Galerie foto (9)
Oamenii petrec o treime din viaţă
dormind şi, de multe ori fără a-şi da seama, visând. Imaginile nocturne
care acompaniază această perioadă de odihnă au fascinat omenirea, de-a
lungul mileniilor fiindu-le atribuite chiar conotaţii religioase. În
Biblia creştină, visele erau o metodă prin care Dumnezeu intra în
legătură cu supuşii săi, iar cartea de căpătâi a musulmanilor, Coranul,
i-a fost transmisă profetului Mahomed prin vis de către îngerul Gabriel.
În Grecia antică, persoanele bolnave dormeau în templele închinate lui
Asclepios, zeul medicinei, sperând să aibă parte de vise care să le
vindece problemele.
Visele au stat la baza a numeroase cărţi, filme şi alte lucrări
artistice. Ştiinţa a fost la rândul său îmbogăţită în urma unor idei cu
origini onirice, un vis fiind inspiraţia ce a dus la aparţia celebrului
tabel al lui Mendeleev şi la descoperirea structurii moleculei de benzen
de către chimistul german Friedrich Kekule. Celebrul proiectant
sovietic Oleg Antonov spunea că un vis l-a inspirat să conceapă o
aeronavă. Mai mult, doi celebri oameni de ştiinţă, Niels Bohr şi Otto
Loewi, au obţinut Premiul Nobel datorită unei idei apărute în vis.
Somnul REM, izvorul viselor
Somnul fiecăruia dintre noi urmează un ciclu regulat în fiecare noapte, fiind compus din cele două tipuri de somn: REM (rapid eye movement) şi NREM (non-rapid eye movement,
care este împărţit în 4 stadii). Bebeluşii împart în mod egal timpul de
somn între somnul de tip REM şi cel NREM, însă adulţii petrec doar 20%
din somn în faza REM, care la bătrâneţe ocupă doar 15% din perioada
totală de odihnă.
Fiecare ciclu de somn durează aproximativ 90 de minute şi începe cu
primele 4 etape ale somnului NREM. Primele două etape ale somnului NREM
reprezintă un somn uşor, în care muşchii corpului se relaxează şi ritmul
inimii încetineşte. Etapele 3 şi 4 ale somnului NREM reprezintă somnul
adânc, în timpul căruia undele cerebrale încetinesc. Ciclul continuă în
sens invers, dinspre etapa 4 a somnului NREM până la etapa 1, care este
apoi urmată de somnul REM. Apoi, ciclul se reia.
Vasta majoritate a viselor au loc în timpul somnului REM, atunci când ochii se mişcă cu viteză.
Urmărind activitatea cerebrală pe electroencefalograme, oamenii de
ştiinţă au observat că în timpul somnului REM creierul prezintă o
activitate similară cu cea din starea de trezie, însă muşchii sunt
inactivi, împiedicând astfel punerea în practică a viselor.
Din punct de vedere al evoluţiei, somnul REM este o apariţie recentă,
oamenii de ştiinţă detectându-l şi în rândul altor mamifere cu sânge
cald şi chiar la păsări.
La oameni, somnul REM apare foarte devreme, în cel de-al treilea
trimestru al evoluţiei prenatale, cu mult înainte ca fătul să aibă
experienţe care să ducă la apariţia imaginilor în vise. Faptul că fătul
are vise REM arată că acesta „vede” ceva cu mult înainte să poată
deschide ochii. Creierul, aflat în stare de dezvoltare, foloseşte modele
biologice înnăscute ale spaţiului şi timpului pentru a da conţinut
„viselor”.
Dacă în secolul trecut teoriile enunţate de Freud şi Jung atribuiau
viselor diferite înţelesuri, astăzi oamenii de ştiinţă au ajuns la
concluzia că ele au strict o funcţie fiziologică, fără a simboliza ceva
anume.
Visele ajută la învăţat şi la consolidarea memoriei
Oamenii de ştiinţă au considerat multă vreme că somnul şi visele au
explicaţii diferite. În ultimii ani, însă, cercetătorii au ajuns la
concluzia că această perspectivă este greşită. Una dintre cele mai
importante funcţii ale somnului, consolidarea amintirilor, se realizează
prin visare.
Este binecunoscut faptul că somnul îmbunătăţeşte memoria de toate
tipurile. Pe lângă acest lucru, creierul foloseşte perioada de somn
pentru a reprocesa amintirile proaspete, aşezându-le într-un context
mental nou, transformându-le în amintiri permanente şi totodată
extrăgând un înţeles mai profund al acestora. Visele, cred oamenii de
ştiinţă, reprezintă un simptom al faptului că acest proces se află în
desfăşurare.
În unul dintre experimente, participanţilor la studiu li s-a cerut să
ţină minte un cuvânt inventat, „cathedruke”, ce se aseamănă cu un cuvânt
real din limba engleză, „cathedral”. Apoi, în cea de-a doua etapă a
studiului, cercetătorii au cerut participanţilor să recunoască cuvântul
„cathedral”, în cadrul unor teste. Rezultatele au fost interesante: cei
care au efectuat primul test seara iar al doilea în dimineaţa următoare
recunoşteau mult mai greu cuvântul „cathedral” decât cei care au
efectuat primul test dimineaţa şi cel de-al doilea în seara aceleiaşi
zile. Cercetătorii cred că motivul este faptul că cei din primul grup au
dormit (şi, cel mai probabil, au visat), transferând cuvântul
„cathedruke” din memoria pe termen scurt (aflată în hipocamp) în memoria
lexicală, situată în cortex, o regiune mai avansată a creierului.
Trecând în memoria lexicală, cuvântul inventat „cathedruke” afecta
capacitatea de recunoaştere a cuvântului real „cathedral”. Acest studiu a
arătat că pentru ca un cuvânt nou învăţat să ajungă în memoria de lungă
durată, unde se află vocabularul obişnuit al unei persoane, este nevoie
de somn.
Un alt experiment a demonstrat modul în care somnul permite creierului
să proceseze informaţiile. Participanţii la studiu au fost rugaţi să
memoreze o serie de cuvinte, printre care se numărau „asistentă”,
„bolnav”, „pacient” şi altele. Voluntarii au fost întrebaţi câteva ore
mai târziu dacă anumite cuvinte se aflau în seria iniţială. Majoritatea
variantelor greşite au fost respinse de către voluntari, cu excepţia
cuvântului „doctor”, care nu se afla în lista iniţială, deşi aparţine
aceleiaşi teme. Cercetătorii au observat că participanţii care dormiseră
între cele două probe au făcut această greşeală mult mai des, ceea ce
sugerează că în timpul somnului creierul acestora a extras tema generală
a seriei de cuvinte prezentate iniţial, ceea ce a dus la greşeala din
cea de-a doua probă.
Un alt studiu, efectuat la Harvard Medical School, a arătat rolul
esenţial al viselor în consolidarea amintirilor. Persoanelor care au
participat la cercetare li s-a cerut să joace un joc video în cadrul
căruia erau nevoite să se orienteze într-un labirint virtual
tridimensional. Apoi, în următoarele 90 de minute, câţiva dintre
participanţi s-au culcat, iar ceilalţi au rămas treji. Toţi au fost
întrebaţi în repetate rânduri la ce se gândesc (dacă erau treji) sau ce
visează (dacă dormeau). Cercetătorii au descoperit că persoanele care
visau despre jocul pe care-l jucaseră au devenit de 10 ori mai eficiente
în traversarea labirintului în cadrul probei următoare, pe când în
cazul celor ce doar se gândeau la joc în stare de trezie nu s-a
înregistrat nicio îmbunătăţire a performanţei.
Unul din autorii studiului, dr. Robert Stickgold, susţine că visele ar
putea reprezenta un simptom al efortului depus de creier pe mai multe
planuri pentru a rezolva o problemă. „Visele pot reflecta încercările
creierului de a descoperi legături între amintiri, pentru a le face mai
utile în viitor”, susţine Stickgold.
Coautoarea studiului, dr. Erin Wamsley, trage concluzia că, inconştient,
creierul lucrează la aspectele pe care le consideră cele mai
importante. „În fiecare zi acumulăm cantităţi imense de informaţii şi de
experienţe noi. Se pare că visele noastre stimulează creierul să-şi
pună întrebarea «cum pot folosi aceste informaţii pentru a îmbunătăţi
viaţa?»”, a declarat Wamsley.
Oamenii de ştiinţă au declarat că rezultatele studiului ar putea fi
utile celor ce învaţă, dat fiind că este mai eficient pentru studenţi să
parcurgă materia seara, înainte de somn.
Visele ne stimulează creativitatea
În ultimii ani, oamenii de ştiinţă au descoperit că, pe lângă
consolidarea amintirilor, somnul REM joacă un rol esenţial şi în
dezvoltarea creativităţii umane.
Într-un studiu efectuat de Jan Born, specialist în neuroştiinţe la
Universitatea din Lübeck, participanţilor li s-a cerut să transforme un
şir lung de numere într-un nou set de numere, în cadrul unui proces
complex ce necesita folosirea mai multor algoritmi. Profesorul concepuse
sarcina astfel încât rezultatul final putea fi obţinut mult mai uşor,
printr-o „scurtătură” ce putea fi descoperită dacă participanţii
identificau legăturile subtile dintre seturile de numere.
Chiar şi în cazul în care voluntarii erau lăsaţi să lucreze câteva ore
la problemă, doar 25% la sută dintre aceştia identificau scurtătura. În
schimb, atunci când experimentul a fost repetat după ce participanţii
dormeau, 59% dintre ei au reuşit să descopere scurtătura. Cercetătorul
crede că somnul adânc şi visele reprezintă un pas esenţial spre
înţelegere, ce ne permite să reprezentăm mental idei vechi sub forme
noi.
O altă cercetare ce arată influenţa viselor asupra creativităţii a fost
realizată de Sara Mednick, specialistă în neuroştiinţe la Universitatea
din California, San Diego. În cadrul studiului, participanţii aveau de
rezolvat un test lingvistic, fiindu-le prezentate 3 cuvinte, sarcina lor
fiind de a identifica cuvântul care se potriveşte cu cele 3 (spre
exemplu, „transparent”, „spart”, „ochi”, răspunsul corect fiind
„sticlă”).
Voluntarilor li s-a cerut să se culce pentru o scurtă perioadă de timp.
Cercetătoarea a descoperit că persoanele care intrau în somnul REM,
asociat viselor, rezolvau corect cu 40% mai multe întrebări decât
înainte să doarmă. În schimb, cei care se odihneau fără să adoarmă şi
cei care dormeau fără să intre în faza de somn REM nu au prezentat nicio
îmbunătăţire. Mednick susţine că îmbunătăţirea capacităţii creative a
subiecţilor se datorează faptului că somnul REM „pregăteşte reţelele
asociative” care ne permit să înglobăm informaţii noi, perfecţionând
astfel abilitatea de a rezolva probleme.
Visele ne protejează de amintirile dureroase
Pe lângă ajutorul inestimabil pe care visele ni-l aduc în procesul de
învăţare, ele oferă un alt avantaj important: ne ajută să trecem peste
momentele dureroase din trecut.
Cercetătorii de la Universitatea Berkeley au descoperit că somnul REM,
asociat viselor, duce la oprirea mecanismelor din creier responsabile de
stres. „Faza de visare a somnului, prin compoziţia sa neurochimică
unică, ne oferă o formă de terapie peste noapte, având un efect
liniştitor care elimină aspectele extreme ale experienţelor emoţionale
din ziua abia încheiată”, a explicat Matthew Walker, profesor de
psihologie şi neuroştiinţe la Universitatea Berkeley.
„În timpul somnului REM, amintirile sunt reactivate, puse în perspectivă
şi integrate, dar totul are loc într-o stare în care neurochimicalele
responsabile cu stresul sunt dezactivate”, a adăugat Els van der Helm,
doctorand în psihologie la UC Berkeley.
„Ştim că în timpul somnului REM are loc o scădere semnificativă a
nivelului de norepinefrină, o substanţă chimică din creier asociată
stresului. Reprocesarea experienţelor emoţionale din trecut în acest
mediu sigur, lipsit de stres, face ca atunci când ne trezim a doua zi să
trăim aceste experienţe emoţionale la o intensitate mai scăzută, ceea
ce ne dă mai multă putere şi ne permite să ne simţim mai bine”, a
explicat dr. Walker.
Coşmarurile, esenţiale pentru supravieţuire
Chiar şi experienţele neplăcute pe care le trăim în vise ne aduc
beneficii, consideră oamenii de ştiinţă. Deoarece visarea este
programată biologic în creierul uman, cercetătorii sunt siguri că şi
strămoşii oamenilor aveau parte de aceste imagini nocturne. Mai mult
decât atât, unii oameni de ştiinţă susţin că visele, mai ales cele
neplăcute, au jucat un rol important în supravieţuirea lor.
Antii Revonsuo, un specialist în ştiinţe cognitive de la Universitatea
din Turku, Finlanda, consideră că strămoşii noştri au rezistat în mediul
extrem de periculos în care trăiau mulţumită coşmarurilor, care le
permiteau să se „antreneze” pentru a le confrunta.
„Coşmarurile conţin evenimente ameninţătoare, forţându-ne să confruntăm
aceste experienţe simulate, astfel că atunci când întâlnim în viaţa
reală situaţii ameninţătoare să fim mai pregătiţi să supravieţuim”,
explică Revonsuo. „Visele neplăcute şi coşmarurile sunt bune pentru că
ne forţează să fim pregătiţi pentru evenimente similare ce au loc în
viaţa reală. Fără coşmaruri, este posibil ca oamenii să nu fi existat
astăzi pe Terra”, afirmă cercetătorul.
Ce putem face pentru a nu uita visele atunci când ne trezim?
Stilul modern de viaţă face ca mulţi dintre noi să nu ţină mintele
visele de peste noapte. Doctorul Robert Stickgold, specialist în
psihiatrie în cadrul Harvard Medical School, afirmă că unul dintre
motive este faptul că majoritatea ne trezim dimineaţa cu ajutorul unei
alarme de ceas. „Studiile arată că orice fel de stimul senzorial
recepţionat atunci când ne trezim tinde să şteargă amintirile despre
vise. Zgomotul făcut de alarmă şi mişcarea pe care o facem pentru a o
opri reprezintă stimuli senzoriali semnificativi şi de aceea uităm
visele”, spune Stickgold.
Specialistul nu recomandă consumul băuturilor alcoolice înainte de somn.
Alcoolul suprimă somnul REM, aşa că prima parte a odihnei va fi fără
această fază. După ce corpul asimilează alcoolul, la jumătatea nopţii,
sunt şanse mari să vă treziţi şi să vă fie greu să adormiţi la loc.
Apoi, când reuşiţi în cele din urmă să adormiţi, creierul va încerca să
recupereze somnul REM de care nu a avut parte, ceea ce poate duce la
vise neplăcute.
Stickgold spune că cea mai bună metodă pentru a ne aminti visele este să
bem câteva pahare mari cu apă înainte de a ne culca. „În timpul nopţii
vă veţi trezi în mod repetat, iar cel mai probabil acest lucru se va
petrece la finalul fazelor de somn REM, atunci când e mai probabil să
aibă loc vise intense. De altfel, în experimentele noastre am descoperit
că toate persoanele care spuneau că nu visează îşi aminteau vise atunci
când erau trezite din somnul REM”, explică Stickgold.
Experimentele efectuate în laborator au arătat că peste 95% dintre
persoanele trezite atunci când se aflau în faza de somn REM puteau
povesti visul pe care îl trăiau. Deoarece sistemele chimice responsabile
cu memoria recentă sunt dezactivate în timpul somnului REM, este puţin
probabil să ţinem minte visele dacă nu intervenim (prin trezire) pentru a
reactiva aceste substanţe în creier.
Indiferent că ţinem minte sau nu visele de peste noapte, studiile
efectuate în ultimii ani arată importanţa imaginilor pe care le percepem
în timpul nopţii. Chiar dacă percepţiile onirice nu sunt nici mesaje
divine, aşa cum credeau populaţiile antice, şi nici o poartă spre
subconştient, cum susţinea Freud, visele constituie un aspect esenţial
pentru buna funcţionare a creierului. Fie că avem parte de vise plăcute
sau de coşmaruri terifiante, trebuie să apreciem aventurile nocturne
prin care ne poartă creierul nostru şi să fim conştienţi de faptul că ne
datorăm existenţa acestui veritabil antrenament pentru viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu