi peste Atlantic la sfârşitul secolului al XV-lea şi în
cursul secolului următor erau mânaţi de interese economice, politice şi
religioase; plecau cu gândul să găsească resurse preţioase, să extindă
un imperiu şi să-i convertească pe cei numiţi de ei „păgâni”. Dar
consecinţele acestor călătorii transatlantice au depăşit tot ce şi-ar fi
putut imagina vreodată un om al acelor vremuri. Ireversibile şi vaste
la scara planetei, efectele Marelui Schimb se perpetuează în timp,
influenţând profund mersul civilizaţiei umane. Nimeni n-ar putea spune
cum ar fi arătat lumea noastră de azi dacă, în urmă cu cinci veacuri, un
navigator temerar n-ar fi pornit pe ocean în căutarea bogăţiilor
Indiilor - fără a găsi ceea ce căuta, dar găsind, în schimb, ceva ce nu
căutase -, întâlnind în drum un continent despre care nu ştia nimic şi
descoperind astfel Lumea Nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu