​Sport, natură şi gastronomie în Ţinutul Mustului, Austria * Autor: Mihaela Stanescu

Pentru tot românul, Austria e o destinaţie de iarnă. Ei, hai, nu ziceţi că nu-i aşa, ca pe oricine auzi vorbind despre o vacanţă în Austria, zice că merge ori la ski la Innsbruck, ori să petreacă Revelionul sau Crăciunul la Viena. Să ridice mâna cine a fost să viziteze Austria în alt anotimp decât iarna! Foarte puţini, exact cum m-aşteptam.

Dar dacă am ieşi puţin din tabieturile noastre sezoniere şi am încerca să ne gândim la Austria ca la o destinaţie pentru orice anotimp? Ca să nu vorbim în vag, iată şi nişte informaţii concrete despre una dintre cele mai atrăgătoare regiuni austriece, prea puţin vizitată, faţă de cât ar merita.
Se numeşte Mostviertel - numele s-ar traduce prin Ţinutul Mustului, ceea ce spune deja mult despre plăcerile care îl aşteptă pe vizitator aici. La temelia numelui stă abundenţa de fructe a regiunii şi felul în care le folosesc cei de-acolo. (E incredibil ce pot să facă oamenii ăştia cu fructele.)

Zona e aşezată între Dunăre şi muntele Ötscher, aşa că are de toate: în nord, spre Dunăre, unde clima e blândă - câmpii şi dealuri domoale, cu vii şi livezi, unde cresc nenumăratele specii şi soiuri de fructe care fac faima regiunii, iar în sudul dinspre munte - o lume alpină, cu natură sălbatică.

Fructele sunt marea mândrie şi una dintre notele distinctive ale Mostviertel-ului. Pomi fructiferi cultivaţi sau arburşti sălbatici - nu contează, orice face fructe comestibile e valorificat aici nu doar cu pricepere, ci de-a dreptul cu pasiune. Pere şi coarne, struguri şi măceşe, mere şi fructe de sorb, toate sunt prefăcute în băuturi delicioase, unele foarte originale şi specifice locului, precum mustul de pere. Acesta e cu adevărat un produs care iese în evidenţă (unic în Europa, spun producătorii), deoarece mai peste tot în vestul Europei se consumă must de mere - cidru.
Aici există o adevărată cultură a fructelor - nu doar în sensul agricol al termenului, ci în sensul social. Există un Drum al Mustului, cu lungimea de 200 km, ce trece prin cele mai roditoare regiuni şi de-a lungul căruia se înşiră nesfârşite întinderi de livezi. Iar fructele sunt un prilej de sărbătoare de-a lungul întregului an. Distracţia începe cu Primăvara Mustului, din martie până în iunie, care atinge punctul culminant în Ziua Mustului, sărbătorită cândva la sfârşitul lui aprilie, în perioada când perii sunt înfloriţi. Iar din august până în noiembrie, se desfăşoară Toamna Mustului (pauza dintre iunie şi august e ca să se culeagă recolta de fructe a anului respectiv). La venirea iernii, când mustul de fructe nu mai e de actualitate, se trece la varianta "hard": băuturile distilate din fructe - rachiuri de toate felurile, unele din nişte fructe de care nici n-aţi auzit, fiindcă pomii cu pricina nu cresc la noi.
De văzut şi de făcut

Sankt Pölten - capitala regiunii, un oraş plăcut, cu arhitectură veche şi frumoasă (multe clădiri baroce), o largă zonă pietonală înconjurată de magazine, dar şi cu o viaţă culturală intensă: spectacole de operă, operetă, balet; festival de film; concerte etc; în plus, e presărat şi încercuit de parcuri, păduri, lacuri şi e aşezat pe un lung traseu de bicicletă care trece prin mai multe localităţi din Mostviertel, urmând valea râului Treisen.

Waidhofen an der Ybbst - un orăşel cu un centru medieval foarte bine păstrat şi cu o atmosferă vioaie. Beneficiind de existenţa în apropiere a unor zăcăminte de minereu de fier, aşezarea s-a ridicat datorită metalurgiei, a cărei tradiţie s-a păstrat până azi (cu modernizările demne de secolul XXI). Orăşelul este azi parte din aşa-numitul Drum al Fierului; acesta e un mare proiect cultural ce cuprinde mai multe localităţi din regiune care, ca şi Waidhofen, au menţinut o tradiţie în domeniul prelucrării fierului şi păstrează mărturii ale acestui trecut meşteşugăresc şi industrial. Asociaţia care a înfiinţat Drumul Fierului a restaurat ateliere vechi de fierărie, a înfiinţat muzee şi trasee turistice şi organizează tururi şi demonstraţii pentru a împărtăşi vizitatorilor istoria prelucrării fierului în regiune.

Traismauer - aşezată pe malul Dunării, este o aşezare locuită din timpuri străvechi. Are un muzeu de preistorie foarte interesant, dar şi - ca noutate - un parc cu dinozauri, o atracţie pentru copii care, în general, nu-s prea interesaţi de istorie.

Lunz - oraş aşezat într-o zonă cu trei lacuri alpine, e ideal ca loc de plecare în excursii, pentru iubitorii de natură şi drumeţii.

Parcuri naturale: sunt 3 declarate ca atare: Ötscher-Tormauer (unde se găseşte Marele Canion austriac - vezi mai jos), Buchenberg şi Niederösterreichische Eisenwurzen. Dar nu numai în interiorul acestor zone protejate vă puteţi bucura de natură, căci ea e peste tot - chiar şi în oraşe. În Mostviertel, în zona alpină, există şi două păduri seculare (Wildnisgebiet şi Lahnsattel), ce pot fi vizitate în cadrul unor tururi organizate, sub îndrumarea unor ghizi pricepuţi.


Marele Canion al Austriei - aşa este denumit popular Ötschergräben, o zonă cu chei adânci şi stânci sculptate de natură în forme bizare, un loc ideal pentru drumeţii aventuroase.

Castelul Schallaburg - un magnific complex renascentist, cunoscut pentru expoziţiile care se organizează aici, cu teme diferite de la un an la altul, şi care atrag o mulţime de vizitatori. (Anul acesta expoziţia are ca temă istoria Veneţiei.)

Mănăstirea Lilienfeld - unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură medievală din Austria; biserica, galeria de artă, biblioteca sunt impresionante şi merită văzute.

Mariazellerbahn este o linie de cale ferată (cu trenurile corespunzătore), cu şină cu ecartament îngust, lungă de 85 km şi care, de 100 de ani, străbate locurile frumoase şi sălbatice ale regiunii Mostviertel, printre privelişti minunate de munţi şi păduri. Traseul leagă Sankt Pölten de orăşelul Mariazell, cel mai important loc de pelerinaj din Austria, unde este venerată o icoană făcătoare de minuni a Fecioarei Maria.

E bine de ştiut: există o legitimaţie specială - cardul Wilde Wunder - care este primită gratuit de cei care se cazează la anumite hoteluri din regiunea montană a Mostviertel-ului şi din Mariazell. Cardul dă acces gratuit la numeroase atracţii turistice, programe de aventură, chiar şi instalaţii de cablu montane.

Mostviertel-ul sportiv

Ciclismul e aici ca la el acasă, căci în Mostviertel există multe trasee de bicicletă (cel mai lung urmăreşte cursul Dunării pe o lungime de 130 km), excelent amenajate şi isteţ concepute, presărate cu locuri de popas convenabile şi cu atracţii diverse.

Alte sporturi larg practicate: mountain biking, rafting, drumeţii montane, dar şi - surpriză! - sporturi de iarnă, pentru care există facilităţi cât se poate de tentante. (Informaţia asta am lăsat-o special la urmă, ca să vedeţi că, şi dacă nu puteţi şi nu puteţi să vă desprindeţi de ideea Austriei ca destinaţie de iarnă, Mostviertel are ceva de oferit.)
Hochkar - cu 18 km de pârtii şi unde instalaţia montană vă urcă până la 1.800 m altitudine, iar snowborderii au la dispoziţie cel mai bun snowpark din Austria - Senonerpark Hochkar
Lackenhof am Otscher: aici, turismul pentru sporturi de iarnă e organizat sub deviza "Din pat - pe pârtie", căci majoritatea hotelurilor sunt amplasate foarte aproape de pârtiile de ski. 19 km de pârtii, un snowpark, 17 km de trasee pentru schi fond, cu diferite grade de dificultate şi pârtii de săniuş luminate.
Gemeindealpe e renumită pentru panoramele splendide înspre muntele Otscher, dar este şi o staţiune de schi bine înzestrată; 13 km de pârtii - negre, albastre, roşii sau pentru începători.
Annaberg: 20 km de pârtii, nouă instalaţii moderne, piste de ski fond, un peisaj superb cu dealuri împădurite şi şcoli de schi pentru copii bine organizate, ceea ce face staţiunea foarte potrivită pentru familii.


Staţiunile mai mici din Mostviertel au preţuri avantajoase, comparativ cu marile resort-uri de schi austriece, şi sunt mai puţin aglomerate.

Cum spuneam, câte ceva pentru fiecare şi, mai ales, în fiecare anotimp - acesta este Mostviertel.