Galerie foto (41) 
Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in Golful Mexicului este de-acum unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de om din istorie. “Mareea Neagra” ameninta sa inghita intregul Golf, intreaga coasta meridionala si sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi, si este pe punctul de a se propaga in toate oceanele lumii. Potrivit celor mai “negre” previziuni, aceasta catastrofa va continua sa ucida timp de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul Golf Mexic intr-o zona moarta. Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential daune permanente si distrugerea.
Cronologia unui dezastru
20 aprilie 2010: La o adancime de 1.500 m in Golful Mexic, la circa 80 km de Venice (Louisiana), explodeaza putul de petrol care perfora platforma Deepwater Horizon, aflata in proprietatea companiei Transocean si inchiriata colosului petrolier British Petroleum (BP). Mor 11 muncitori si alti 17 sunt raniti. O estimare vorbeste despre circa o mie de barili de petrol care se revarsa din put in fiecare zi, raspandindu-se in mare.
22 aprilie: Platforma in flacari se scufunda.
25 aprilie: BP utilizeaza roboti subacvatici controlati de la distanta pentru a incerca sa repare stricaciunea, dar tentativa esueaza.
28 aprilie: Functionari de la Casa Alba afirma ca cel putin 5.000 de barili de titei sunt eliberati in fiacre zi din put, o cantitate egala cu 800.000 litri. Paza de coasta a SUA declanseaza o procedura de incendii controlate a petelor de petrol de la suprafata marii. La inceputul lunii iunie, incendiile elimina 67.000 de barili de titei.
29 aprilie: Guvernatorul statului Louisiana declara stare de urgenta.
2 mai: Presedintele Obama face prima vizita in zona de coasta a Louisianei amenintata de mareea neagra. Intr-o zona din golf se interzice pescuitul, initial pentru 10 zile. BP incepe sa perforeze primul din cele doua puturi care vor servi la interceptarea si oprirea fluxului de petrol iesit din putul scapat de sub control. Se estimeaza ca lucrarile vor fi finalizate in luna august.
6 mai: Apar primele pete de petrol pe coastele insulelor Chandeleur, in rezerva naturala Breton.
10 mai: BP lanseaza un site web pentru a strange sfaturi cu privire la modalitati de a bloca putul.
14 mai: BP incepe procedura de inserare a unui tub flexibil cu lungimea de o mila in conducta deteriorata, astfel incat o nava-cisterna sa poata aspira petrolul. Functioneaza, dar reuseste sa stranga mai mult de 2.000 barili/zi.
24 mai: BF ofera 500 mil dolari pentru studiul efectelor mareei negre.
26 mai: Se declanseaza operatiunea "Top Kill", care prevede acoperirea putului prin pomparea de namoluri grele pentru reducerea presiunii petrolului.
27 mai: Dispersia de petrol a depasit-o pe cea provocata in 1989 de Exxon Valdez (de 262.000 barili de titei); este acum estimata la 19.000 barili/zi, calificandu-se drept "cel mai grav dezatru ambiental din istoria Statelor Unite".
29 mai: BP admite ca operatiunea "Top Kill" a esuat.
31 mai: Debuteaza operatiunea "Cut and Cap": taierea valvei de siguranta care nu a functionat la gura putului si acoperirea ei cu o valva de blocare numita Lower Marine Riser Package (Lmrp).
1 iunie: Ministrul Justitiei, Eric Holder, anunta ca guvernul american va declansa o ancheta civila si penala cu privire la incident. Peste 300.000 de persoane adera la o campanie lansata pe Facebook de boicotare a BP. EPA (agentia americana pentru protectia mediului) il invita si pe regizorul James Cameron alaturi de cercetatori, ingineri si oceanografi la o masa rotunda organizata la Washington pe tema dezastrului.
3 iunie: Casa Alba defineste drept "nebuneasca" ideea de a inchide putul cu o explozie nucleara, vehiculata in presa internationala.
4 iunie: In cadrul operatiunii "cut and cap", sunt aspirate circa o mie din cele 19.000 de barili care ies din put in fiecare zi. Dezastrul a costat pana acum compania petroliera 1 miliard de dolari, dar potrivit analistilor cifra va ajunge la 20 mld.
6 iunie: BP estimeaza ca aspirarea petrolului a crescut la cel putin 10.000 barili pe zi.
8 iunie: CNN anunta ca BP angajeaza 4.500 someri in Alabama, Mississippi si Florida pentru a curata coasetele. Acestia vor fi platiti cu 18 dolari/ora.
10 iunie: BP se prabuseste la Bursa, iar costurile incidentului sunt estimate acum la 1.43 mld dolari.
11 iunie: Deepwater Horizon "scuipa" titei intr-un ritm de 40.000 barili/zi, potrivit unei noi estimari a guvernului american; cifra este acum de 8 ori mai mare decat cea de 5.000 barili/zi valabila pe parcursul lunii mai (de 5.000 barili/zi). Ceea ce inseamna ca in pofida ultimului "capac" amplasat valvei de siguranta a putului, cel putin 20.000 barili de titei se scurg in ocean in fiecare zi.
16 iunie: Presedintele Obama tine primul discurs televizat dedicat dezastrului, transmis in direct din Biroul Oval: acuza BP ca nu a actionat in Golf "cu toate precautiile necesare", ca a dat dovada de un comportament "nechibzuit", si ca dezastrul este "o lectie" din care trebuie trase invataminte, intrucat "stiam de zeci de ani ca zilele petrolului ieftin sunt numarate". Cu cateva ore inainte de discursul lui Obama, un "panel" guvernamental anunta ultimele estimari: scugerea de petrol s-ar ridica la 60.000 de barili pe zi. In discursul sau, presedintele american spune raspicat "Vom face BP sa plateasca " si anunta ca il va intalni pe Carl-Henric Svanberg, presedintele BP si "il va informa" ca trebuie sa asigure "toate resursele necesare pentru a compensa pagubele provocate". Decizia e luata, iar presedintele este sigur ca are "autoritatea legala" de a constrange BP sa infiinteze un fond independent.
“Nota de plata”
20 mld dolari. Aceasta este cifra despagubirilor pe care BP a acceptat s-o plateasca, in urma intalnirii oficialilor companiei cu presedintele american la Casa Alba
“Supa” toxica
Pe masura ce putul platformei Deepwater Horizon continua sa "scuipe" sute de mii de galoane de titei pe fundul marii, cercetatorii incep sa stranga si ei date cu privire la felul in care acesta afecteaza viata in Golful Mexico. Potrivit unor articole aparute in presa stiintifica, o mare incertitudine planeaza nu atat asupra deversarii de titei, cat asupra interventiei menite sa limiteze daunele, mai precis a utilizarii fara precedent a dispersantilor chimici. Mai toxici decat titeiul in sine si cu consecinte asupra ecosistemului greu de prevazut.
Ce ar putea fi mai rau decat petrolul, amestecat perfect in "fiecare strat al coloanei de apa", otravind majoritatea speciilor in fiecare ecosistem marin? Pai ce spuneti de niste milioane de galoane de Corexit 9500 adaugate "supei" toxice? In testele de laborator, dispersantii Corexit® 9500 si Corexit® 9527 au demonstrat o toxicitate scazuta pana la moderata fata de majoritatea speciilor acvatice. Estimarile de toxicitate sunt insa semnificativ afectate de variabile precum, specia, durata expunerii, temperatura.
Potrivit unui raport al expertilor de la Ministerul Resurselor Naturale din Rusia, dat publicitatii in luna mai, acest Corexit 9500 este un solvent de patru ori mai toxic decat titeiul. Agentul chimic, au precizat rusii, are un nivel de toxicitate de 2.61ppm, dar moleculele lui, amestecate cu apele calde ale Golfului, devin capabile sa genereze o asa-numita "tranzitie de faza"; aceasta implica trecerea din starea lichida la una gazoasa, care poate fi absorbita de nori. Prin urmare, gazul va fi eliberat ulterior ub forma unei "ploi toxice", in masura sa distruga toate formele de viata.
Despre expunerea repetata sau prelungita prin inhalare sau ingestie la controversatul Corexit 9500 (interzis in Marea Britanie, dar folosit de BP copios in Statele Unite) se mai spune si ca poate cauza de la deprimarea functiilor sistemului nervos central la afectiuni ale rinichilor si ficatului si hemoliza (distrugerea globulelor rosii). Ingredientele exacte ale dispersantilor chimici nu sunt insa cunoscute, fiind protejate ca secrete comerciale.
Abisul
Pe cat se pare, faptul ca inainte de a debarca pe planeta Pandora, decretand cu al sau Avatar intrarea definitiva a cinematografiei in era 3D, James Cameron a investigat adancurile marii in "The abyss", ca sa nu mai vorbim de "Titanic", il califica pe acesta drept expert in dezastre marine. Includerea regizorului in task-force-ul de experti, cercetatori, ingineri si oceanografi invitati la o masa rotunda convocata recent de Environmental Protection Agency (EPA) pentru a gasi o rezolvare tot mai incurcatei afaceri a petrolului scurs in Golful Mexic, a provocat un val de ironii din partea jurnalistilor americani. "Ne scufundam!", a titrat New York Post cu litere de-o schioapa o prima pagina a ziarului, ilustrata cu Titanicul naufragiind in Atlantic. "Noroc ca exista Cameron sa dea o mana de ajutor presedintiei Obama", a comentat si editorialista Maureen Dowd in New York Times.
Realitatea este ca, avand ca hobby tot ceea ce se afla pe fundul marii, in decursul timpului, Cameron s-a dotat cu o mini-flota de submarine compacte, platforme de explorare si roboti marini evaluata la 400.000 milioane de dolari. Galant, el a pus totul la dispozitia oficialilor companiei raspunzatoare de dezastru, dar fara a le starni acestora vreo emotie, avand in vedere ca BP deja detine cele mai sofisticate modele de pe piata si le foloseste de aproape doua luni la 1.500 m adancime pentru a opri scurgerea de petrol.
Judecand dupa rezultatele obtinute pana in prezent, BP nu de tehnologia lui Cameron ar avea nevoie - spun "gurile rele" -, ci mai degraba de staff-ul care se ocupa de efectele speciale in filmele lui. De altfel, prezenta lui Cameron la reuniunea expertilor nu este prima interventie a unui "star" de la Hollywood in dezastrul mareei negre. Recent, compania a experimentat, tot cu rezultate mediocre, o centrifuga menita sa "aspire" petrolul, realizata de o societate din Louisiana detinuta de Kevin Costner, starul din "Waterworld".
"Oprirea deversarii si limitarea pagubelor trebuie sa fie prioritatea numarul 1 a guvernului", a tunat intr-una dintre interventiile sale presedintele american Obama, precizand ca este vorba despre "o batalie purtata minut de minut, in fiecare zi". Asa o fi, dar parca lucrurile nu fac decat sa se inrautateasca. Iar in timp ce mareea neagra se apropie periculos de coastele Floridei, CEO-ul BP, Tony Hayward face gafa dupa gafa, asigurandu-si un loc de cinste in analele "diplomatiei": de la fraza "nimeni nu doreste mai mult ca mine ca totul sa se termine: imi vreau viata inapoi", spusa pe un ton de copil razgaiat in fata familiilor celor decedati in explozia platformei petroliere, si pana la "sunt sigur ca ei erau realmente bolnavi, dar ramane de vazut daca exista vreo legatura cu dispersantii si titeiul, sau a fost vorba de o toxinfectie alimentara", ca raspuns la acuzatiile din mass-media ca solventii toxici si titeiul ii imbolnavesc pe locuitorii zonelor afectate.
O alta replica cu sanse mari sa intre in istoria vorbelor de duh spuse pe parcursul acestui dezastru este si cea pronuntata de secretarul american al Apararii, Robert Gates: dupa numeroasele apeluri la o interventie a armatei, el a raspuns negativ, declarand ca militarii nu au nicio "expertiza" in acest domeniu, iar din Singapore, unde se afla in misiune, a mai comentat agasat ca "armata a furnizat echipamente si a ajutat in diferite moduri, dar nu detine o bagheta magica impotriva acestei catastrofe ecologice".
Surse foto: AP, Reuters, Greenpeace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu