William Dampier – pirat, cercetător, explorator / Parlog Nicolae |

Galerie foto (6)

Greu de găsit în toată galeria marilor personalităţi istorice o figură comparabilă cu cea a lui William Dampier. Judecaţi şi dumneavoastră: acest om a fost, totodată, marinar, pirat, căpitan de vas, militar, explorator, scriitor de succes şi multe altele. A trecut de nenumărate ori pe lângă moarte, a sfidat pericolele cu bărbăţia şi curajul tipice marilor spirite cutezătoare şi a lăsat în urma sa realizări aproape incredibile. Polivalent, deseori genial, preponderent nobil, uneori tâlhar şi cartofor, om de litere, savant şi spadasin redutabil - vă invit să-i cunoaşteţi viaţa, aventurile şi opera ştiinţifică. O să-l admiraţi cu siguranţă!

Marii eroi ai mărilor din categoria lui Sir Francis Drake, Sir Walter Raleigh sau James Cook îşi văd poziţiile de marcă serios clătinate de personalitatea lui William Dampier, un om din nefericire mai puţin cunoscut decât rivalii săi în ale explorărilor şi pirateriei.

Istoria a fost oarecum nedreaptă cu el, memoria colectivă reţinând mai mult faptele sale de piraterie, comparativ cu alte realizări, cu mult mai interesante decât jefuirea corăbiilor.

Uitat pe nedrept de biografi şi istorici, Dampier este primul om din istorie care a navigat de trei ori în jurul lumii, primul britanic care a explorat porţiuni necunoscute până atunci din Australia şi Noua Guinee şi - realizările mai mici sunt şi ele importante - primul om care a descoperit şi descris fructul comestibil al arborelui de pâine.

Lui i se datorează şi introducerea unor noi cuvinte în limba engleză: conform Oxford English Dictionary, lui i se datorează apariţia cuvintelor precum tortilla, barbecue, chopsticks, nucile cashew şi fructul avocado. Tot el a lansat în vocabularul ştiinţific termeni precum subspecie, leu de mare sau chiar briza mării !

Vă vine să credeţi sau nu, dar tot el este cel care l-a descoperit şi salvat pe naufragiatul Alexander Selkirk, adevăratul Robinson Crusoe!

Iar şirul realizărilor sale spectaculoase nu se sfârşeşte deloc aici, după cum veţi descoperi în continuare.

La fel ca mulţi alţi oameni celebri prin faptele lor, William Dampier s-a născut în sărăcie, climatul pauper de acasă ascuţindu-i din fragedă pruncie caracterul şi spiritul său răzbătător.

Orfanul care a devenit pirat

A văzut lumina zilei în luna august a anului 1651, în oraşul Somerset, ca fiu al unui fermier sărac. Părinţii săi au murit pe când avea doar 7 ani. Zece ani mai târziu, întărit de lipsuri şi răutatea oamenilor, adolescentul William decide să se facă marinar. Prima sa călătorie pe apă are loc la bordul unei nave comerciale care călătorea frecvent spre Newfoundland. A doua incursiune pe ocean avea să-l ducă mult mai departe, spre însorita şi exotica insulă Java, din Arhipelagul Indonezian. Plictisit de munca monotonă de pe o navă comercială, Dampier ţinteşte mai sus. Îl găsim aşadar, în anul 1673, angajat în Marina Regală, luând deja parte la cele două bătălii maritime de la Schooneveld, desfăşurate în luna iunie a aceluiaşi an. Serviciul său militar a fost scurtat brusc şi brutal de o boală gravă; în consecinţă, polivalentul personaj de mai târziu a fost nevoit să se întoarcă în Anglia natală, unde a bolit timp de mai multe luni. Norocul nu i-a surâs nici pentru următorii câţiva ani, răstimp în care Dampier a fost, pe rând, tăietor de lemne în Mexic, şef de plantaţie în Jamaica şi agricultor în Haiti.

Anul 1679 a fost hotărâtor pentru el; atunci l-a întâlnit pe Bartholomew Sharp, căpitan de navă de piraţi şi celebritate vie a vremurilor sale. Sătul de existenţa mediocră spre mizeră pe care o ducea, William Dampier acceptă fără să stea pe gînduri propunerea căpitanului Sharp. Iată-l deci pirat pentru prima dată în decursul tumultuoasei sale vieţi!

Cu această ocazie a făcut şi prima sa călătorie de-a lungul globului terestru, călătorie "condimentată" din plin cu jafuri. Astfel, în decursul aceluiaşi an, efectuează un raid în apele Istmului Panama, ocazie cu care participă la abordajul câtorva nave spaniole. Încrezători în norocul lor, piraţii, în rândul cărora figura deja la loc de cinste şi eroul nostru, au întreprins o expediţie de jaf şi asupra aşezărilor spaniole din Peru, înainte de reîntoarcerea triumfală în Caraibe.

Momentan mulţumit cu ocupaţia sa, Dampier părea că şi-a găsit, în sfârşit, vocaţia şi nu ar fi renunţat pentru nimic în lume la rău-famata ocupaţie de tâlhar al mărilor.

Continuă deci în aceeaşi notă şi călătoreşte spre Virginia, unde se înhăitează cu piratul John Cooke. Cei doi întreprind o expediţie de jaf în Peru, Galapagos şi Mexic. Expediţia le aduce, pe lîngă bogăţii considerabile, şi noi admiratori care voiau să se facă piraţi. Steaua lui Cooke avea să apună subit pe când acesta era în Mexic, iar piraţii l-au ales căpitan pe Edward Davis. Acesta, prieten foarte bun cu Dampier, îl ia pe eroul nostru pe nava sa, Cygnet, iar pe data de 31 martie 1696, cei doi pornesc în traversarea Pacificului, intenţionând să ajungă în Indiile de Est. Ajung în Guam şi Mindanao din Arhipelagul Filipinelor.

Piratul devenit savant

În anul 1688, corabia Cygnet era trasă la mal pe coasta de nord-vest ale Australiei, lângă King Sound. În timp ce restul piraţilor reparau corabia, spiritul ştiinţific şi curiozitatea nativă a lui Dampier au prins viaţă.

Şi iata-l pe piratul nostru lăsând la o parte sabia şi toporul de abordaj, pentu a lua pana de scris, cu care a făcut note şi observaţii în premieră despre fauna, flora şi aborigenii descoperiţi aici. Dampier părea că şi-a găsit vocaţia adevărată.

Cu voie de la căpitanul Davis, Dampier, însoţit de doi amici piraţi, porneşte să exploreaze Insulele Nicobar. Modifică o canoe şi, după ce supravieţuiesc unei furtuni pe mare, cei trei ajung în Aceh, în Insula Sumatra.

După multe alte aventuri, Dampier se întoarce în Anglia în anul 1691, după ce ocolise Capul Bunei Speranţe, aducând cu sine mai multe jurnale pline de însemnări valoroase. Nu era singur, fiind însoţit de doi băştinaşi tatuaţi, un prinţ local pe nume Jeoly, alături de mama sa. Dampier i-a cumpărat ca sclavi, expunându-i în faţa publicului londonez. Ce să-i faci, nimeni nu-i perfect...

Porţile ştiinţei aveau să se deschidă pentru Dampier, după ce sunt publicate jurnalele sale, grupate într-o lucrare intitulată "New Voyage Round the World".

Lucrarea este publicată în anul 1697, devenind o carte de senzaţie în rândul membrilor Amiralităţii Britanice.

Pe baza acestei realizări, doi ani mai târziu, William Dampier este investit la comanda corabiei HMS Roebuck de către o comisie a Amiralităţii, precum şi de regele William al treilea, devenit peste noapte un admirator şi susţinător al fostului orfan.

Misiunea sa era aceea de a explora coasta de est din New Holland, nume dat de olandezi Australiei.

