Peştii de mici dimensiuni, cum ar fi sardinele, nu sunt imuni la impactul pescuitului excesiv, relevă un nou studiu. S-a constatat că populaţiile regionale de peşti de dimensiuni mici, cu durată de viaţa scurtă, sunt la fel de afectate de suprapescuit ca şi speciile mari precum codul, tonul sau rechinul.
Constatările sunt deosebit de îngrijorătoare, deoarece scăderea drastică a efectivelor unei specii mici poate avea efecte pe scară mai largă decât declinul speciilor de talie mare.
"Prin aceste acţiuni, se înlătură o sursă de hrană foarte importantă pentru toate speciile care se bazează pe aceşti peşti, astfel încât o mulţime de populaţii de mamifere, păsări şi chiar peştii mai mari pot, de asemenea, să scadă," a spus Malin Pinsky cercetătorul care a condus studiul.
De multe ori, consumatorilor de peşte şi fructe de mare li se cere să facă alegeri responsabile şi li se recomandă să mănânce specii precum macroul, heringul sau sardinele. Aceste alegeri au la bază criterii precum rata de reproducere (care, de obicei, la speciile de talie mică, este mult mai ridicată), dar şi dutata de viaţă, care este mai scăzută la peştii mici.
Biologul Malin Pinsky, de la Universitatea Stanford, împreună cu o echipă de cercetători americani şi canadieni, a vrut să afle dacă în funcţie de aceste caracteristici evolutive ale diferitelor specii s-ar putea prezice care specii sunt cel mai ameninţate de pescuitul excesiv.
"Prin aceste acţiuni, se înlătură o sursă de hrană foarte importantă pentru toate speciile care se bazează pe aceşti peşti, astfel încât o mulţime de populaţii de mamifere, păsări şi chiar peştii mai mari pot, de asemenea, să scadă," a spus Malin Pinsky cercetătorul care a condus studiul.
De multe ori, consumatorilor de peşte şi fructe de mare li se cere să facă alegeri responsabile şi li se recomandă să mănânce specii precum macroul, heringul sau sardinele. Aceste alegeri au la bază criterii precum rata de reproducere (care, de obicei, la speciile de talie mică, este mult mai ridicată), dar şi dutata de viaţă, care este mai scăzută la peştii mici.
Biologul Malin Pinsky, de la Universitatea Stanford, împreună cu o echipă de cercetători americani şi canadieni, a vrut să afle dacă în funcţie de aceste caracteristici evolutive ale diferitelor specii s-ar putea prezice care specii sunt cel mai ameninţate de pescuitul excesiv.
Cercetătorii au încercat să verifice ipoteza conform căreia speciile mai mari, care se caracterizează printr-o creştere lentă, ar fi fost mai vulnerabile decât cele mai mici, atât în ocean, cât şi pe uscat. Această ipoeză, însă, s-a dovedit incorectă.
Daniel Ricard, biolog la Univeristatea Dalhousie vine cu o altă teorie, care o contrazice pe cea a lui Pinsky.
Ricard, care are experienţă în evaluarea populaţiilor de peşti, a declarat că rezultatele sunt îngrijorătoare şi că toate activităţile de pescuit trebuie să fie gestionată cu atenţie, de vreme ce unele specii de peşti mici pot fi la fel de vulnerabile ca şi cele de talie mare.
În multe cazuri, unele specii mari de peşti sunt mai numeroase decît cele mici, aşa că nu trebuie să optăm numai în funcţie de talie.
Sfatul specialiştilor este să ne educăm singuri şi să fim mai atenţi atunci când ne alegem hrana.
Sursa: CBC si descopera
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu