Sa fi venit, totusi, viata din cer?
Sa fi venit, totusi, viata din cer?
Sa fi venit, totusi, viata din cer?
+ zoom
Galerie foto (1)
Termenul de panspermie si teoria insamantarii
Pamantului cu germeni extraterestri nu sunt noi. Ambele reprezinta
creatii ale filosofului grec Anaxagoras, care, ca toti contemporanii
sai, credea ca a crea viata din materia neinsufletita este un privilegiu
al zeilor. De aceea, sustinea el, viata n-ar fi putut ajunge pe Pamant
decat venind de undeva de departe, dintr-un spatiu locuit de
divinitatile creatoare. Dupa cum se vede, panspermia lui Anaxagoras
tinea si de o credinta creationista, iar daca astazi termenul a fost
pastrat, intelesul sau este totusi diferit de cel din Antichitatea
greaca. Adeptii moderni ai panspermiei (numita, cu un termen mai actual,
exogeneza) considera ca viata a aparut pe Terra din niste forme
precursoare, transportate de meteoriti sau de praful cosmic. Moderatii
sustin ca e posibil sa nu ne fi venit niste vietuitoare de-a gata, de
pilda organisme unicelulare primitive, ci doar anumite molecule organice
care stau la baza materiei vii; acestea ar fi putut aparea pe alte
corpuri ceresti si, ajunse pe Pamant, au gasit conditii propice pentru a
lua parte la un proces ce a avut ca rezultat ivirea primelor
vietuitoare. La capatul opus al spectrului, aripa radicala a
simpatizantilor acestei teorii sustine chiar varianta insamantarii
intentionate a Pamantului cu germeni ai vietii, de catre o civilizatie
extraterestra mult mai avansata decat cea a pamantenilor.
Cercetari recente arata ca viata a aparut pe Pamant
repede, la cateva sute de milioane de ani dupa formarea planetei (care
ar fi avut loc acum cca 4,5 miliarde de ani); or, spun adeptii
panspermiei, e imposibil ca lucrurile sa fi mers atat de rapid, sa se fi
trecut de la materia anorganica inerta la materia vie intr-un timp atat
de scurt, doar prin mutatii intamplatoare si prin selectie naturala.
Mai plauzibil este ca Terra sa fi primit din spatiu ingredientele
necesare, macar „semipreparate“, sub forma unor molecule organice
complexe. Dar de unde ar putea proveni „germenii vietii“? Cunoastem
cateva corpuri ceresti care, dupa cercetarile de pana acum, ar fi putut
gazdui candva forme de viata. Dupa informatiile culese de vehiculul
martian Rover, trimis de NASA, pe Marte ar fi existat candva apa.
Europa, unul dintre satelitii lui Jupiter, pare a fi constituit in buna
parte din apa lichida. Titan, cel mai mare dintre satelitii lui Saturn,
este bogat in compusi organici. Si acestea sunt doar cateva dintre
corpurile ceresti pe care e posibil sa existe sau sa fi existat viata.
Sunt destul de aproape de noi si au fost investigate. Cand te gandesti
la miliardele de planete departate si necunoscute, nu pare deloc
imposibil ca de pe una dintre ele sa fi pornit cele dintai organisme sau
macar cateva molecule organice care, dupa o lunga odisee prin
nemarginire, sa fi nimerit, intr-o buna zi, pe o planeta calduta,
ospitaliera, pe care, departe de a pieri, au prosperat si au evoluat
intr-un chip uimitor.
Intrebare: ar putea un organism viu sa
supravietuiasca unei calatorii interplanetare? Raspuns: de ce nu? Exista
astazi pe Pamant organisme incredibil de rezistente la factori de mediu
deosebit de agresivi. Asemenea organisme, care poarta numele sugestiv
de extremofile, sunt in general bacterii. Unele traiesc intr-un mediu
extrem de acid, altele in medii foarte alcaline. Unele isi duc viata in
apele fierbinti ale izvoarelor termale submarine, altele in apele
oceanice de pe fundul Gropii Marianelor, la 11.000 de metri adancime si
la o presiune uriasa. Deci este evident posibil sa existe microorganisme
care sa supravietuiasca si conditiilor dure presupuse de o calatorie
prin spatiul cosmic.
Temperaturi mari, de pilda, pot aparea datorita impactului care ar smulge meteoritul de pe planeta sa mama, apoi la intrarea in atmosfera terestra si la impactul cu Pamantul.
Temperaturi mari, de pilda, pot aparea datorita impactului care ar smulge meteoritul de pe planeta sa mama, apoi la intrarea in atmosfera terestra si la impactul cu Pamantul.
