Este concluzia unui studiu condus de David Tilman, profesor de ecologie la Universitatea din Minnesota, care avertizează că satisfacerea unei cereri atât de mari va depinde de modul în care se va dezvolta agricultura la nivel global.
Defrişarea masivă pentru obţinererea de teren arabil şi utilizarea tehnicilor învechite de practicare a agriculturii vor afecta în mod iremediabil mediul.
Dacă ţările slab dezvoltate nu îşi vor modifica practicile agricole, atunci, în următorii 40 de ani, nivelul emisiilor de carbon se va dubla.
Dacă ţările slab dezvoltate nu îşi vor modifica practicile agricole, atunci, în următorii 40 de ani, nivelul emisiilor de carbon se va dubla.
Aceste practici constau, în bună măsură, în tăierea şi arderea pădurilor pe mari suprafeţe, pentru a obţine teren arabil, care însă nu este productiv decât câţiva ani, după care alte suprafeţe de pădure sunt distruse pentru a face loc noilor culturi.
Dacă lucrurile nu se schimbă, până în 2050, aceste ţări vor defrişa o suprafaţă egală cu cea a Statelor Unite (cca. un miliard de hectare).
Soluţia ar fi ca naţiunile dezvoltate să se implice şi să le ajute pe cele în curs de dezvoltare să îşi mărească producţia. În acest mod, suprafaţa defrişată s-ar putea reduce la doar 200 milioane de hectare.
Cercetătorii spun că cea mai bună metodă de a satisface cererea de alimente, fără a avea un impact major asupra mediului, constă în utilizarea responsabilă şi eficientă a îngrăşămintelor cu azot.
Ei susţin că tehnica poate aduce nenumărate beneficii. Conform statisticilor, în anul 2005, nivelul recoltelor din ţările dezvoltate a fost cu 300% mai crescut decât cel din ţările sărace.Cercetătorii spun că cea mai bună metodă de a satisface cererea de alimente, fără a avea un impact major asupra mediului, constă în utilizarea responsabilă şi eficientă a îngrăşămintelor cu azot.
Sursa: Potato Pro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu