Galerie foto (3)
Una
dintre cele mai importante reguli impuse în spaţiul public este aceea de
a nu invada spaţiul personal al altora. Dar cum a luat naştere acest
concept şi de ce ne simţim atât de incomod atunci când el este încălcat?
Conform unei lucrări din anii 1960 aparţinând antropologului
american Edward Hall, spaţiul personal al fiecăruia dintre noi are patru
dimensiuni, în funcţie de persoanele lângă care stăm.
Cea mai restrânsă zonă poartă numele de spaţiu intim şi se extinde în
afara corpurilor noastre la 45 cm în fiecare direcţie (asemenea unei
"bule" invizibile care ne înconjoară), în ea putând pătrunde doar
familia, prietenii şi animalele de companie. Următoarea dimensiune
poartă numele de spaţiu personal şi se extinde de la 45 de cm la 120 de
cm. Aici pot pătrunde prieteni şi cunoscuţi, mai ales în cazul unei
conversaţii informale, dar necunoscuţii sunt văzuţi ca intruşi. De la
120 de cm la 360 se formează zona numită spaţiu social, în care oamenii
iau parte la interacţiuni sociale cu necunoscuţii. Dincolo de această
barieră se situează spaţiul public, deschis tuturor.
Cu toate acestea, unii specialişti spun că limitele diferă de la o
cultură la alta şi în funcţie de context. Specialistul Ralph Adolphs
este de părere că începem să înţelegem acest concept în jurul vârstei de
3-4 ani, urmând ca distanţele fiecărui tip de spaţiu personal să se
cimenteze până ajungem la adolescenţă. Într-o lucrare din 2009, Adolphs
sublinia faptul că la baza determinării spaţiului personal stă nucleul
amigdalian, regiunea din creier implicată în declanşarea fricii.
Nucleul amigdalian se activează atunci când invadăm spaţiul personal
al altora. Acest lucru reflectă răspunsul emoţional puternic produs
atunci când cineva stă prea aproape de noi.
Un alt specialist, psihologul Robert Sommer, a explicat că, atunci
când suntem în locuri aglomerate, precum un autobuz sau metrou, şi nu
putem evita invadarea spaţiului personal, tindem să îi "dezumanizăm" pe
cei din jur prin evitarea privirii sau a altor contacte.
Sursa: Live Science
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu