LIMA – între prezent şi trecut * : Claudia Moşoarcă

Între Anzii cu povârnişuri deşertice aurii şi Oceanul Pacific cel înspumat, Lima se preschimbă într-o metropolă elegantă, subtil parfumată cu esenţe coloniale vechi de sute de ani. Întemeietorul Pizzaro pare a fi uitat într-un colţ de oraş, iar glorioasa istorie a cuceririi Perú-lui de către conchistadori stă în umbra minunatelor podoabe din aur precolumbian şi a valoroasei ceramici pre-incaşe.

Cum câteva râuri alunecă din munţi direct în capitală, apele lor, împreună cu cele din pânzele freatice, dau viaţă grădinilor minunate, palmierilor subţiri şi parcurilor de pe falezele înalte. Arhitectura modernă punctează zonele financiare fierbinţi din Lima, iar pieţele tradiţionale se învecinează cu mall-uri îndrăzneţe. În liniştea cartierelor de vile, arheologii sapă solul nisipos din incinta siturilor recent descoperite de proiectele imobiliare. Şi, zi de zi, periferiile oraşului cresc prin construcţiile improvizate ale peruanilor săraci visând la o viaţă mai bună în capitală.
Aceasta este Lima, la aproape 500 de ani de la naşterea sa.

Timpul cel bun

În lunile de vară, adică din decembrie până în aprilie, Lima este călduroasă, senină, înflorită, în timp ce iarna (din iunie până în octombrie) se acoperă cu nori şi cu o ceaţă persistentă, numită garúa, ţinând loc ploii în deşertul de pe malul oceanului. Oricum, temperaturile nu scad sub 12º C şi nici nu depăşesc des 29º C, şi doar umezeala ar putea fi un disconfort pentru turişti.

În oraş

Deşi metropola cu 8,5 milioane de locuitori a acaparat văile şi pantele Anzilor, până în anul 2010 transportul urban se rezuma la taxiuri ieftine şi autobuze(ori microbuze), acestea circulând pe trasee destul de complicate şi cu staţii la preferinţa pasagerilor. Urci în autobuz la orice colţ de stradă şi cobori unde vrei, doar trebuie să strigi "Baja!"

Plimbându-te pe trotuar, fii pregătit să te însoţească sunetele claxoanelor: şoferii de taxi te întreabă cu această altă voce a lor dacă nu cumva ai nevoie să fi dus undeva, prin aglomeraţia incredibilă de pe şoselele şi autostrăzile ce conectează oraşul la agitaţie. De fapt, se claxonează continuu, pentru a speria şi alerga pietonii în intersecţii, pentru a evita coliziunile la viteze mari, pentru a grăbi autoturismul din faţă, poate şi pentru a participa la această veselă gălăgie generală, care îţi va lipsi cumplit odată ce te întorci din vacanţă.

Anul trecut s-a introdus El Metropolitano, un sistem bine pus la punct de transport cu autobuze, având piste rezervate, iar în 2011 s-au inaugurat primele staţii ale sistemului Lima Metro, un tren electric cu liniile sale ridicate deasupra forfotei oraşului.

Miraflores

Din cele 30 de districte ale Limei, turiştii preferă Miraflores pentru zonele rezidenţiale frumoase, hotelurile şi restaurantele de lux, magazinele scumpe şi atmosfera relaxantă. Este cartierul cel mai verde, cu numeroase parcuri şi grădini, unele cocoţate pe faleza abruptă şi oferind privelişti superbe asupra oceanului şi plajei cu pietre.

Dacă te afli în căutarea unor produse meşteşugăreşti peruane, opreşte-te la unul dintre centrele de artizanat răspândite prin cartierul bogat, pentru a-ţi delecta ochii cu bijuterii de argint, ţesături din lână ori piese sculptate în lemn. Artizani ambulanţi vei găsi şi în Parcul Kennedy, alături de grupuri mari de copii, formaţii de muzică şi artişti plastici ce expun picturi expresive, în culori vii.

Pentru cei cu pretenţii, centrul comercial Larcomar are oferte pe măsură: magazine şic, produse cu certificate de garanţie a calităţii peruane, cafenele moderne şi restaurante cu meniuri demne de istoria artei culinare. Aici sau în orice alt local, încearcă neapărat ceviche, peşte crud marinat în suc de lime şi ardei iute, servit împreună cu ceapă, cartofi dulci şi porumb. Împreună cu pisco sour, un cockteil din rachiu de struguri, suc de lime şi sirop de zahăr, ceviche stă trecut pe cartea de vizită a gastronomiei peruane.


Centrul colonial

Piaţa Mare a oraşului adună, în jurul unei fântâni de bronz din 1650, Catedrala, Palatul Arhepiscopal, Palatul Guvernului, Primăria, muzee şi case coloniale, unele construite chiar imediat după întemeierea Limei. Plimbările şi statul la taifas pe băncile de sub palmieri sunt nelipsite din viaţa localnicilor, în orice zi din săptămână.

Distrusă în repetate rânduri de cutremure şi restaurată, La Catedral adăposteşte, într-una dintre capelele interioare, mormântul lui Francisco Pizzaro, fondatorul Limei. Statuia lui Isus dintr-o altă parte a marii biserici este considerată a fi cea mai frumoasă din Americi.

Reşedinţa Preşedintelui se află în Palacio de Gobierno, o clădire impunătoare inaugurată în 1938 şi straşnic păzită de militari înarmaţi. În fiecare zi la ora amiezii, turiştii şi localnicii curioşi pot asista la schimbarea gărzii palatului.

Imediat în apropierea pieţei, clădirea galbenă a Mânăstirii San Francisco a fost ridicată peste o reţea de catacombe folosite ca cimitir în perioada colonială, pentru cei săraci. Nobilii şi bogătaşii erau îngropaţi în capele ori biserici, în timp ce restul corpurilor erau arucate în aceste gropi comune, după care se punea var. Azi, zecile de mii de oase, cu grijă sortate şi stivuite, îţi pot declanşa fie curiozitate, fie un fior pe şira spinării.



Muzeul Rafael Larco Herrera

În concurenţă cu Muzeul Aurului din Lima, acest muzeu privat expune cea mai mare colecţie de ceramică precolumbiană, alături de bijuterii din aur şi argint minunate, textile şi quipu incaş, o reţea de sfori colorate cu noduri, ce ţinea evidenţa recoltelor şi a evenimentelor importante.

Latifundiarul Rafael Larco Hoyle a făcut o pasiune din descoperirea ori achiziţionarea pieselor de ceramică de pe întreg teritoriul ţării, astfel că zeci de mii de piese se împart în sălile muzeului şi spun povestea culturilor care s-au succedat din 7000 î.e.n. până în secolul al XVI-lea e.n.

Huaca Pucllana

Acest sit arheologic aflat încă în exploatare impresionează prin piramida din cărămizi de lut, construită în inima centrului administrativ şi religios din timpul Culturii Lima, din anii 200-700 î.e.n. Şirurile suprapuse de cărămizi ordonate formează pereţi, ziduri şi scări, într-un ansamblu armonios, cel mai bine observat de pe platforma înaltă.

Lima se întinde spre viitor, ambiţioasă şi calculată, arătând turiştilor atât verticalele zgârie-norilor, cât şi pereţii ca din carton ai insalubrelor case de la periferii. Istoria ei înseamnă muzee, situri şi case coloniale, iar prezentul transpare în arta sa, în arhitectura modernă, în muzică ori chiar în sport. Odată ce pleci din oraş, ai certitudinea că te vei întoarce pentru a găsi Lima mult mai frumoasă, mult mai bogată decât ai lăsat-o.