Savantul devenit explorator

Expediţia a pornit în data de 14 ianuarie 1699, prea târziu pentru a ocoli Capul Horn, răvăşit de furtuni cumplite, Dampier fiind obligat să înconjoare Capul Bunei Speranţe.

Urmând ruta olandezilor spre Indiile de Est, Dampier a ajuns în Insula Dirk Hartog, în dreptul unui golf pe care l-a botezat Shark Bay, din vestul Australiei. A debarcat şi a început prima descriere detaliată a Australiei. A continuat cu explorarea coastei de nord-est, botezând un grup de insule cu numele de Arhipelagul Dampier, ajungând ulterior în locul denumit astăzi Roebuck Bay. Din acest punct, s-a îndreptat spre Timor, apoi a ajuns pe rând în Noua Guinee şi câteva insule din Arhipelagul Bismarck, cartografiind Strâmtoarea Dampier

În tot acest timp, a continuat să colecteze şi să descrie diverse specii de plante şi animale.

Din nefericire, apa sărată a oceanelor începuse să afecteze iremediabil lemnul corăbiei sale, iar tâmplarul de la bord nu a fost capabil să remedieze situaţia. Dampier a fost aşadar nevoit să abandoneze investigarea coastei de est a Australiei. Ghinionul părea să se ţină scai de el. Roebuck era atât de avariată, încât echipajul nu a mai putut face altceva decât s-o abandoneze, în apele Insulei Ascension, pe data de 21 februarie 1701. Dampier şi echipajul din subordine au fost nevoiţi să aştepte timp de 5 săptămâni până să fie salvaţi de o altă corabie britanică şi transportaţi în Anglia.

Cu toate că unele însemnări valoroase au fost pierdute odată cu scufundarea HMS Roebuck, Dampier a reuşit să salveze mare parte din rezultatul observaţiilor sale.

(Recent, în anul 2001, epava corabiei Roebuck a fost descoperită în apele din jurul Insulei Ascension de către o expediţie efectuată de specialiştii din cadrul Western Australian Museum.)

Culmea ghinionului se concretizează la întoarcerea acasă, Dampier fiind inculpat de Curtea Marţială, sub acuzaţia de cruzime!

În timpul călătoriei, îl debarcase şi trimisese la puşcărie, în Brazilia, pe George Fisher, un recalcitrant membru al echipajului. Acesta s-a întors între timp în Anglia şi l-a reclamat pe Dampier la Amiralitate. Piratul savant a scris un memoriu în care dezminţea acuzaţiile, dar nu a avut succes. Judecat, a fost găsit vinovat şi exclus din Marina Regală.

Exploratorul care a marcat ştiinţa

Dezamăgit, Dampier - după ce a scris şi publicat o continuare relatărilor privind expediţiile sale, intitulată "A Voyage to New Holland" -, s-a reapucat de piraterie.

Războiul dintre Anglia, pe de o parte, şi Spania aliată cu Franţa, pe de alta, a izbucnit în anul 1701, Londra cerând pe un ton imperios ca toţi piraţii de naţionalitate britanică să atace navele spaniole şi franceze, lovind astfel interesele comerciale şi activităţile economice ale celor două rivale.

În faţa pericolului franco-spaniol, Dampier a fost reabilitat de urgenţă, fiind numit comandant al navei de război St. George, echipată cu 26 tunuri şi deservită de 120 oameni. St. George era acompaniată de o navă mai mică, Cinque Ports, cu 16 tunuri şi 63 oameni.

Dampier cel bun la toate duce o luptă dură cu o navă franceză de război, încheiată nedecis, dar reuşeşte să captureze trei mici corăbii spaniole şi un vas de 550 tone.

Întors în Anglia, pe baza reputaţiei sale este angajat pe bani grei de piratul Woodes Rogers ca pilot al navei Duke.