In valtoarea preocuparii generale pentru planeta
Marte (pesemne s-o fi gasit ceva important acolo, ca prea se agita
lumea!), multe scenarii ale panspermiei, supuse azi experimentelor de
simulare, sunt construite pe baza ipotezei (cam… SF pentru multi dintre
noi) ca niste microorganisme provenite de pe Marte ar fi ajuns acum
aproximativ 3,8 miliarde de ani pe Terra. Evident, faptul ca
experimentele se refera la Marte are legatura si cu faptul ca in ultima
vreme s-au adunat multe informatii despre aceasta mult-cercetata
planeta, astfel incat, daca e vorba ca savantii sa faca experimente de
simulare, exista date pe baza carora sa le poata face. In temeiul unor
astfel de experimente, astrofizicianul Brett Gladman, de la
Universitatea canadiana din Columbia Britanica, a estimat ca, la fiecare
cateva milioane de ani, Marte sufera, din partea cometelor sau a
asteroizilor, impacturi indeajuns de puternice pentru ca bucatile de
roca desprinse de izbitura sa poata ajunge pe Pamant. Calatoria dureaza
mult, cele mai multe dintre aceste pietre calatoare care sosesc la noi
au petrecut mai multe milioane de ani in spatiu; putine ajung rapid pe
Pamant. O estimare mai clara arata ca, la trei ani dupa impact,
aproximativ 10 bucati de roca mari cat un mar, desprinse de pe suprafata
Planetei Rosii, ajung pe Terra. Un alt pericol care pandeste
vietuitoarele ce ar calatori prin spatiu este marea intensitate a
radiatiilor cosmice. Totusi, exista bacterii destul de obisnuite, cum ar
fi Bacillus subtilis, care suporta doze impresionante de radiatii, iar
unele specii bacteriene, cum este Deinococcus radiodurans (denumirea
este elocventa), sunt de-o rezistenta de-a dreptul de necrezut la
asemenea agresiuni.
Asa cum, in 1953, experimentele realizate de Miller
au aratat ca, in anumite conditii, trecerea de la materia anorganica la
moleculele vietii este posibila, tot astfel numeroasele experimente de
simulare efectuate in ideea studierii panspermiei arata ca, in anumite
conditii, ar fi posibil… Sigur, am putea sa ne punem intrebari asupra
modului in care a aparut viata pe planeta aceea (sau ce-o fi fost) de
unde a venit la noi. Sau putem sa pornim de la ideea ferma ca viata este
o proprietate inerenta Universului, ca materia vie a existat
intotdeauna, pur si simplu, ca orice alta forma de materie din Univers.
Aceasta teorie, numita a ascendentei cosmice (Cosmic Ancestry), numara
printre adeptii sai cel putin doua celebritati – astronomii britanici
Fred Hoyle si Chandra Wickramasinghe. Ei sustin ca organizarea materiei
vii si mecanismele ei de functionare nu pot fi decat rezultatul unor
programe de o complexitate extrema, mult prea sofisticate pentru a fi
fost elaborate in doar cateva sute de milioane de ani; deci, programele
cu pricina au venit din alta parte.
In ultimii ani, ceea ce parea o speculatie buna
pentru a alimenta producerea unor povestiri si filme
stiintifico-fantastice a devenit, dupa cum se vede, punctul de pornire
pentru cercetari foarte serioase si de mare anvergura, iar personalitati
de prima marime ale lumii savantilor nu se tem sa-si lege numele de
aceste teorii indraznete. Timpul va arata cine are dreptate. La urma
urmelor, si a sustine ca viata a aparut din materie inerta, prin
evolutie chimica, a fost, candva, o indrazneala de necrezut. Si cine
stie ce alte explicatii uluitoare – neasemanatoare cu nimic din ceea ce
exista acum – ii vor provoca pe savanti sa porneasca pe un drum nu doar
nestrabatut, dar nici macar imaginat la ora aceasta? Fiecare ipoteza,
fiecare experiment ne mai apropie cu un pas de adevar.
FACTS
Premise
Avem oare motive sa credem ca in spatiul de dincolo
de atmosfera terestra ar exista viata sau macar molecule organice de
felul celor care ar fi putut sa stea la baza aparitiei vietii pe Pamant?
Da, spun cercetatorii, si aduc drept argumente cateva descoperiri care au facut valva. Astfel, Dave Deamer, de la Universitatea din California, a analizat bucati dintr-un meteorit cazut in anul 1969 in apropierea localitatii Murchison din Australia. Savantul a anuntat ca meteoritul continea aminoacizi (substantele din care sunt alcatuite proteinele) si acizi grasi (componente principale ale membranelor celulare la organismele terestre). NASA a anuntat in repetate randuri (1996, 1997, 1999, 2000, 2004…) ca ar fi descoperit urme fosile de existenta a unor microorganisme in roci provenite din spatiul cosmic, unele dintre ele de pe Marte, fapt ce explica interesul enorm pe care Agentia Spatiala Americana il arata in ultima vreme Planetei Rosii.
Da, spun cercetatorii, si aduc drept argumente cateva descoperiri care au facut valva. Astfel, Dave Deamer, de la Universitatea din California, a analizat bucati dintr-un meteorit cazut in anul 1969 in apropierea localitatii Murchison din Australia. Savantul a anuntat ca meteoritul continea aminoacizi (substantele din care sunt alcatuite proteinele) si acizi grasi (componente principale ale membranelor celulare la organismele terestre). NASA a anuntat in repetate randuri (1996, 1997, 1999, 2000, 2004…) ca ar fi descoperit urme fosile de existenta a unor microorganisme in roci provenite din spatiul cosmic, unele dintre ele de pe Marte, fapt ce explica interesul enorm pe care Agentia Spatiala Americana il arata in ultima vreme Planetei Rosii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu