Cum am arăta dacă n-am avea oase?
Fără
de schelet poate că ne-am putea întinde braţele ca elasticele sau ne-am
putea strecura pe sub uşi însă, însă lipsa scheletului ar impune câteva
probleme în ceea ce priveşte păstrarea unei forme, explică anatomistul
Joy S. Gaylinn Reidenberg.
Exact ca o gelatină, , din cauza forţei gravitaţionale, în cea mai mare parte a timpului am lua forma cutiei sau recipientului în care ne-am afla. Fără a fi aşezaţi într-un vas, în schimb, probabil că am arăta ca o mare „baltă” de jeleu căzut pe podea.
Scheletul ne dă formă, el fiind un fel de schelă interioară care ne permite să arătăm în modul nostru caracteristic, prin asigurarea unor suprafeţe de care se pot ataşa muşchii şi articulaţiile care acţionează precum scripeţii
În lipsa acestor părţi dure din corp, care pot ajuta la susţinerea muşchilor şi fără avantajul mecanic adus de articulaţii am fi mereu nevoiţi să ne canalizăm toată energia pentru a ne mişca membrele. În consecinţă, în lipsa scheletului am fi întotdeauna slăbiţi şi obosiţi.
În schimb, dacă am trăi fără schelet şi am alege să locuim în apă, datele problemei s-ar schimba un pic deoarece în acest mediu nu am mai obosi atât de mult. Probabil că am arăta ca nişte meduze sau caracatiţe.
Am disecat un calmar uriaş cândva şi am avut ocazia să văd cât de neobişnuite sunt aceste animale. Ele nu au oase, dar au o flexibilitate uimitoare astfel încât se pot strecura chiar şi prin crăpături. Braţul unui calmar se îndoaie atunci când muşchii se încordează pe o singură parte a membrului, se scurtează atunci când toţi muşchii se contractă simultan şi se lungeşte când un inel muscular coboară de-a lungul braţului. Această ultimă acţiune împinge fluidul în interior prin vârful braţului, aşa cum mâna unui om strânge un tub de pasta de dinţi, şi împinge braţul spre înainte.
Sursa: Gemma Elwin Harris, „Big Questions from Little People and Simple Answers from Great Minds”
Exact ca o gelatină, , din cauza forţei gravitaţionale, în cea mai mare parte a timpului am lua forma cutiei sau recipientului în care ne-am afla. Fără a fi aşezaţi într-un vas, în schimb, probabil că am arăta ca o mare „baltă” de jeleu căzut pe podea.
Scheletul ne dă formă, el fiind un fel de schelă interioară care ne permite să arătăm în modul nostru caracteristic, prin asigurarea unor suprafeţe de care se pot ataşa muşchii şi articulaţiile care acţionează precum scripeţii
În lipsa acestor părţi dure din corp, care pot ajuta la susţinerea muşchilor şi fără avantajul mecanic adus de articulaţii am fi mereu nevoiţi să ne canalizăm toată energia pentru a ne mişca membrele. În consecinţă, în lipsa scheletului am fi întotdeauna slăbiţi şi obosiţi.
În schimb, dacă am trăi fără schelet şi am alege să locuim în apă, datele problemei s-ar schimba un pic deoarece în acest mediu nu am mai obosi atât de mult. Probabil că am arăta ca nişte meduze sau caracatiţe.
Am disecat un calmar uriaş cândva şi am avut ocazia să văd cât de neobişnuite sunt aceste animale. Ele nu au oase, dar au o flexibilitate uimitoare astfel încât se pot strecura chiar şi prin crăpături. Braţul unui calmar se îndoaie atunci când muşchii se încordează pe o singură parte a membrului, se scurtează atunci când toţi muşchii se contractă simultan şi se lungeşte când un inel muscular coboară de-a lungul braţului. Această ultimă acţiune împinge fluidul în interior prin vârful braţului, aşa cum mâna unui om strânge un tub de pasta de dinţi, şi împinge braţul spre înainte.
Sursa: Gemma Elwin Harris, „Big Questions from Little People and Simple Answers from Great Minds”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu