Oamenii de ştiinţă cunoşteau de ani de zile faptul că o femeie însărcinată care suferă de stres cronic, anxietate sau probleme în cuplu are şanse mult mai mari să nască un copil care, atunci când va ajunge la vârsta maturităţii, va suferi de probleme psihice şi tulburări de comportament. De asemenea, se cunoştea faptul că un mediu familial abuziv va marca profund comportamentul copilului. Cea de-a doua problemă este uşor de înţeles, însă prima dintre ele a rămas mult timp neclară pentru cercetători. Un studiu publicat de Axel Meyer, Thomas Elbert şi colegii acestora din cadrul Universităţii Konstanz din Germania, spune că epigenetica ar putea oferi răspunsul la prima întrebare.
Epigenetica studiază modul în care condiţiile ambientale pot afecta nu numai genomul unui individ, ci şi pe al descendenţilor acestuia.
Cel mai comun mecanism implicat este numit metilare. Prin acest proces, moleculele de metil se ataşează celor de adenină sau citozină (două dintre bazele azotate din structura ADN), în funcţie de genele implicate în proces. Ca urmare a metilării, genele respective devin inactive.
În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul că metilarea genelor care codifică sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantă. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres către celule. La nou-născuţii ale căror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele răspunzătoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proporţie mai mare. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar până în acest moment era perioada în care persista acest efect.
Pentru a răspunde la această întrebare, echipa de cercetători germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a două grupuri de participanţi. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 19 ani, iar cel de-al doilea era alcătuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de ştiinţă au utilizat şi un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau după aceea.
În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul că metilarea genelor care codifică sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantă. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres către celule. La nou-născuţii ale căror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele răspunzătoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proporţie mai mare. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar până în acest moment era perioada în care persista acest efect.
Pentru a răspunde la această întrebare, echipa de cercetători germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a două grupuri de participanţi. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 19 ani, iar cel de-al doilea era alcătuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de ştiinţă au utilizat şi un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau după aceea.
Cercetătorii au descoperit că mamele care suferiseră abuzuri în timpul sarcinii erau mult mai predispuse să nască copii cu o astfel de afecţiune, în timp ce femeile care suportaseră abuzuri înainte sau după perioada sarcinii nu prezentau acest risc. Nici metilarea genelor în organismul mamei nu a fost afectata de violenţa la care a fost aceasta expusă.
Puse cap la cap, aceste rezultate saugerează faptul că metilarea genelor are loc la în organismul fătului, ca răspuns la stresul suportat de mamă, iar acestă influenţă persistă până la adolescenţă.
Acest proces afectează sănătatea copilului pe termen lung, crescând riscul apariţiei obezităţii, a depresiilor şi a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bărbaţii cu asemenea comportament îşi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.
Implicaţiile practice ale acestui studiu rămâne încă neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încă în stadiul cercetărilor; până când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp şi, în orice caz, să interferezi cu epigenetica este o abordare riscantă.
Ceea ce poate fi făcut sunt intervenţiile pentru stoparea abuzurilor în familie, atât pentru binele mamelor, cât şi al copiilor.Acest proces afectează sănătatea copilului pe termen lung, crescând riscul apariţiei obezităţii, a depresiilor şi a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bărbaţii cu asemenea comportament îşi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.
Implicaţiile practice ale acestui studiu rămâne încă neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încă în stadiul cercetărilor; până când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp şi, în orice caz, să interferezi cu epigenetica este o abordare riscantă.
Sursa: The Economist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu