Galerie foto (1)În evoluţia speciei umane, s-a trecut, în cursul mileniilor, de la alimente tari, care necesitau o masticaţie susţinută, la alimente tot mai moi. În consecinţă, mandibula umană tinde să-şi reducă dimensiunile, iar dinţii „nu mai încap” pe arcadele dentare.
Oamenii primitivi, care se hrăneau cu plante sălbatice şi carne tare de vânat aveau maxilarul inferior (mandibula) foarte puternic, pentru a putea mesteca aceste alimente dure.
Trecerea de la stadiul de vânător-culegător la cel de agricultor, în urmă cu cca. 10.000 de ani, a implicat o schimbare majoră în alimentaţie: oamenii au trecut, treptat, la alimente tot mai mult procesate, din ce în ce mai uşor de mestecat, obţinute din plantele pe care le cultivau şi animalele pe care le creşteau.
Antropologul Noreen von Cramon-Taubadel, de la Universitatea Kent, Marea Britanie, a analizat peste 300 de cranii, provenite de la 11 populaţii, şi a ajuns la concluzia că acesată alimentaţie a dus la modificarea formei mandibulei, care a devenit mai scurtă şi mai largă.
Tipul alimentaţiei influenţează felul în care cresc oasele mandibulare, ceea ce explică anumite fenomene observate şi în cazul unor animale; de pildă, s-a constatat că primatele crescute în captivitate au mai des probleme legate de alinierea defectuoasă a dinţilor, comparativ cu indivizii sălbatici din aceeaşi specie.
Similar, anumite probleme dentare (dinţi înghesuiţi şi încălecaţi) de care se plâng numeroşi oameni în societatea occidentală s-ar putea datora, crede cercetătoarea, insuficientei dezvoltări a mandibulei, cauzată de hrănirea cu alimente procesate, uşor de mestecat.
Descoperirea este importantă, deoarece contrazice teoria că morfologia umană s-ar fi schimbat prea puţin în vremurile recente şi arată că modificările nu ţin numai de genetica populaţiilor, ci şi de stilul de viaţă individual.
Sursa: BBC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu