Oamenii ar fi putut evolua către postura bipedă datorită avantajului pe care aceasta o conferă în luptă. Atunci când stăm în două picioare, loviturile de pumn sunt mai puternice. Loviturile în jos sunt mult mai puternice decât cele îndreptate în sus. Acesta ar putea fi, de asemenea, unul dintre motivele pentru care femeile îşi aleg parteneri înalţi, susţin cercetătorii.
"Selecţia în favoarea unui comportament agresiv şi a unei bune performanţe în luptă ar putea fi unul din factorii ce au dus la evoluţia mersului biped", a afirmat cercetătorul David Carrier de la Universitatea din Toronto.
Când oamenii stau în două picioare, lovitura lor de pumn este cu 40-50% mai puternică decât dacă s-ar susţine în toate membrele. Atunci când loviturile sunt date de sus în jos, puterea acestora este cu 200% mai mare decât loviturile date de jos în sus. Acest lucru explică de ce bărbaţii mai înalţi au un avantaj în luptă.
Alte animale, printre care se numără şi pisicile, câinii şi alte primate, se ridică în picioare în timpul luptei, dar oamenii sunt singurii care au păstrat această poziţie.
Teoriile referitoare la motivul pentru care oamenii au păstrat această poziţie sunt diverse: folosim mâinile pentru a ne sprijini sau a căra diferite obiecte, sau pentru a ne feri de soare în cazul în care ne plimbăm prin savană. Carrier susţine că performanţa sporită în luptă pe care această poziţie o conferă este un alt motiv ce explică această transformare.
Atunci când cimpanzeii se bat, aceştia stau în două picioare şi îşi folosesc braţele pentru a se lovi unii pe alţii. Maimuţele mari precum cimpanzeii, cimpanzeii bonobo şi gorilele nu îşi pot strânge mâna pentru a forma un pumn, astfel nu se pot compara abilităţile lor de luptă cu cele ale oamenilor.
Voluntarii care au participat la studiul lui Carrier au lovit un sac de box poziţionat la diferite unghiuri. Acest fel de test ar fi fost greu de realizat cu cimpanzei, deoarece este foarte dificil ca aceştia să fie învăţaţi să îşi folosească pumnii.
Herman Pontzer, un cercetător la Universitatea Washington care nu a luat parte la acest studiu, susţine că această lucrare reprezintă un test excelent pentru a verifica abilităţile oamenilor de a se bate, dar nu este convins de influenţa luptelor în evoluţia mersului biped.
"Nu consider că acest studiu aduce argumente puternice pentru ipoteza că poziţia bipedă a fost o adaptare care facilita un avantaj în lupte. Dacă cimpanzeii şi alte patrupede pot şi chiar adoptă această poziţie bipedă în luptă, atunci de ce ar favoriza evoluţia o schimbare radicală a anatomiei?" scrie Pontzer într-un e-mail adresat redacţiei LiveScience.
Carrier susţine că lupta a jucat un rol important, alături de alţi factori care au dus la evoluţia omului către statura bipedă. De asemenea, acesta a prezentat şi o altă ipoteză: În cazul în care rivalitatea dintre oameni era reciprocă, atunci creşterea abilităţii de luptă în două picioare ar fi putut compensa pentru reducerea locomoţiei în copaci. Acesta menţionează că Australopithicus, un strămoş al oamenilor, avea corpul specializat pentru poziţia verticală de luptă, adesea întâlnită în rândul masculilor.
"Dacă cea mai mare ameninţare ar fi constat în alţi indivizi din aceeaşi specie, ceea ce este adevărat în cazul oamenilor moderni, atunci e necesar să fii mai bun în a concura contra membrilor din aceeaşi specie. Astfel, nu era util să fii mai rapid (competiţie locomotorie), ci performanţa în luptă ar fi fost mai importantă", a declarat Carrier.
Studiul a fost publicat pe data de 18 mai 2011, în Jurnalul PLoS ONE.
Sursa: LiveScience 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu