Yves Rossy - omul care s-a visat pasăre / Nicu Pârlog

Galerie foto (5)

Unii copii vor ca atunci când cresc mari să ajungă poliţisti, alţii se visează sportivi, staruri de film sau artişti. Alţii - mai rar, ce-i drept - se visează oameni de ştiinţă, gata să descopere tainele care ne înconjoară. Alţii vor de mici să devină bogaţi când ajung mari. Puţini reuşesc, şi nu fără un preţ greu... Şi mai sunt unii care visează să zboare. La propriu, fără un ajutorul niciunui avion sau elicopter. Să alunece tăind aerul ca nişte şoimi. Să se ia la întrecere cu gravitaţia, cu vântul, cu stâncile, cu cerul şi norii. Ajuns adult, unul dintre aceştia şi-a îndeplinit visul îndelung aşteptat. Numele lui este Yves Rossy.

Icar al secolului XXI

Cunoscut în toată lumea prin poreclele sale mai mult decât sugestive, precum Airman, Jetman, Rocketman sau, mai nou, Fusionman, Yver Rossy este în primul rând un entuziast pilot şi inventator, de origine elveţiană.

Este un personaj fascinant , care sfidează pericolul şi uneori chiar imposibilul pentru a îndeplini un vis drag lui, şi nouă tuturor. Acela de a zbura precum o pasăre, fără a depinde de un aparat de zbor de mari dimensiuni de genul avionului, elicopterului sau chiar planorului.

Yves Rossy a sosit pe lume la data de 27 august 1957, în oraşul elveţian Neuchâtel. Pe când era doar un puşti de 13 ani, a văzut pentru prima oară în viaţa sa un spectacol aeronautic presărat cu demonstraţii ale avioanelor militare. Copilul şi-a recunoscut chemarea. A ştiut, din acel moment, că zborul în înălţimile cerului reprezintă cel mai important deziderat al său, ce trebuia urmărit şi îndeplinit cu orice preţ.

Ambiţios, a parcurs toate etapele necesare pentru a deveni pilot militar. A ajuns astfel unul dintre cei mai experimentaţi şi preţuiţi piloţi ai Forţelor Aeriene Elveţiene. A pilotat cu măiestrie aparate de luptă de tip Dassault Mirage III, Northrop F-5 Tiger II, alături de celebrele Hawker Hunter. A pilotat şi avioane civile, de linie, devenind un as la manşa avioanelor Boeing 747 şi Airbus. A lucrat pentru compania Swissair, iar până la finele anului 2008 a fost unul dintre cei mai apreciaţi piloţi ai companiei Swiss International Air Lines.

Dar, nesatisfăcut de trăirile pe care i le ofereau zborurile din carlinga avioanelor, Yves s-a dedicat trup şi suflet formelor de zbor cât mai apropiate de viziunea sa de a zbura liber. Aşa a ajuns să fie atras în lumea greu accesibilă a celor pasionaţi de salturi cu paraşuta sau de plonjări cu ajutorul unor costume speciale care măresc portanţa şi aerodinamica trupului uman în timpul planării. Însăoricât de mult iubea senzaţia pe care ţi-o dă aerul "tăiat" de propriul corp, Yves nu vroia să cadă cu paraşuta sau să planeze. Vroia strict să zboare.

Înainte de transpunerea visului său în realitate, ambiţiosul elveţian experimentase toate tipurile de "free-fall" şi "falling forward". A trăit pe pielea lui şi a învăţat toate tainele acestor sporturi extreme. A învăţat să stea cât mai mult în aer, să-şi ajusteze mişcările astfel încât plonjoanele şi planările sale să semene cât mai mult cu un zbor. A devenit rapid un cunoscător perfect al tainelor "sky surf-ului" şi al costumelor de tip wingsuit.

Încă nemulţumit, s-a decis să-şi construiască propriul costum de zbor, după o viziune proprie. În acest scop, a conceput primele sale aripi adevărate, alcătuite dintr-un cadru rigid de care era ataşată o pereche de aripi gonflabile.

Pentru a atinge libertatea mult dorită, Yves s-a văzut totuşi nevoit să apeleze la ultimele descoperiri ale tehnologiei. Prin urmare, a conceput o aripă complet rigidă şi a ataşat motoare cu reacţie.

Cucerirea aerului

Pentru primul său prototip de aparat individual de zbor, conceput în anul 2005, Yves a ales un model la care a ataşat două motoare, iar întregul ansamblu i-a permis primull zbor în decursul căruia a reuşit să-şi menţină şi controleze nivelul şi altitudinea.

Satisfăcut, dar dorind mai multă manevrabilitate şi putere, pilotul, devenit de acum inventator şi deschizător de noi drumuri în aventura umană a zborului, a conceput un prototip acţionat de 4 motoare. Se întâmpla în anul 2006, iar Yves a reuşit atunci să zboare cu agilitatea şi controlul unei păsări, pentru o perioadă de timp de 10 minute.
Zborul a fost cât se poate de natural, o premieră în domeniu, iar fostul pilot de vânătoare a avut control total asupra vitezei şi direcţiei zborului. Conform declaraţiilor sale, senzaţiile trăite au fost incredibile, simţind aripile ca şi cum ar fi făcut parte din trupul său. Sosise momentul de satisfacţie pentru 10 ani de studii şi cercetări concretizate în nu mai puţin de 15 prototipuri de aparate de zbor.

De atunci, din acel an de pomină 2006, Yves Rossy se antrenează constant pentru a-şi imbunătăţi performanţele şi recordurile. Recunoaşterea meritelor sale a venit în luna mai a anului 2008, în faţa presei de pe întreg mapamondul, care s-a adunat pentru a fi martora primului zbor al lui Yves deasupra Alpilor Elveţiei natale.

Cucerirea Canalului Mânecii

Rossy a continuat să zboare folosind modelul său de bază, care avea o anvergură de 2,4 metri, fiind propulsat de 4 motoare cu reacţie concepute special de către concernul german Jet-Cat şi alimentate cu kerosen.
Cu acest aparat ataşat de spate, Yves a scris istorie în domeniu.
Astfel, pe data de 26 septembrie 2008, a reuşit să traverseze în zbor Canalul Mânecii, decolând din Calais şi îndreptându-se spre Dover. Performanţa sa a durat 9 minute şi 7 secunde, timp în care a atins viteza de 299 kilometri/oră.

În timpul zborului său din Alpi, Yves a reuşit să atingă viteza de 304 kilometri/oră.

Eroul aerului nu s-a oprit aici, ci a încercat în noiembrie 2009 să traverseze în zbor Strâmtoarea Gibraltar, care separă Europa de Africa. În acest scop, a sărit dintr-un avion ce zbura la înălţimea de 1.950 metri deasupra Tangerului, în Maroc. Yves se astepta ca zborul să dureze maximum un sfert de oră, dar vânturile puternice şi pătura groasă de nori i-au zădărnicit planurile. Rossy a căzut în apele Mediteranei la 5 km de coastele Spaniei, dar a fost salvat la timp, după doar 10 minute de la accident, de către elicopterele care-i monitorizau încercarea. Scăpat fără nicio zgârietură şi cu "aripile" recuperate de Garda de Coastă spaniolă, Yves nu s-a lăsat influenţat de acest insucces.

Pe data de 5 noiembrie 2010, era deja în posesia unei noi versiuni de "aripi". S-a aruncat cu ele de pe un balon cu aer cald ridicat la înălţimea de 2.400 metri,şi a reuşit să zboare un timp record de 18 minute înainte de a ateriza în siguranţă.

În ziua de 7 mai, anul 2011, Rossy a reuşit să zboare în celebrul Grand Canyon din Arizona, doar după ce Administraţia Aviaţiei din Statele Unite ale Americii a decis că prototipul său este un avion; priin urmare, Yves a primit permisiunea de zbor...

În prezent, Yves Rossy lucrează la updatarea şi retehnologizarea noului său model de "aripi", cum le denumeşte el cu umor.

Şi, evident, rămâne un exemplu viu pentru toţi cei cutezători şi pasionaţi care luptă pentru a-şi transforma visele în realitate.