La bordul lui Duke, Dampier a reuşit, pe data de 2 februarie 1709, să-l descopere pe naufragiatul Alexander Selkirk, omul care, odată ajuns în Anglia, i-a servit lui Daniel Defoe drept model inspiraţional pentru celebrul personaj fictiv Robinson Crusoe.

Dampier avea, însă, şi alte motive de satisfacţie; printre altele, expediţia sa a fost plină de succes, piratul cercetător reuşind o captură de peste 200.000 guinee, echivalentul sumei de 20 milioane lire sterline la nivelul anului 2009.

Din nefericire, William Dampier, una dintre cele mai strălucitoare figuri din panoplia eroilor mărilor din perioada Vârstei de Aur a Pirateriei, a murit la Londra, în anul 1715, cu doar trei zile înainte de a-şi primi partea din pradă, care l-ar fi făcut un om foarte bogat pentru acele vremuri.

Acest om cu spirit cutezător a călătorit pe oceanele lumii peste 200.000 de mile marine şi a explorat tărâmuri unde nu călcase picior de european. A fost navigator, pirat, om de ştiinţă, militar, explorator, hidrograf şi naturalist.

Fostul fiu de ţăran sărac era admirat şi invidiat, în egală măsură, de High Life-ul britanic de atunci. A fost centrul şi sufletul multor banchete şi petreceri simandicoase, oameni bogaţi şi influenţi i-au căutat compania şi prietenia, doar Istoria l-a uitat pe nedrept.

Foarte puţini ştiu, bunăoară, că autorul Jonathan Swift, în cartea sa Călătoriile lui Gulliver, l-a menţionat pe William Dampier drept un marinar de talia lui Gulliver, Swift fiind un admirator al piratului-savant. Iar fără el, lumea literaturii mondiale nu l-ar fi avut niciodată pe Robinson Crusoe. William Dampier este pomenit în romanul "Ultima călătorie a corabiei fantomă", scrisă de celebrul Gabriel Garcia Marquez.

Charles Darwin, părintele evoluţionismului, a fost influenţat foarte mult de scrierile lui Dampier, pe care le studia cu aviditate. Într-un pasaj din memoriile sale, Darwin declară că lucrările lui Dampier au fost adevărate "mine de informaţii" pentru ştiinţa şi cunoaşterea umană. Alt mare admirator al său a fost exploratorul James Cook.

Dampier a fost primul cercetător care a studiat curenţii aerieni, lucrarea sa "Discurs despre vânturi" fiind recomandată tuturor ofiţerilor de marină de către Horatio Nelson, alt admirator al lui Dampier.

Alexander Humboldt a fost încă o personalitate care a fost influenţat de opera ştiinţifică a piratului-cercetător. Multe plante descrise în premieră în timpul expediţiilor sale i-au primit numele, ca un tribut ştiinţific adus ulterior de cercetători. Specii precum Dampiera incana, Hoary dampiera, Willdampia formosa sunt câteva din multitudinea plantelor descrise de-a lungul călătoriilor.

Tot Dampier a fost primul cercetător care a studiat şi descris pinipedele (focile) din genul leilor de mare; de fapt, denumirea de leu de mare, dată acestor foci la care masculii au o coamă scurtă şi aspră, a fost data de Dampier pe baza asemănării cu coamele mult mai cunoscuţilor lei din savanele Africii.

Singurul motiv pentru care acest cutezător şi deschizător de drumuri nu a primit recunoaşterea binemeritată a fost pirateria.

Deşi piraţii britanici jefuiau deseori doar corăbii spaniole, franceze sau olandeze, devenind astfel, la nevoie (adică în caz de război), oameni foarte utili pentru Coroana Britanică, şi cu toate că Dampier avea numeroşi prieteni, susţinători şi admiratori în înalta societate britanică, atunci când trupul piratului William Kidd se legăna în spânzurătoare, la Execution Dock, s-au auzit câteva voci importante care propuneau aceeaşi soartă şi pentru William Dampier.

Ar fi fost cu adevărat un sfârşit nedrept şi crud pentru unul dintre cei mai mari exploratori britanici.