Cine şi-ar fi imaginat, fie şi pentru o clipită, că o formaţiune geologică de dimensiuni atât de vaste, părând să aparţină unuia dintre marile deşerturi ale lumii, tronează leneşă în frumoasa provincie a Aquitaniei, din Franţa? Fenomen geologic inedit şi obiectiv turistic extraordinar de pitoresc, marea dună Pyla, cea mai înaltă dună de nisip din bătrâna Europă, vă aşteaptă sa o admiraţi. Hai, că nu e aşa departe. Doar la 60 kilometri de oraşul Bordeaux.
Duna şi pădurea de pini
După cum spuneam, dacă sunteţi în frumosul oraş Bordeaux, aproximativ o oră de condus vă desparte de cadrul mirific şi cumva ireal, unde veţi întâlni uriaşa dună de nisip, transmutată parcă de un abil vrăjitor din necuprinsul torid al Saharei în Aquitania.
Situată în interiorul Golfului Arcachon, în apropierea Atlanticului, imensa aglomerare de nisip are o lungime de circa 2.500 metri, lăţimea aproximativă de 500 metri şi atinge înălţimea maximă de 107 metri. Era să uit: volumul total al dunei este de 60 milioane de metri cubi...
De fapt, dacă aprofundăm geologia locului, descoperim o parte din misterul genezei acestei ciudate dune de nisip.
Partea vestică a provinciei Aquitaine este acoperită de aglomerări nisipoase strânse în depozite continentale şi dune costiere.
Ca fapt divers, pentru a fixa solul nisipos, autorităţile franceze au plantat aici încă din secolul al XIX-lea, o mare pădure de pini mediteraneeni, care astăzi constituie cel mai mare corp distinct de pădure de pini din Europa. Aşa că, dacă vă nimeriţi prin zonă, aveţi parte de o ambianţă unică şi extrem de spectaculoasă. Acest adevărat festin pentru ochi şi suflet constă în duna Pyla, înconjurată de verdele întunecat al pădurii de pini, albastrul închis al Atlanticului şi azuriul cerului.
Complexul costier de dune nisipoase din Aquitaine este o formaţiune unică pe plan european. Nu doar din cauza dunei Pyla şi a recordurilor de cea mai mare şi mai înaltă formaţiune de acest gen de pe Bătrânul Continent. Nu.
Aici se întâlnesc nu mai puţin de patru categorii de dune costiere, diferenţiate între ele pe baza morfologiei.
Aşezate de la est la vest şi clasificate de geologi cu denumiri specifice, întâlnim dune parabolice, crescente, rotunde sau bariere de nisip eoliene, ultimele fiind modelate strict de vânturi. Toate aceste dune au morfologii asimetrice, adică pantele lor estice sunt abrupte, iar pantele vestice sunt line.
Geologii francezi le-au clasificat şi măsurat cu precizie germană (dacă pot spune aşa).
47 dune au înălţimi între 70-100 metri, 350 au între 50 -70, 710 dune sunt relativ joase, între 30-50 metri, iar restul de 410 au înălţimi minime, între 10-30 metri.
Deasupra tuturor se înalţă, distinctă, duna Pyla, denumită de francezi şi duna lui Pilat.
Cum a apărut
Prin unicitatea şi frumuseţea ei, duna este considerată una dintre cele "7 minuni geologice ale Europei". Şi nu fără temei.
Trebuie să faci un minim efort fizic pentru a o escalada. Odată ajuns(ă) pe culmea înaltă şi fragilă, cum doar o culme de dună poate fi, cuvintele sunt greu de găsit şi descrierile par serbede.
Aerul, mirosul dumnezeiesc de mare, plante de stepă şi aromele degajate de pădurea de pin întregesc frumuseţea clipei. Un aparat foto şi un binoclu sunt absolut necesare pentru a admira şi imortaliza imagini şi trăiri de neregăsit în altă parte.
Pentru a ne răspunde la întrebarea iminentă, cu privire la geneza spectaculosului obiectiv turistic pe care tocmai l-am escaladat, trebuie să coborâm puţin din feeria momentului, direct în lumea datelor ştiinţifice care ne explică apariţia colosalei dune.
Duna Pyla are o compoziţie asemănătoare cu cea a micilor dune din apropierea sa -este alcătuită din granule nisipoase din siliciu.
Vânturile le-au şlefuit uniform în mii şi mii de ani, până când fiecare bob de nisip a ajuns la dimensiunea aproximativă de 0,35 milimetri în diametru. Dimensiunile granulelor de nisip se schimbă de la nord la sud, afectate evident de sinclinalul dunei şi intensitatea curenţilor de aer.
Dacă la Soulac diametrul granulelor este de 0,35 mm, lângă Arcachon, boabele de nisip ating doar 0,25 mm. Şi mai spre sud, în direcţia oraşului Bayonne, diametrul creşte până la 0,40 mm, dar media miilor de miliarde de fire de nisip luate în ansamblu rămâne de 0,35.
Pantele de pe coasta estică au o înclinaţie naturală de 30-40 grade, iar cele de pe partea vestică au doar 5-20 grade.
Ca la orice dună de nisip, creasta dunei Pyla se mişcă şi se modifică permanent. Altitudinea crestei fluctuează între minima de 70 metri şi maxima de 107.
Poate mulţi vor fi surprinşi să afle că Pyla este o dună foarte tânără. A luat naştere între secolele XVIII şi XIX, prin aglomerarea nisipurilor unor alte dune şi sub acţiunea omniprezentelor vânturi influenţate de imediata vecinătate a Atlanticului.
Întregul fenomen geologic a fost generat de nisipul Golfului Arcachon şi migrarea canalului sudic. Mişcările canalului au produs eroziunea severă a ţărmului estic.
Pe baza datelor istorice, între anii 1826-1922, întreaga coastă din dreptul dunei Pyla a fost erodată cu circa 500 metri. Astfel, vegetaţia care acopera coasta vestică a dunei La Grave a fost distrusă.
Fără vegetaţia care să le fixeze, nisipurile au fost transportate şi depozitate la baza pinilor care înconjurau duna Pyla.
Astăzi, duna s-a instalat, cu nonşalanţă parcă, peste 20 de terenuri particulare. În fiecare an, nisipul de pe panta estică acopera circa 8.000 metri pătraţi din pădurea de pini.
Deşi extinderile sale dăunează, pe termen scurt, vegetaţiei şi proprietăţilor particulare, duna trebuie admirată şi protejată. Este cel mai efemer dintre monumentele naturii din Europa, iar un popas în preajma ei, îmbinat cu un răsăritul şi apusul soarelui, admirate de pe culmea sa, rămâne o experienţă care trebuie neapărat trăită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu