Liliecii bruni învaţă să vâneze cu ajutorul sonarului de la semenii lor, susţin cercetătorii. O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Maryland, SUA, a urmărit câţiva lilieci care zburau într-o cameră în încercarea de a vâna o larvă de insectă agăţată de tavan.
Liliecii tineri care zburau alături de cei experimentaţi (cei care fuseseră antrenaţi să găsească larva) au devenit rapid capabili să găsească prada singuri.
Genevieve Spanjer Wright, absolventă a Universităţii Maryland, care a condus această cercetare, împreună cu colegii săi, a antrenat 12 lilieci bruni (Eptesicus fuscus) să prindă o larvă suspendată de tavan cu ajutorul unui fir.
Prin schimbarea repetată a locului în care amplasau larva, cercetătorii i-au antrenat pe cei 12 lilieci să vâneze ajutându-se de sonarul propriu - aparatul de ecolocaţie cu care sunt înzestrate multe specii de lilieci.
Alţi 22 de lilieci neexperimentaţi au fost introduşi apoi, 11 dintre ei fiind lăsaţi să zboare alături de cei antrenaţi, iar ceilalţi într-o altă cameră cu lilieci neantrenaţi.
Cercetătorii şi-au dat seama că, de fiecare dată când un liliac cu experienţă găsea prada, alţi lilieci începători erau foarte aproape de el şi îi imitau comportamentul, iar curând erau în stare să vâneze singuri.
Liliecii lipsiţi de experienţă, care nu au avut alături semeni mai experimentaţi, nu au reuşit să prindă prada.
Astfel, s-a demonstrat că liliecii învaţă de la semenii lor cum să-şi folosească aparatul de ecolocaţie pentru a vâna.
Dr. Marc Holderied, un expert în comportamentul liliecilor, de la Universitatea Bristol din Marea Britanie, a declarat că multe specii de lilieci au tendinţa de a zbura în grupuri mici şi că acest lucru a fost interpretat drept învăţare socială, iar acest experiment aduce dovezi convingătoare în acest sens.
De asemenea, el a adăugat că 50 de milioane de ani de evoluţie au permis liliecilor să îşi dezvolte foarte mult sonarul, lucru pe care şi oamenii ar putea să îl copieze (de pildă, pentr a înzestra roboţii cu un astfel de mecanism de detecţie), dacă vor studia cu atenţie comportamentul animalelor.
Sursa: BBC
Genevieve Spanjer Wright, absolventă a Universităţii Maryland, care a condus această cercetare, împreună cu colegii săi, a antrenat 12 lilieci bruni (Eptesicus fuscus) să prindă o larvă suspendată de tavan cu ajutorul unui fir.
Prin schimbarea repetată a locului în care amplasau larva, cercetătorii i-au antrenat pe cei 12 lilieci să vâneze ajutându-se de sonarul propriu - aparatul de ecolocaţie cu care sunt înzestrate multe specii de lilieci.
Alţi 22 de lilieci neexperimentaţi au fost introduşi apoi, 11 dintre ei fiind lăsaţi să zboare alături de cei antrenaţi, iar ceilalţi într-o altă cameră cu lilieci neantrenaţi.
Cercetătorii şi-au dat seama că, de fiecare dată când un liliac cu experienţă găsea prada, alţi lilieci începători erau foarte aproape de el şi îi imitau comportamentul, iar curând erau în stare să vâneze singuri.
Liliecii lipsiţi de experienţă, care nu au avut alături semeni mai experimentaţi, nu au reuşit să prindă prada.
Astfel, s-a demonstrat că liliecii învaţă de la semenii lor cum să-şi folosească aparatul de ecolocaţie pentru a vâna.
Dr. Marc Holderied, un expert în comportamentul liliecilor, de la Universitatea Bristol din Marea Britanie, a declarat că multe specii de lilieci au tendinţa de a zbura în grupuri mici şi că acest lucru a fost interpretat drept învăţare socială, iar acest experiment aduce dovezi convingătoare în acest sens.
De asemenea, el a adăugat că 50 de milioane de ani de evoluţie au permis liliecilor să îşi dezvolte foarte mult sonarul, lucru pe care şi oamenii ar putea să îl copieze (de pildă, pentr a înzestra roboţii cu un astfel de mecanism de detecţie), dacă vor studia cu atenţie comportamentul animalelor.
Sursa: BBC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu