Rămăşiţele străvechi a două creaturi umanoide din Africa de Sud ar putea schimba modul în care vedem originile noastre. Fosilele, datând de acum 1,9 milioane de ani, au fost descoperite în Africa de Sud şi descrise în 2010, specia căreia îi aparţin fiind numită Australopithecus sediba. Dar echipa de cercetători implicată a venit acum cu o serie de analize mai amănunţite. Particularităţi ale creierului, picioarelor, mâinilor şi pelvisului au sugerat că această specie s-ar fi aflat pe linia evolutivă directă către omul modern - Homo sapiens.
Teoriile actuale susţin că ascendenţa omului modern poate fi urmărită înapoi până la o creatură numită Homo erectus, care a trăit cu mai mult de un milion de ani în urmă. Această specie, după opinia paleontologilor, şi-ar putea avea originile în hominidele primitive, precum Homo habilis sau Homo rudolfensis.Subiectul de dispută legat de A. sebida este acela că, deşi mai în vârstă decât "rivalii" săi, unele trăsături anatomice şi funcţionale erau mai avansate decât cele speciilor de hominide mai recente. Cu alte cuvinte, A. sediba ar fi mai credibil ca strămoş al omului decât Homo erectus.
Fosilele de A. sediba au fost descoperite la Malapa, într-un sit paleontologic amenajat ulterior şi ca destinaţie turistică - celebrul sit al Patrimoniului Mondial "Leagănul Omenirii" (Cradle of Humankind World Heritage Site), aflat în nord-vestul oraşului Johannesburg. Rămăşiţele au fost extrase dintr-o depresiune în sol, formată prin prăbuşirea unor peşteri, datorită eroziunii.
Identificate ca fiind o femeie adultă şi un mascul tânăr, cele două fiinţe au fost, cel mai ă probabil, mamă şi fiu. Ceea ce este sigur este faptul că au murit împreună într-un tragic accident, fie au căzut în peşteră, fie au rămas blocaţi în ea. După moarte, trupurile lor au fost duse de apă într-o groapă, unde s-au fosilizat împreună cu rămăşiţele altor animale care au murit în acelaşi mod.
În lunile care au urmat după realizarea anunţului din 2010, profesorul Lee Berger şi colegii săi de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg au realizat analize detaliate ale rămăşiţelor.
Întrucât estimările iniţiale au sugerat că fosilele au o vârstă cuprinsă între 1,78 şi 1,95 milioane de ani, noua analiză a redus această estimare la o incertitudine de doar 3.000 de ani. Noua datare sugerează că fosilele au o vârstă cuprinsă între 1,977 şi 1,98 milioane de ani. Acest lucru demonstrează că A. sediba este suficient de "bătrân" pentru a fi un potenţial strămoş a lui Homo erectus.
În urma scanării cu raze X a unui craniu, se poate realiza o "machetă" virtuală a cutiei craniene. Cu ajutorul acestei metode, cercetătorii au estimat că un adult de A. sediba avea volumul creierului de 440 de centimetri cubi - cam cât un grapefruit de mărime mijlocie. Este mai mic decât creierele unor forme anterioare, printre care se numără şi celebrul specimen "Lucy", Australopithecus afarensis (în vârstă de 3,2 milioane de ani), dar forma sa este mult mai asemănatoare cu cea umană, mai ales în zona frontală. Acest lucru ar putea marca începutul procesului de reorganizare a structurii creierului, care a fost necesară pentru a ne face ceea ce suntem azi.
Pelvisul este scurt şi larg, asemănător cu cel uman. O idee larg răspândită susţinea că pelvisul larg al oamenilor moderni a evoluat în tandem cu creşterea treptată a volumului creierului, pentru a facilita naşterea copiilor cu capete mai mari. A. sediba demonstrează că această teorie este eronată, deoarece pelvisul acestei specii este larg, pe când craniul său demonstrează faptul că avea un creier mic.
Mâna femeii pare mai degrabă asemănătoare cu una umană, decât cu una de maimuţă. Totuşi, pare să fi posedat muşchi puternici, care să o ajute să se caţere în copaci. De asemenea, echipa de cercetători sugerează că specia ar fi avut dexteritatea necesară pentru realizarea unor unelte simple.
Articulaţia gleznei este asemănătoare cu cea a oamenilor moderni, existând şi unele indicii asupra prezenţei unei bolţi plantare şi a tendonului lui Ahile. În schimb, A. sediba poseda un călcâi şi o tibie asemănătoare cu cele ale maimuţelor. Acest lucru ar fi dus, cred specialiştii, la un mers distinct, atunci când indivizii nu se urcau în copaci.
Indiferent de corectitudinea analizei, creatura prezintă, cu siguranţă, un amestec fascinant de trăsături - unele arhaice, altele moderne.
Specialiştii sunt convinşi că situl paleontologic respectiv conţine şi alte fosile de acelaşi tip şi aşteaptă ca acestea să fie descoperite şi analizate, pentru a aduce noi informaţii referitoare la adevărata origine a omului.
Sursa: BBC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu