Galerie foto (1)
Oxigenul pe care noi îl inspirăm azi
există pe Pământ ca urmare a unor schimbări de la nivelul magmei,
schimbări intervenite acum 2,5 miliarde de ani, spun geologii.
În prezent oxigenul reprezintă 21% din aerul atmosferic, dar în
prima jumătate a vieţii planetei, aerul nu conţinea oxigen, ceea ce
înseamnă că, dacă oamenii s-ar putea întoarce în timp, acum 3 miliarde
de ani, nu ar supravieţui fără un costum spaţial.
Surprinzător, microorganisme precum algele albastre-verzi, care
produc oxigen prin fotosinteză, au existat cu câteva sute de milioane de
ani înainte ca aerul să reuşească să se îmbogăţească în oxigen, în
timpul perioadei numite Marea Oxidare.
Acum, un nou studiu, realizat pe baza a 70.000 de mostre de rocă din
toată lumea, ar putea explica lunga întârziere a apariţiei oxigenului în
atmosferă. Analiza rocilor a scos la iveală o schimbare dramatică a
compoziţiei magmei la sfârşitul perioadei numite Archean, care s-a
întins de acum 4 miliarde de ani până acum 2,5 miliarde de ani.
Descoperirea sugerează că, în acea perioadă, magma s-a format la
adâncimi mai mari decât în oricare altă perioadă ulterioară. Autorii
studiului, doi cercetători de la Universitatea Princeton, speculează că
adâncimile la care s-a format magma au determinat diferitele compoziţii
chimice întâlnite în mostrele de roci. Oamenii de ştiinţă cred că astfel
de schimbari ar fi putut antrena o modificare a structurii compuşilor
magmatici ce conţineau fier - respectiv trecerea de la compuşi feroşi
(cu ioni de fier bivalenţi) la compuşi ferici (ce conţin fier
trivalent).
Cele două tipuri de compuşi ai fierului se comportă diferit în raport
cu oxigenul. Atunci când vulcanii produceau magmă cu conţinut mare de
compuşi feroşi, ei emiteau gaze care "consumau" în cantitate mare
oxigenul atmosferic, reacţionând chimic cu el. Apoi, când vulcanii au
început să elimine magmă cu compuşi ferici, gazele emise au consumat mai
puţin oxigen, iar fotosinteza a putut determina acumularea oxigenului
în atmosferă..
William White, de la Universitatea Cornell, susţine că lucrarea
colegilor săi evidenţiază un fenomen care nu pare să se fi produs în
urma unei coincidenţe. Mai mult, importanţa legăturii dintre magmă şi
oxigen este cu atât mai mare cu cât se pare că ea a facilitat apariţia
animalelor (inclusiv a omului) şi chiar a stratului de ozon, care
protejează vieţuitoarele de pe Terra de acţiunea distrugătoare a
radiaţiilor solare.
Sursa: National Geographic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu